Biserica Evanghelică a renăscut din propria cenuşă (FOTO/VIDEO)

Nu eram în oraş în momentul în care a izbucnit incendiul, dar am venit în goană. Încă de pe pasarela de la intrarea dinspre Cluj, am văzut un nor uriaş de fum şi flăcări care se înălţau spre cer. A fost primul moment în care parcă m-a durut inima. Am alergat cât m-au ţinut picioarele şi, când am ajuns în apropierea ei, am văzut o mare de oameni care parcă se adunaseră la o priveghere. Nu le venea să creadă ce vedeau. Biserica ardea ca o torţă şi turnul se prăbuşea bucată cu bucată. Cu fiecare căzătură, simţeam şi eu, şi ei, că suntem vinovaţi că nu am făcut nimic să o protejăm, că habar nu avem cum arată cu adevărat în interior, că nu ştim povestea ei suficient de bine. Ne-am reproşat că am trecut de atât de multe ori pe lângă ea, indiferenţi, că am tratat-o ca pe o clădire veşnic în reconstrucţie când ea era de fapt o inimă care bătea, slab, dar bătea.

Odată cu incendiul s-a petrecut ceva care a zguduit oamenii acestui oraş. S-au revoltat pe cei pasionaţi mai mult de paza afişelor electorale decât a bisericii, pe cei sub nasul cărora a ars turnul ca un foc în sobă. Greşeala lor de atunci a fost aspru sancţionată şi probabil că nu va fi niciodată uitată.

Nu-mi amintesc exact fiecare moment al acelei zile de 11 iunie 2008. Ştiu doar că a fost o seară şi o noapte albă, că a doua zi am luat-o de la capăt fără să ne pese că nu am dormit nicio secundă. În centru, în jurul bisericii, aceiaşi oameni sau poate că mereu alţii, continuau să privegheze, opriţi în mijlocul străzii, pe trotuare, cu ochii aţintiţi spre cer. Îşi plângeau cu toţii neputinţa, indiferenţa, pasiunea pentru lucruri mărunte, ignoranţa.

A venit însă clipa în care Biserica s-a scuturat de cenuşă ca o pasăre adormită. S-a trezit din nou la viaţă, a zâmbit cerului printr-un acoperiş nou-nouţ, i-a cântat cu clopotele ei cele noi. E parcă mai frumoasă ca niciodată şi zici că simte că îi pasă cuiva de ea. Pe zi ce trece se străduieşte să fie tot mai primitoare, să ne arate noi şi noi feţe ale ei, ne invită să privim oraşul de sus, să ascultăm muzică în incinta ei, să ne bucurăm de răcoare, de decenţă, de bun simţ.

Biserica Evanghelică nu este o clădire oarecare şi nu va fi niciodată. E acea torţă care s-a aprins în inimile noastre într-o seară de 11 iunie şi nu s-a mai stins.

Cristiana Sabău

Video: arhiva Timp Online

[vimeo clip_id=”43598022″ width=”400″ height=”300″]

S-a întâmplat în 11 iunie 2008

În seara zilei de miercuri, 11 iunie 2008, în jurul orei 20.00, la Biserica Evanghelică din Bistriţa s-a declanşat un incendiu devastator. Acesta a distrus şarpanta şi învelitoarea turnului, acestea prăbuşindu-se, o parte în exteriorul turnului, dar cea mai mare parte în interior, peste bolta ce acoperea „sala muzeu de la baza turnului”. Au fost distruse şi planşeele din lemn de la nivele intermediare, producându-se şi prăbuşirea clopotelor şi a mecanismelor ceasului. Focul s-a extins şi la şarpanta navei centrale, distrugând o parte a valoroasei şarpante gotice. Pompierii, prezenţi la faţa locului din primele momente ale izbucnirii incendiului, cu mare greutate au reuşit să limiteze distrugerile, în special la şarpanta navei, împiedicând astfel producerea unui dezastru. Focul nu a pătruns în interiorul bisericii, obiectele de cult şi orga aflată în lăcaş rămânând intacte. După degajarea resturilor din interiorul turnului s-a constatat că cele două clopote s-au topit din cauza temperaturilor ridicate. Pagubele au fost estimate la aproximativ un milion de euro.

Prin anvergură, importanţă, realizare artistică şi arhitecturală, Biserica Evanghelică este cel mai important monument al oraşului vechi, dominat de silueta acesteia şi verticala turnului ei.

Tradiţia meşterilor fierari din Passau a făcut ca acesta să fie o primă opţiune în ce priveşte locul turnării clopotelor Bisericii Evanghelice din Bistriţa, spune arhg. Mihaela Haiduc de la Serviciul Monumente Istorice. Turnarea celor trei clopote s-a făcut la 30 iulie 2009 şi au fost aduse la Bistriţa în data de 25 septembrie 2009. Noul orologiu din turn, unul de dimensiunea unei genţi diplomat şi ghidat de GPS, a fost dat în folosinţă în 2011, cu ocazia Zilelor Bistriţei. Clopotele, inscripţionate cu câte un verset biblic, au fost sfinţite în ziua de 11 octombrie 2009, iar liftul din turnul bisericii – în 31 martie 2012.

După 4 ani

Astăzi, la patru ani de la incendiu, Biserica Evanghelică intră într-o nouă eră de reconstrucţie şi de promovare turistică.

Prin refacerea turlelor şi acoperişului, înlocuirea clopotelor şi orologiului, (distruse în timpul incendiului devastator din 11 iunie 2008), monumentul a capătat o nouă înfăţişare. Au fost realizate şarpanta de la nava bisericii, învelitorile pentru turn, lucrări de pietruire, zidării, zugrăveli, etc; a fost consolidată partea superioară a turnului şi balconul exterior. A fost montat un lift modern, prin intermediul căruia vizitatorii pot urca în turn şi admira panorama oraşului. Peste două milioane de euro au fost investite în lucrările de refacere. De curând, Biserica Evanghelică şi turnul ei, proprietate a Parohiei Evanghelice Confesiunea Augustană, au trecut pentru 15 ani în administrarea municipalităţii, în vederea reabilitării şi folosirii monumentului în scop ecumenic, cultural şi turistic.

Biserica Evanghelică, emblema Bistriţei 

Amplasată în centrul Bistriţei, Biserica Evanghelică este cel mai important monument al oraşului, fiind considerată emblema burgului. Este cel mai reprezentativ monument de arhitectură de la începutul Renaşterii, fiind o combinaţie de elemente ale diferitelor stiluri arhitecturale şi de artă, pornind de la romanic şi gotic şi continuand cu stilul renascentist.

Sub zidurile actualei biserici se află fundaţiile lăcaşului de cult ridicat de primii colonişti saşi în anii 1332–1333. Construcţia bisericii a început în anul 1470 şi a continuat până în anul 1564, sub supravegherea arhitectului Petrus Italus de Lugano. Înălţimea turnului, de 76 m, îi conferă statutul de cel mai înalt turn de biserică din Transilvania. Rolul său era, pe lângă cel de pază şi supraveghere în vremuri de primejdie, cel de poziţie „cheie” destinată observaţiei şi alarmării în caz de incendiu.

Biserica păstrează strane sculptate în anul 1519, lucrate de meşterul Johannes Begler, o orgă cu 28 de registre, construită în stil rococo  în anul 1795 de braşoveanul Johann Prause, cele 23 de steaguri ale breslelor bistriţene precum şi alte valori ale amplei vieţi spirituale din acele vremuri, toate de o originalitate indiscutabilă. Cea mai veche piesă sculptată în piatră este amplasată pe latura sudică a turnului la o înălţime de circa 8m şi datează, conform inscripţiei, din anul 1327. Pe această lespede funerară, cunoscută sub numele de „Cavalerul Gotic”, este reprezentat un cavaler cu spadă şi scut, într-o vestimentaţie specifică secolului al XIV- lea.

AICI puteţi citi şi alte detalii despre Biserica Evanghelică şi istoria sa.

Foto incendiu: arhiva Salvamont BN