Brânza maturată în galeria unui izvor mineral, pariul primarului Traian Ogâgău. De ce îşi cumpără vaci şi oi

(INTERVIU) Agroturismul este cartea câştigătoare a staţiunii Sîngeorz-Băi, crede primarul oraşului, Traian Ogâgău. Decis să fie un exemplu pentru localnici şi să arate că se pot câştiga bani frumoşi dacă îi investeşti cu cap şi în produse pe care alţii ar da bani mulţi, edilul devine fermier cu acte în regulă. Îşi cumpără vaci şi oi ca să facă parte din Cooperativa Agricolă Sîngeorz-Băi, formă asociativă care are în plan să facă o brânză maturată în galeria Izvorului 6.

Domnule primar, cum vedeţi dezvoltarea zonei montane în care se află şi staţiunea Sîngeorz-Băi?

Cu siguranţă vor fi multe facilităţi în noua Lege a muntelui care se va promulga în curând, după câte am înţeles, însă cel mai important lucru, după părerea mea, este ca fermierii să înţeleagă că acea subvenţie care vine pentru păşunat, aferentă terenurilor comunităţii, trebuie investită în dezvoltarea acestui sector. Atâta timp cât nu investesc banii unde trebuie şi îşi fac case sau ce mai fac cu ea lucrurile nu vor evolua. O să vină vremea în care nu vor mai primi acea subvenţie, iar sectorul sectorul rămâne mort. O să fim obligaţi să cumpărăm brânzeturi de la alţii care au fost mai deştepţi şi au investit banii unde trebuie. Oraşul Sîngeorz-Băi are una dintre cele mai întinse suprafeţe de păşuni alpine, 2000 de hectare, iar subvenţia pe care o primesc fermierii, dacă mai iau şi ajutor pe agromediu, se ridică la 400 de euro/ha.

Ce-au făcut cu banii de-a lungul timpului?

De-a lungul timpului s-a făcut cu banii ce se vede dacă mergem în teren. Şi e păcat. Întrebarea mea este ce o să facă în momentul în care nu vor mai avea voie să vândă brânza în piaţă aşa cum o vând acum? Mulţi spun că vor vinde oile, dar pe mine nu mă interesează să vândă oile sau vacile. Eu vreau să le crească în continuare fiindcă nu vreau să cumpărăm brânză de la francezi sau din altă parte. Vreau să facem un produs local. Spre bucuria mea, Cooperativa Agricolă Sîngeorz-Băi, a crescătorilor de bovine, cu sprijinul nostru – fiindcă le-am acordat un spaţiu în piaţa agroalimentară – va scoate primul produs de Sîngeorz-Băi cu etichetă, aşa cum se cere. Chiar am participat la darea lor de seamă pentru activitatea de anul trecut, sunt mulţumiţi şi lucrurile merg foarte bine. În schimb, la asociaţia crescătorilor de ovine e catastrofă. Nu se înţeleg între ei, nu au încredere unii în alţii. Eu am încercat să-i aduc la un numitor comun, pe linia cea dreaptă, să construim ceva, dar asta presupune ca subvenţia să meargă într-o formă asociativă şi să fie cheltuită cu chibzuinţă pentru ca într-un an, doi, trei să ajungi la un produs finit. Fermierii tot spun că muncesc degeaba. Aşa este pentru că acum produsul finit îl vând cu maxim 20 de lei în piaţă, iar primăvara dau brânza şi cu zece lei numai să se scape de ea.

Credeţi că vor veni alţii să investească la Sîngeorz-Băi?

Nu ştiu pe cine aşteptăm, dar un singur lucru este cert: în zonă nu vor veni investitorii, aşa cum promit politicienii. Nu vor veni în veci. Noi trebuie să profităm de această zonă, să repunem în valoare apele minerale, să pornim agroturismul care va aduce un venit sigur celor care muncesc, sunt curaţi şi sunt gospodari, dar asta înseamnă să pornim de la zero şi să muncim. Nu ne mai dă statul, primarul nimic. Ai muncit, ai, altfel pleacă turiştii că lumea e largă. Dacă vrem să îi atragem încoace ca în Maramureş, Bucovina sau ca în alte părţi, trebuie să muncim, să fim buni gospodari şi să le creăm condiţii. Sunt oameni cărora le place să mănânce cu mâna, sunt turişti cărora le place să mănânce cu tacâmuri de argint. Vrei să faci poze cu căpriţa – cinci euro, vrei să mulgi vaca- 3 euro. Am un prieten care a tradus pentru zona Sibiului o broşură şi acestea erau preţurile. Eu deţin o agropensiune, iar dacă ar fi să trăiesc numai din veniturile care mi le aduce, aş fi mulţumit.

Cum îi atrageţi pe turişti?

Cu ceea ce e acolo: linişte, aer curat, se mai poate face şi o cură cu apă minerală, un traseu pe dealurile astea, plus peisajul. Dimineaţa, când te trezeşti, zici că te afli în rai.

De la aerul curat vine şi pofta de mâncare.

Absolut. Numai bio mâncăm aici. Acesta este şi unul din motivele pentru care am candidat în Sîngeorz-Băi. Lăsând gluma la o parte, să mănânci bio este un motiv bun ca să trăieşte într-o zonă rurală, cu oameni gospodari.

Întâlnirea aceasta (de vineri, organizată de Forumul Montan din România la Sîngeorz-Băi) poate fi un semn că oamenii îşi doresc mai mult?

Din păcate, se implică doar cei din Cooperativa Agricolă. Ceilalţi rămân spectatori şi râd unii de alţii. O să vadă ei că proverbul Cine râde la urmă râde mai bine e valabil. Evenimentul care se pregăteşte pentru mijlocul lunii mai – transhumanţa care se făcea pe vremuri când se mergea cu oile pe toată Valea Ilvelor şi a Someşului – va aduce mulţi turişti străini în zonă în perioada respectivă. Turiştii vor locui la membrii cooperativelor care se implică în organizarea acestui eveniment. Eu am mare încredere în cei de la Cooperativa Agricolă Sîngeorz-Băi. Sunt oameni devotaţi. Îşi văd de treaba lor, dau raportul la membrii lor, oamenii ştiu ce s-a întâmplat cu banii lor, ai cooperativei. Atâta timp cât iei subvenţiile – cum fac cei de la asociaţia de ovine – şi îi împarţi fiecăruia nu mai poţi face nimic. Anul trecut s-a stricat o stână şi nu a mai pus nimeni bani. S-a stricat un drum, tot aşa. Dacă cereţi un raport să vedeţi ce s-a făcut cu banii de la asociaţia crescătorilor de ovine, veţi vedea că e jale.

Brânza despre care vorbiţi, făcută de Cooperativa Agricolă, va avea ceva special?

O să o maturăm în galeria singurului izvor de apă minerală pe care l-am primit în explorare în vederea exploatării. În acea galerie de 85 de metri vor fi făcute rafturi şi acolo se va matura brânza absorbind sările din apele minerale. Acolo sunt multe gaze. Se fac probe şi vom vedea. Trebuie să aducem un francez care să ne dea nişte reţete. E mult de lucru. De la brânza clasică cu sare – un mod de a conserva, că nouă aşa ne place că am crescut cu ea este altceva, dar nu e sănătoasă – la un produs maturat e cale lungă. Dacă mănânci brânza noastră şi ţi se întâmplă ceva, nu ai pe cine lua la rost. Nici acum nu ar avea voie să o vândă în piaţă, dar e un compromis. De aceea vrem să facem altceva. Cu cât e maturată mai mult, cu atât e mai scumpă brânza. În străinătate, marii producători de brânză pur şi simplu depun garanţie bancară brânza efectiv. Stă la maturat în seifurile băncii. Primesc fonduri să se dezvolte. Cu cât brânza stă mai mult, cu atât e mai scumpă. Atunci de ce să fim noi mai proşti ca alţii să vindem brânza cu 20 de lei când o putem duce la export, ca produs finit de bună calitate? Se poate face o brânză extraordinară.

Când estimaţi că va începe producţia?

Primele utilaje au ajuns. Dacă pleacă animalele la munte în mai, să aducă de acolo brânză procesată numai cu cheag la minifăbricuţa, se va putea face. Am încercat anul trecut să facem şi cu piper, şi cu chimen, cu tot felul. A ieşit şi nu a ieşit. E de muncă. Nu te poţi compara cu cei care au tradiţie de sute de ani în ale brânzeturilor, dar este un început foarte bun şi mă bucură lucrul acesta.

Sunt multe animale în zonă?

Fiecare casă are o văcuţă-două. Animalele pasc la munte, într-o zonă nepoluată. Chiar vă invit să mergeţi în Putredu, undeva în spatele Vârfului Ineu, spre Maramureş, e raiul. Laptele e curat. De asta se pune accentul pe microferme. Aici vorbim despre calitatea laptelui, să poţi merge să te prezinţi la concursuri cu brânza respectivă. Ca şi la vinuri, sunt somităţi care degustă brânza şi acolo ridici preţul, când ai pus eticheta şi ştampila lor te poţi duce în lumea întreagă.

Înţeleg oamenii viziunea dumneavoastră?

Am fost la şedinţa Cooperativei Agricole şi mi-am exprimat dorinţa să intru în cooperativă cu un număr de trei sau cinci capete de bovine. Mă înscriu în asociaţie pentru că am încredere în ei. Cu timpul, şi poate nu în viitorul prea îndepărtat, vrem să-i atragem şi pe alţii. Eu le-am spus de la bun început că văd în Sîngeorz-Băi o singură asociaţie, cu oameni serioşi, ingineri agronomi, care să facă treabă pentru membrii asociaţiei, nu să şmanglească banii. La Cooperativa Agricolă sunt oameni serioşi, vine lumea lângă ei. O să încerc să cumpăr şi 50 de ovine ca să dezvoltăm cooperativa şi în acest sens. Trag nădejdea că şi proprietarii de oi – nu cei cu sute, cu turme mai mici – să vină şi ei aici şi să vadă ce se întâmplă. Puterea exemplului e cel mai bun mod de a-i convine.

Când le vorbiţi de brânza maturată, de reţete franţuzeşti ....

Zic că sunt nebun. I-am dus la Vatra Dornei la Forumul Montan să vadă. Şi cei de acolo fac diverse probe pentru brânzeturi. Au văzut acolo calupuri de brânză în beciuri, de diferite culori şi le-au dat să guste. Au scuipat-o, pe româneşte, şi au zis că ei nu fac aşa ceva. Păi nu o faci pentru tine, fratele meu! O faci pentru cine vrea să dea bani grei pe ea. Tu fă-ţi de care vrei tu şi cum vrei tu. În cadrul asociaţiei, eu îţi spun ce ai de făcut: foloseşti inoxuri, gramajul ăsta pentru cheag, laptele numai aşa îl pui şi îl faci. Sunt nişte etape, dar nu vor să înţeleagă numai cum au făcut din tată în fiu. Din păcate, nu va mai dura aşa. În ani e cinci cel mult. Vor rămâne cu 50 de oi pentru subzistenţă şi la revedere.

Nu sunt printre fermieri şi oameni tineri care să-şi dorească mai mult?

Trag nădejdea că fiii lor, şi sunt câţiva, s-ar părea că ar înţelege, dar greu. Aşa că ne rămâne puterea exemplului: eu îmi cumpăr 3 sau 5 vaci şi le dau la Cooperativă, 50 de oi, tot aşa. Cu timpul vor veni şi alţi prieteni ai mei care nu sunt oieri din tată în fiu, ci investitori. Vor cumpăra oi de rasă şi vom merge în direcţia bună. Eu m-am pus la dispoziţia Cooperativei Agricole cu administraţia şi cu Consiliul Local să facem tot posibilul să îi ajutăm. Avem undeva trei hectare de teren unde vom dezvolta un proiect mare cu această cooperativă cu fabrică, cu stână pedagogică unde să vină copiii să vadă şi să înveţe. Se dau bani frumoşi pentru asta, iar subvenţiile trebuie investite şi ele. Ce face gospodarul cu subvenţia primită pentru oaie şi terenul lui privat nu mă priveşte, dar subvenţiile care vin pentru terenurile comunităţii, trebuie folosite în interesul comunităţii: să dai redevenţa la Consiliul Local ca să se dezvolte localitatea, iar cu restul, forma asociativă, cu oameni serioşi în frunte ei, trebuie să facă demersuri pentru a face produse de calitate pe care să le vinzi cu bani frumoşi. Aici e diferenţa între a munci degeaba sau cu cap. Poţi vinde cu 20 de lei kg de brânză sau cu 100 de lei. Dacă mai aştepţi un an până se macerează, o învârţi, o videzi, o etichetezi şi apoi o dai la desfacere. La ce cantitate de brânză mă gândesc eu că se va face din zona Sîngeorzului – că nu vreau să lucrăm cu mii de tone – aş vrea să o vindem numai în regium horeca, numai în restaurante şi în hoteluri şi cu siguranţă va fi căutată. De asta mă ocup personal.

În completare cu alte branduri locale aţi putea avea succes

Nici nu vă daţi seama cât de căutat e agroturismul, în special în zona de munte. În Sîngeorz-Băi, dacă aş avea 20 de micropensiuni a câte cinci camere, ar exploda agroturismul. Aduci oameni selectaţi, de unde trebuie, nu chefuri gen majorate. Aşteptăm oameni care vin şi dorm azi la mine, mâine pe traseul ăsta mergi la casa cealaltă, timp în care alţii vin la mine şi se poate dezvolta până pe Ineu. Avem o zonă mirifică. Mai ales vara, munţii sunt plini de turişti de la polonezi, nemţi, cehi, full. Nu coboară în localităţi pentru că nu cunosc, nu ştiu, nu găsesc nimic de calitate pe Google, pe Booking. De-asta trebuie să ne adaptăm. Cu cât circulă mai mult în afară, românii vin tot mai informaţi. Aş face şi un apel către cei plecaţi la muncă în străinătate: să nu mai tragă 5-10 ani săracii şi să-şi bage toţi banii într-o căsuţă să stea cu mămica, să-şi bage banii într-o afacere pentru că altfel rămân doar cu casa şi nu au ce să facă şi din ce să trăiască din nou. Să-şi bage banii într-o pensiune mică pentru că trebuie să meargă, nu are cum să nu meargă. Alţii au demonstrat că se poate, noi de ce să nu putem? Trebuie să fim harnici.

Despre discuţiile de vineri referitoare la dezvoltarea zonei montane, Timp Online a scris AICI. Despre Cooperativa Agricolă Sîngeorz-Băi şi planurile ei aţi putut citi AICI.