Casa Memorială George Coșbuc este obiectiv turistic internațional. Apare în ghidul muzeelor, lucrare editată de British Museum din Londra și se găsește în majoritatea cataloagelor străine.
Profesorul Constantin Catalano se ocupă de muzeu din 15 octombrie 1968 spune că în 1956, casa a fost cumpărată de statul român și, odată cu ea, și obiectele care se găseau în ea.
„Ce se vede acum este un obiectiv dintre cele mai importante din sistemul memorial din țară. Este primul muzeu de literatură din țară. A fost înființat în 1905. La patru ani după moartea poetului, a fost dezvelită prima placă comemorativă de un grup de studenți și profesori mediciniști clujeni. În perioada 1940-1944, actuala casă memorială a fost transformată în cârciumă”, a relatat profesorul Catalano.
Tot el povestește că imobilul mai adăpostește și urmele unei „crime” horthiste. În 1942 a fost mutilat bustul poetului dezvelit în 1926, la Năsăud, în fața actualului Colegiu Național care îi poartă numele.
Dacă veți trece pragul Casei memoriale, veți găsi cărți din biblioteca poetului, numeroase obiecte ale familiei poetului, dar și monumente funerare. Zestrea muzeului a fost completată cu obiecte donate chiar de către săteni.
Lucruri inedite despre poet
Un lucru mai puțin cunoscut despre poet este faptul că a fost marcat de moartea singurului său fiu, lucru care s-a petrecut în 26 august 1915. După ce acesta s-a prăbușit cu mașina în Dâmbovița, Coșbuc tatăl nu a mai fost același, spune Constantin Catalano.
Soția poetului, Elena Coșbuc, nu se bucura de stima necesară fiindcă nu avea o pregătire profesională de nivelul soțului ei. Profesorul Catalano spune că totuși ea a fost „o soție devotată și o mamă ideală”, iar atunci când prietenele o întrebau dacă nu e geloasă fiindcă poetul lipsea de acasă, ea le-ar fi răspuns că singura ei rivală e „berea”.
Moara cu ghinion
În anul 1960, a fost luată moara originală fiindcă un localnic și-a făcut un baraj la circa 300 de metri în aval de locul unde era moara familiei Coșbuc pentru ca să dirijeze apa spre moara lui. La primul zăpor din martie 1960, moara a fost distrusă de ghețuri și terenul rupt. Profesorul Catalano a găsit un teren sterp și rupt de Sălăuța. În 1966, la centenarul nașterii poetului, autoritățile au convenit să refacă moara.
„A fost refăcută în pripă la comanda partidului, așa că în 1967 primăvara apa o duce iar. Așa că eu am găsit terenul gol, dezvelit inclusiv țărmul. Am retasat terenul, am clădit moara în 1976, dar în 1977 iar a luat-o Sălăuța. Abia în 1986 am reușit cu sprijinul lui Mihai Marina să refacem moara. El m-a ajutat să refac întregul taluz. Malul stâng e natural cu stâncă și deal, iar malul drept a fost refăcut integral. Am făcut pârâul de aducțiune și am repus moara în funcțiune. Revoluția ne-a adus numai pagube fiindcă nu am mai fost lăsați să ne desfășurăm activitatea. Până la urmă am reușit să cumpărăm terenul din amonte de moară numai că acum nu mai sunt bani să refacem moara. Visul meu să refac acel colț de rai care a fost moara lui Coșbuc”, a spus profesorul Catalano.
Adaugă comentariu