Se exprima mai greu în limba română, dar caii îl înţelegeau perfect şi îl ascultau parcă din respect pentru truda şi devotamentul său faţă de ei, animale necuvântătoare, dar cu atât de mult suflet, aşa cum îi plăcea chiar lui să spună. În ultimii opt ani, Zoltan Imre nu s-a despărţit cu una cu două de lipiţanii de la Beclean. A stat zi şi noapte alături de ei fiindcă i-a iubit enorm. În urmă cu doi ani, când făceam un reportaj la Beclean, am avut privilegiul să stau de vorbă cu dânsul. L-am întrebat de ce iubeşte caii.
„De când eram copil, am iubit caii. Am fost căruţaş particular timp de zece ani. Calul e un animal extraordinar. Câinele şi calul parcă au suflet. Nu vorbesc, dar au suflet. Calul, de exemplu, e foarte bucuros dacă îl îngrijeşti. E un prieten foarte bun. E o vorbă: Dumnezeu când a creat calul şi a văzut ce animal frumos a făcut a dansat de bucurie. Şi eu cred asta”, mi-a spus atunci.
Până în ultima secundă de sâmbătă noaptea, Dumnezeu ştie la ce oră, secundă în care s-a stins din viaţă brusc fără să fi ştiut că are vreo boală, Zoltan Imre a avut grijă de caii de curse pe care i-a ales mereu cu o intuiţie extraordinară.
„Îi luăm pe cei eleganţi, pe cei cuminţi şi vedem cum se descurcă la antrenament. Zilnic lucrăm cu caii. La atelaje avem trei probe: dresaj, maraton şi obstacole, aşa că nu numai concurentul, şi caii trebuie bine pregătiţi zi de zi. Calul trebuie condus ca şi maşina. Dacă nu îl conduci, pierzi, aşa că un cal trebuie să înveţe să meargă pe zăbăluţe cum zicem noi şi atunci face cercurile, colţurile, tot”, a spus Zoltan Imre.
Mai am şi acum înregistrarea audio şi nu-mi vine să cred că acest om atât de pasionat de munca lui, optimist şi cu spirit competitiv nu mai este printre noi. S-a mutat în cer să conducă trăsurile eternităţii. În urma lui, au rămas trofee, amintiri frumoase, cai dresaţi, dar şi un parc pe care l-a botezat după numele celor mai buni prieteni ai săi. De acum, peste mormântul său va ninge cu argintul coamelor de cai.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!
Cristiana Sabău
foarte emotionant, textul!
Dumnezeu sa-l odihneasca!!!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si poate printre caluti !!!