Cel mai longeviv director al Operei din Viena şi-a lansat o carte la Bistriţa (FOTO)

Evenimentul s-a petrecut sâmbătă seara la Sinagoga Bistriţa în prezenţa preşedintelui Consiliului Judeţean, Emil Radu Moldovan, a directorului Centrului Judeţean pentru Cultură Gavril Ţărmure, a directorului Spitalului Judeţean, prof. dr. Mircea Gelu Buta şi a altor personalităţi locale.

Cu acest prilej, maestrul Ioan Holender, a spus că artiştii români sunt văzuţi în străinătate după calitatea şi prestanţa lor care sunt diferite, domnia sa referindu-se şi la doi mari artişti de pe meleagurile noastre care cântă pe mari scene ale lumii.

„Anita Hartig e într-un traseu absolut ascendent. La ora actuală, e una dintre cele mai solicitate soprane din lume. Cântă în patru din cele mari patru instituţii de teatru liric din lume, la Opera Regală din Londra, la Metropolitan din New York, la Scala din Milano şi la Opera de Stat din Viena. Acest fapt arată valoarea acestei tinere fete care are şi un caracter deosebit. E modestă, nu doreşte să pară mai mult decât este şi este o foarte bună artistă şi cântăreaţă. Eu am scos-o din România la Viena şi sunt bucuros că am putut să o ajut puţin pe acest drum, dar a ajuns departe prin talentul, tehnica şi înzestrarea pe care i-a dat-o Dumnezeu”, a spus maestrul care s-a şi întâlnit, de altfel, cu familia Hartig care a venit să-l salute.

În ce-l priveşte pe Ştefan Pop, Ioan Holender a spus că acesta a început foarte bine, dar poate „puţin cam repede”. „Unii aleargă la pisc, ceea ce nu e modul cel mai bun de a ajunge departe. Astăzi toată lumea caută un succes rapid. Nu e numai întrebarea cât de repede ajungi sus, ci şi cât stai acolo”, a spus domnia sa.

Întrebat cum se văd din afară tinerele talente din România într-o epocă în care aparent valorile s-au răsturnat, Ioan Holender a spus că valorile nu s-au răsturnat. „Valorile rămân valori. Instrumentişti, regizori şi cântăreţi români sunt mai prezenţi în lumea oocidentală acum, după 89, când pot părăsi ţara. Ceea ce mă întristează este că toţi caută să-şi facă existenţa în afara ţării. În ţară se întâmplă prea puţine pentru ei. Sunt teatre prea multe. Ar trebui poate să fie mai puţine, dar mai bine înzestrate. Teatrele lirice din ţară au decăzut foarte mult în calitate. Apar însă din ce în ce mai mulţi şi sunt respectaţi poate nu pentru că sunt români, în unele ţări şi oraşe chiar şi în contra faptului că sunt români, prin talentul şi prin prestanţa lor”, a declarat Holander.

La Bistriţa, Ioan Holander a fost impresionat de mărimea şi frumuseţea Sinagogii Bistriţa, administrată de Fundaţia Societatea de Concerte.

„Sinagoga e foarte mare şi frumoasă. La Bistriţa am fost impresionat de hotel. E extraordinar. La Timişoara nu avem un aşa hotel. În rest, în România vin des prin activitatea mea la Festivalul George Enescu, dar şi datorită cursurilor pe care le fac ţin la Universitatea Cuza din Iaşi şi la cea de Vest din Timişoara”, a declarat Ioan Holender care a intrat în dialog cu cei prezenţi şi a răspuns la întrebări din public.

Ioan Holender provine dintr-o familie de evrei din Timişoara. Tatăl era fabricant de marmeladă, dar în anul 1948 fabrica de marmeladă şi oţet din Timişoara a fost naţionalizată, tânărul Ioan Holender fiind nevoit să muncească un an de zile ca muncitor necalificat, întreprinderea de Transport Timişoara, pentru a-şi asigura existenţa.  În 1953 a reuşit să fie admis la Politehnica din Timişoara unde a studiat la secţia „material rulant”. Pe când era în anul trei, în 1956, a ţinut un discurs în timpul revoltei studenţilor din Timişoara (ca urmare a Revoluţiei anticomuniste din 1956 din Ungaria), fapt pentru care a fost exmatriculat. În 1959 a părăsit Timişoara şi s-a stabilit împreună cu tatăl său la Viena, unde mama sa locuia deja. Imediat s-a înscris la Conservatorul de Stat din Viena unde a studiat muzica clasică între 1960 şi 1962, după care a început să cânte ca bariton la teatrele de operă din Viena, Klagenfurt şi Sankt Pölten (între 1962 şi 1966). Din 1966 a devenit agent de impresariat artistic şi manager muzical la Agenţia de teatru „Starka”, pe care a făcut-o faimoasă în lumea artistică şi pe care a preluat-o după câtva timp, devenind „Agenţia de impresariat artistic Holender”.

În 1988 a devenit secretarul general al Operei din Viena şi al Volksoper (Opera pentru popor), pentru ca în 1992, după moartea neaşteptată a directorului Eberhard Waechter, să fie numit manager general al celor două instituţii. A fost director al Operei de Stat din Viena între 1 aprilie 1992 şi 30 august 2010, fiind director al celebrei instituţii pentru cea mai lungă perioadă din istoria Operei vieneze. Este preşedinte şi director artistic al Festivalului Internaţional „George Enescu” de la Bucureşti.