Sâmbătă 24 ianuarie, de Ziua Unirii, inaugurarea propriu-zisă va începe la ora 10.00, după care va urma conferinţa ”Contribuţia saşilor la dezvoltarea socială, economică şi culturală în Transilvania”.
Proiectul în valoare de 2.254.538,41 lei a fost derulat prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, lucrările fiind realizate de SC Euras SRL Satu Mare.
Suprafaţa restaurată a obiectivului de pe str. Dornei: 535 metri pătraţi. Suprafaţă de amenajare peisagistică: 266 metri pătraţi. Număr de vizitatori estimat/an: 2.000. Locuri de muncă nou create în mod direct: 5.
Obiectivul general este ”creşterea atractivităţii turistice a municipiului Bistriţa ca factor de stimulare a creşterii economice în judeţul Bistriţa-Năsăud prin valorificarea moştenirii istorice şi culturale a saşilor transilvăneni care au locuit în vechea cetate medievală a Bistriţei”.
Obiective specifice: restaurarea, consolidarea, protecţia şi conservarea clădirii de patrimoniu Casa Argintarului şi promovarea turistică a acesteia prin transformare ei într-un Centru German; creşterea vizibilităţii de expunere a exteriorului şi interiorului clădirii prin asigurarea iluminatului interior şi exterior, precum şi a celui decorativ, amplasarea de reclame şi indicatoare; punerea în valoare a obiectivului de patrimoniu de reabilitat prin amenajarea peisagistică a curţii şi realizarea de locuri de parcare; creşterea siguranţei clădirii prin instalarea de echipamente şi dotări pentru asigurarea condiţiilor de siguranţă la foc şi antiefracţie, a iluminatului de siguranţă; îmbunătăţirea utilităţilor obiectivului de patrimoniu prin realizarea de instalaţii noi (energie electrică, alimentare cu apă , canalizare); creşterea capacităţii de utilizare muzeală a clădirii prin asigurarea de dotări pentru expunerea şi protecţia patrimoniului cultural mobil şi imobil; creşterea medie a numărului anual de turişti care vizitează obiectivul de patrimoniu Casa Argintarului cu peste 100%; creşterea vizibilităţii şi atractivităţii turistice Bistriţei ca veche cetate medievală transilvană (săsească); promovarea Bistriţei ca obiectiv turistic prin crearea unor circuite turistice cu specific săsesc şi stabilirea unor legături cu alte foste cetăţi medievale transilvane; întărirea şi diversificarea legăturilor dintre autorităţile publice, mediul economic şi cetăţenii autohntoni cu cei din mediul vorbitor de limbă germană; intensificarea schimburilor între şcoli şi universităţi din judeţul Bistriţa-Năsăud şi cele din ţările vorbitoare de limbă germană; crearea unui număr de 5 de noi locuri de muncă directe şi stimularea creării de locuri de muncă indirecte în reţeaua de servicii turistice din zonă; asigurarea unor standarde înalte de calitate prin angajarea de personal specializat.
Lucrările de intervenţie păstrează integral caracterul actual al faţadei clădirii, şi nu se modifică compartimentările interioare. Intervenţiile s-au făcut numai la nivelul elementelor nestructurale şi cel al finisajelor. Au fost prevăzute în proiect alei pietonale, o poartă din lemn masivă, cu două canate, la intrarea în curte, prin spate, precum şi două locuri de parcare.
Casa Argintarului a fost construită între anii 1560-1563 de pietrarii italianului Petrus Italus de Lugano. Clădirea păstrează, în mod unitar, cea mai frumoasă arhitectură renascentistă a unei locuinţe de patrician din Transilvania. Casa Argintarului, legendară şi prin popasul făcut aici de domnitorul Petru Rareş, figurează în literatura de specialitate drept etalon al arhitecturii renascentiste din Bistriţa medievală. În 1758 a ars, iar în 1939 a ajuns în pragul demolării şi numai intervenţia marelui istoric Nicolae lorga a salvat-o de la dispariţie. După 1950, imobilul din strada Dornei a devenit proprietate de stat, intrând în reparaţii generale făcute după proiectele arhitectului-restaurator Ştefan Balş. În 1969, Casa Argintarului, devenită după restaurare o adevarată bijuterie arhitectonică, îşi inaugura destinaţia culturală cu o expoziţie de artă plastică. Ea a găzduit apoi până în 1986 exponatele secţiei de istorie a Muzeului Judeţean. Ulterior, aici a funcţionat Şcoala de Arte şi Meserii.
In primul rand este nevoie de definirea mai precisa a destinatiei Casei Argintarului dupa reabilitare. Denumirea de „Centrul German” este destul de ambigua si necesita precizarea profilului acestui centru. Cu siguranta nu-i vorba despre un centru comercial, medical, sportiv, etc. Cel mai probabil este vorba despre un centru cultural. De aceea, denumirea ar trebui sa fie aceea de „Centru Cultural German Bistrita” iar organizarea sa ar trebui sa fie asemanatoare centrelor similare din Cluj, Brasov, Timisoara, Iasi, etc. Principalul obiectiv al centrului ar trebui sa fie promovarea unui dialog permanent romano-german, inclusiv prin organizarea de cursuri moderne de limbă germană. In cadrul centrului ar trebui sa functioneze si o biblioteca de limba germana.
Korrekt. Ich habe bis heute noch nichts darüber gelesen, was dort eigentlich stattfinden soll. Ein weiteres nutzloses Gebäude zur Selbsbeweihräucherung einer kaum noch sichtbaren Volksgruppe?
Obiectivul general este ”creşterea atractivităţii turistice a municipiului Bistriţa ca factor de stimulare a creşterii economice în judeţul Bistriţa-Năsăud prin valorificarea moştenirii istorice şi culturale a saşilor transilvăneni care au locuit în vechea cetate medievală a Bistriţei”.
La nici 200 de metri mai exista un centru turistic, probabil acestia isi vor face concurenta. Il sustin pe dl. Alin pentru toate obiectivele. Poate se sesizeaza cineva si va si face.