Cine este ”doctorul” Munţilor Rodnei. Mănâncă între 70 şi 80 de şoareci într-o noapte

O pasăre care are diametrul aripilor de până la doi metri este considerată „doctorul” Munţilor Rodnei întrucât mănâncă până la 80 de şoareci într-o noapte. Cercetătorii de la Administraţia Parcului Naţional au folosit reportofoane ca să-şi dea seama care este arealul păsării şi au dus la laborator extrementele păsării.

Este vorba de bufniţă sau buhă, denumită ştiinţific „Bubo bubo”, o pasăre impresionantă, care a dat naştere la numeroase povestiri şi legende. Vânează numai noaptea, zburând fără zgomot, la distanţe de până la 15 km de cuib, acoperind prin urmare cca. 700 km pătraţi.

„Buha mănâncă 70-80 de şoareci pe noapte. E cea mai mare specie de pasăre de noapte din România cu până la doi metri diametrul aripilor. În Munţii Rodnei are mai multe locaţii. Ca să le aflăm, am folosit un reportofon. Dacă imiţi cântecul acestei păsări, îţi răspunde şi poţi afla unde se află. Arealul păsării mai poate fi depistat cu resturi de la şoareci: blană, păr, oase pe care nu le poate digera şi le elimină pe gură. Sub arborii în care stă se pot găsi excremente de câteva kilograme. Dacă se duc într-un laborator aceste excremente, pot să-ţi dai seama ce specii de şoareci a mâncat. Pe baza craniilor s-au indentificat speciile care au fost ingerate”, a explicat biologul dr. Claudiu Iuşan de la Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei într-o prezentare despre felul în care au fost monitorizate speciile de interes comunitar din Munţii Rodnei, făcută cu bani europeni.

Metode la fel de inedite s-au utilizat şi în cazul altor specii. De exemplu, pentru a afla unde se află şoarecii de Tatra, cercetătorii au folosit nişte capcane cu lipici. „Şoarele intră, trece, dar îi rămâne câte un fir de păr sau mai multe care se pun la microscop şi, pe baza unor determinatoare la nivel european, îţi poţi da seama ce specie a trecut prin capacană. E o capcană destul de nouă”, a spus Iuşan.

La Cosaşul transilvănean, „o specie de lăcustă aproximativ banală în România”, s-a utilizat o metodă nouă cu un reportofon digital şi microfon unidirecţional. „Chiar nu trebuie să vezi specia. Am realizat nişte sonograme. Dacă montezi pe o maşină un astfel de dispozitiv şi faci un înconjur al Parcului Naţional Munţii Rodnei sau mergi în anumite locaţii, în laborator descarci înregistrarea şi este un program special care îţi poate elabora astfel de sonograme şi poţi şti câţi indivizi sunt, masculi sau femele. E o metodă modernă de monitorizare”, a adăugat el.

În ce priveşte bufniţa, merită menţionat că se hrăneşte cu şoareci, crabi, broaşte, lilieci mici, insecte sau chiar iepuri. Ea şi-a atras un renume negativ din cauza sunetului lugubru, asemănător cu un vaiet, însă, este foarte folositoare, vânând într-un an aproximativ 10 000 de şoareci care, înmulţindu-se, ar consuma cantităţi uriaşe de hrană şi ar duce la răspândirea multor boli. Nu are mulţi duşmani, pentru că iese noaptea şi este bine camuflată de culorile penelor.

Bufniţa este singura pasăre cu ochii situaţi pe partea anterioară a capului. Spre deosebire de ai oamenilor, aceştia sunt ficşi. Din această cauză are un gât scurt, dar foarte flexibil, pe care îl poate întoarce în aproape toate părţile. În cultura populară, există unele superstiţii despre bufniţe, cum ar fi: se spune că aduce ghinion să vezi o bufniţă la lumina zilei; dacă visezi o bufniţă, se pare că te aşteaptă o situaţia foarte grea din care vei ieşi cu mari sacrificii; cântecul bufniţei prevesteşte nenorocirile, prin vaierul său lugubru; când cântă bufniţa pe casă, va muri cineva din familie.

Pe de altă parte, în hinduism, bufniţa este asociată zeiţei Lakshmi, divinitate a prosperităţii, norocului, fertilităţii şi generozităţii, iar grecii antici asociau cucuveaua cu înţelepciunea, considerând-o pasărea Atenei (zeiţa înţelepciunii, în panteonul grec). Urmele acestei concepţii mai supravieţuiesc în bufniţa-personaj înţelept, care dă lămuriri şi sfaturi bune, o imagine ce apare mai ales în poveştile şi desenele animate pentru copii.