Cocoşii de pe deal şi oraşul din vale

Fraţilor, deschideţi-vă ochii! Clima s-a schimbat. Avem ierni ciudat de calde, primăveri foarte reci care alternează cu călduri sufocante, aşa cum putem constata singuri, fără meteorologi, chiar zilele acestea, la Bistriţa. Îmi poate spune cineva la ce altitudine ne aflăm? Celor care nu au un răspuns imediat le ofer eu unul. Nici într-un caz la altitudinea necesară ca să devenim viitoarea staţiune de schi a României. La noi e zăpadă cel mult două luni pe an şi aceea puţină. Să îngropi milioane într-un deal şi să mai şi plătească vreo două-trei generaţii pentru operaţiunea de îngropare, mi se pare de domeniul absurdului total.

Să zicem că se va face marea mică pârtie. Explicaţi-mi şi mie cine va schia? Oamenii cu bani dornici să umple conturile municipalităţii, să sporească veniturile la buget? Să fim serioşi! Cei care au bani merg în Austria nu pentru că nu ar exista pârtii în România. Merg pentru aerul din altă ţară, pentru ca să nu se întâlnească cu vecinii pe turnantă şi să facă acolo şezătoare şi să discute probleme nerezolvate de pe scara blocului. Ce e atât de greu de înţeles? Lumea merge în Austria ca să scape de tot ce înseamnă România, începând cu seminţele sparte în diverse locuri şi terminând cu apa chioară vândută la preţ de espresso. Din acelaşi considerent, chiar şi cei cu bani mai puţini aleg să plece vara în străinătate în loc să meargă la marea noastră. Se vând cu acelaşi avânt pachete turistice în Grecia cea lovită de criză tocmai pentru că acolo eşti tratat ca un turist. Rareori se întâmplă să-şi bată cineva joc de tine aşa cum o fac ai noştri veşnic puşi pe căpătuială. Parcă văd nişte magherniţe penibile la baza pârtiei, parcă simt o putoare de mici de cal prăjiţi pe nişte grătare murdare şi îmi duduie de pe acum urechile de la nişte manele aflate la baza pârtiei. Ceva mă face să cred că de la astfel de comercianţi va încasa mari venituri Primăria Bistriţa în timp ce câte un copil stingher va împinge sania pe pârtia de 18 milioane de lei, dornic să nu rateze ultima pată de zăpadă.

Înţeleg, nu fără un sentiment profund de revoltă, că aceste aspecte nu au fost luate în calcul de unii aleşi din Consiliul Local Bistriţa care astăzi au decis să gireze un proiect megalomanic în care să îngroape atât de mulţi bani, enorm de mulţi. De ce spun să îngroape? Fiindcă nici copiii, nici şomerii şi nici pensionarii nu se vor înghesui să plătească bani grei ca să schieze. Aţi văzut ce mare succes au avut patinoarele unde închiriatul unei perechi de patine a costat 10 lei şi o oră alţi 10 lei. Un succes atât de mare încât anul acesta, firma cu pricina nici n-a mai venit. Pe ce lume trăiesc cei care spun că acesta este un proiect pentru omul de rând? Cine a întrebat omul de rând ce vrea, s-a făcut vreun sondaj altul decât cel diletant cu care actualul primar şi-a câştigat primul mandat? Să nu uităm că atunci, chiar dacă toată Bistriţa spunea că vrea Wonderland cu pârtie, habar nu avea ce criză ne va lovi. Majoritatea a aflat între timp şi mai află când patronii din zona industrială închid fabrică de fabrică. E adevărat că pe directorii care au dus firmele la faliment nu-i doare fiindcă se găseşte pentru ei mereu câte un loc călduţ şi bine plătit de şef în administraţia locală, dar pe oamenii care rămân pe drumuri îi ustură cu adevărat. Dacă nu au unde munci, dacă nu au bani să-şi plătească facturile, să-şi cumpere mâncare, cu atât mai puţin vor avea să dea pentru pârtia de un kilometru. Constat că s-a făcut mare dezbatere în Consiliul Local pe tema „să distrăm populaţia”, uitându-se total de faptul că aceeaşi populaţie nu are unde lucra şi ar vrea, mai degrabă, un ştrand decent în care să se poată scălda (dacă tot trăim în era încălzirii globale) plătind bilete la preţuri modice. Iată că vine o nouă vară toridă peste noi şi tot ştrandul cel mizerabil îl avem. Pentru aceasta, nu putem decât să mulţumim din inimă actualei administraţii care, în loc să facă ce vrea omul de rând, face ce vrea ea, urcată ca un cocoş pe deal.

Sincer, eu m-am cam săturat de felul duşmănos în care suntem conduşi. Adică vrem, nu vrem, deşi noi plătim taxe peste taxe, trebuie să ne supunem deciziilor aberante luate de nişte politicieni care nu au strop de realism. Câţi dintre ei au organizat până acum audienţe, câţi au întrebat lumea cum să voteze un anumit proiect, câţi au măcar o pagină de Facebook pe care să se pot face din două mişcări sondaje? Îi putem număra pe degetele de la o mână şi nu sunt nici de la USL, nici de la PDL.

Mă declar total împotriva acestei biete pârtii de un kilometru de pe Dealul Cocoşului şi mai ales împotriva împrumutului bancar pentru realizarea ei. Vreau străzi pe care să pot circula fără să-mi rup maşina, vreau trotuare şi bănci, vreau curăţenie, multe spaţii verzi, vreau un bazin de înot, piste pentru biciclete, şcoli moderne, ateliere protejate pentru copiii cu sindromul Down, terenuri de sport în cartiere. Vreau să nu-şi mai bată joc nimeni de noi pe banii noştri. Cine vrea să facă proiecte futuriste să le facă din banii lui.

Cristiana Sabău