”Este firesc ca la întâlnirea de 45 de ani a ansamblului ”Cununa de pe Someş” să mă năpădească emoţiile, mai ales că am avut plăcerea şi bucuria să mă întâlnesc cu foarte mulţi dintre cei care mi-au amintit cum eram şi cum erau la sfârşitul anilor ’70. Sunt onorat să transmit din partea administraţiei şi a cetăţenilor municipiului Bistriţa mulţumirile şi aprecierile pentru ceea ce ”Cununa de pe Someş”, timp de 45 de ani, a însemnat în Bistriţa. La mulţi ani tuturor! ”Cununa de pe Someş” a apărut într-un moment deosebit de prielnic, la timp. Eram la câţiva ani, nu foarte mulţi, după instalarea comunismului, într-o eră care începea să fie a comunicării. Mai existau pe vremea aceea, în satele şi comunele noastre, tezaure, creaţii, nestemate ale folclorului românesc care aşteptau să fie descoperite. Noul ansamblu a putut să aducă la cunoştinţa oamenilor elemente care altminteri s-ar fi pierdut. A mai fost o şansă în anii aceia, de a mai culege, de la Orosfaia, sau din Runcu Salvei, sau din alte locuri, nestemate ale folclorului. Era epoca radioului, puţini aveau televizor”, a spus Creţu la sărbătoarea ansamblului ”Cununa de pe Someş”.
El a menţionat că ”rolul important al ansamblului de a tezauriza creaţiile populare a fost îndeplinit cu brio”. ”A valorificat potenţialul unui tineret excepţional, care nu avea calculatorul sau zeci de programe TV, care făcea foarte mult sport şi era dornic să se afirme pe scenele României şi ale lumii. Acest tineret, acum unii la vârsta senectuţii, a avut o posibilitate excepţională de a se manifesta. Erau eroi acum 40 sau 30 de ani, eroi ai tinerilor din Bistriţa, care se uitau la ei cu invidie, dar şi cu mândrie. Sunt oameni care au reprezentat Bistriţa şi mai mult decât atât, folclorul românesc în toată lumea. ”Cununa de pe Someş” a umplut şi un mare gol care exista şi aş putea să spun că aproape mai există: lipsa unei mari instituţii profesioniste de cultură. Lipsa operei, teatrului, operetei, filarmonicii, se simte în Bistriţa. La vremea respectivă, ”Cununa” a reuşit să substituie, pentru că prin ceea ce realiza se ridica la marea performanţă. Sigur, a avut perioade de suişuri şi coborâşuri, dar s-a comportat la un nivel profesionist. Asta ne-au spus-o mai ales cei din străinătate, în afară eram priviţi ca mari artişti, dădeam autografe, oamenii se pozau cu noi. Nu pentru costum, ci pentru că într-adevăr reprezentam pe scenă un vis cultural pe care şi-l doreau şi italienii, şi francezii, şi nemţii, şi alţii. Amintiţi-vă ansamblurile ”Doina Armatei”, ”Ciocârlia” sau ”Rapsodia Română”, nu erau mai presus chiar dacă acolo dansau balerini”, a subliniat primarul Bistriţei, care a dansat în cadrul ansamblului ”Cununa de pe Someş” între anii 1977-1979.
Ovidiu Creţu a afirmat că ansamblul a fost şi un loc de formare: ”Cununa de pe Someş” a avut un rol extrem de important în promovarea folclorului şi pentru că membrii ansamblului au înfiinţat ulterior alte ansambluri, care păreau concurente, şi chiar erau la un moment dat: ”Codrişorul”, ”Balada”, ansamblul din Sîngeorz-Băi, şi din Şanţ, şi din multe alte locuri. E un lucru formidabil să beneficieze tot judeţul de coregrafi de valoare, elevii ai şcolii de coregrafie Corneliu Botoş. ”Cununa de pe Someş” a fost o şcoală, am învăţat să preţuim frumosul, să stăm drepţi, să dansăm, să ne exprimăm bucuria prin dans. Am învăţat foarte multe lucruri. Numai cine a dansat în afară ştie cum se cântă Imnul Naţional cu lacrimi în ochi. S-a întâmplat de foarte multe ori, simţeam că aparţinem unei naţiuni frumoase, culte, bogate şi puternice prin ceea ce are în rădăcina devenirii, poporul român. ”Cununa” a fost şi este o mare familie, ne-am bucurat să ne revedem. Am petrecut la repetiţii şi turnee mai mult timp decât îl petreceam acasă sau cu alţii. S-a sudat ca o mare familie din care, am afirmat întotdeauna cu mândrie, am făcut şi fac şi eu parte”.
Creţu a precizat că ”în 2018, când se vor împlini 50 de ani de la înfiinţarea ansamblului, vom avea manifestări echivalente cu ceea ce am avut anul acesta la Biserica Evanghelică, va fi o sărbătoare aşa cum merită, la o jumătate de centenar”.
Acest ansamblu este o nestemata in cununa de valori a municipiului alaturi de Biserica Evanghelica, centrul vechi si multe alte lucruri pe care fiecare le apreciaza, intelege si trateaza cu respectul pe care il are fata de sine si semenii sai. Faptul ca in municipiul nostru cultura si traditiile sunt respectate si ajutate sa se manifeste ma face sa sper ca minunata noastra urbe va ajunge „ceva” mai repede : Poarta Transilvaniei.
Oamenii care vibreaza la auzul imnului national sunt cei care daca isi indeplinesc destinul au multe de oferit. Cu mici exceptii, notabile de altfel, nu am vazut artisti care sa se imbogateasca din munca lor si totusi si-au continuat si, unii dintre ei si-au incheiat cariera, (regretatul Corneliu Botos) cu multumirea ca au adus si oferit multa bucurie semenilor lor. Felicitari si : LA MULTI ANI „CUNUNA DE PE SOMES” ! Ma inclin cu respectul cuvenit in fata Dvs. si aplauzele mele de cate ori voi avea ocazia vor fi din suflet.