Viaţa românilor care lucrează în străinătate nu este tocmai uşoară. Pentru un trai mai bun, mulţi acceptă să muncească 24 de ore din 24. Este şi cazul Marianei Meşter din Bistriţa, o femeie de 56 de ani care lucrează în Austria. Aflată în vacanţă, acasă, ne-a povestit cum îşi câţtigă existenţa şi ne-a explicat şi motivul pentru care a acceptat să facă acest gen de muncă.
„Lucrez la îngrijit de bătrâni. E o muncă grea. Eu sunt acolo 24 de ore din 24, fac mâncare, am grijă de pacient care are 94 de ani. Nu sunt asistentă medicală, ci îngrijitoare. Persoana de care am grijă nu e dementă, dar nu merge aşa de bine. Are nevoie de cadru ca să se poată deplasa, dar bolnavă nu e, nu are nevoie de medicamente”, a spus Mariana Meşter.
Munca ei începe încă de dimineaţă când trebuie să pregătească micul dejun, apoi se ocupă de persoana pe care o îngrijeşte, o spală, îi dă să mănânce, face curăţenie, pregăteşte prânzul, apoi are două ore pauză, după care începe să pregătească cina. Seara asigură din nou igiena pacientului, iar la ora 21.00 îl duce la culcare.
„E o muncă dificilă pentru că eşti 24 de ore din 24 acolo. E stres, ai numai două ore pauză. În rest, tot timpul eşti acolo. Eu îngrijesc o persoană care locuieşte în pădure unde sunt numai zece case. Satul e la trei kilometri de mine. Dacă e nevoie să fac anumite cumpărături, mă duc cu maşina, cu fata persoanei pe care o îngrijesc. Am învăţat limba germană, nu mi-e greu cu asta”, a spus Mariana Meşter.
Întrebată dacă banii pe care îi câştigă merită acest regim de viaţă, ne-a răspuns: „Normal. Brut am 1800 de euro, iar în mână rămân în mână cu 1342 de euro. Sunt angajată legal, plătesc asigurări. Eu nu am familie. Soţul meu e mort, de 25 de ani sunt singură, copiii sunt în străinătate şi ei, au firme. Mă văd cu copiii odată pe an când vin din Italia, în concediu. Acum ne-am văzut în august, ne vom vedea în decembrie când vin iar acasă. Mă mai duc eu la ei cu avionul. Am plecat să îngrijesc bătrâni pentru o pensie mai bună. De-asta. Deja am 20 de ani de străinătate. Am lucrat şi în Spania opt ani. M-am obişnuit cu bani mai mulţi. Aici, în România, la 56 de ani, oricum nu mă ia nimeni să lucrez. Mai am şase ani, intru în pensie şi voi avea o pensie mai bună. Din calculele mele voi lua 700-800 de euro. Eu zic că e bine faţă de cât aş putea lua dacă stau acasă, 200 de euro. Acasă revin după ce ies la pensie”
Mariana Meşter le-a transmis şi un mesaj celor tentaţi să plece în străinătate să îngrijească bătrâni: „Trebuie să ai foarte multă răbdare pentru că sunt ca nişte copii mici”.
Din Bistriţa-Năsăud au plecat la muncă în străinătate peste 30.000 de persoane, adică mai bine de 10% din populaţia judeţului. Oamenii muncesc în construcţii, agricultură şi în sistemul social. Cei mai mulţi sunt în Spania, Italia, Irlanda, Germania şi Austria.
Ce viata poate fi asta ??? Sa-ti vezi copii 1-2 ori pe an….sa traiesti intre straini, sa nu ai familie sa nu ai nimic pe lume , doar 1345 de euro. Si daca copii au firme in strainatate…..isi lasa mama sa spele strainul la….. De ce ???? Ptr ce ?? Fiecare isi face viata cum doreste.eu o felicit pe dna ca poate si suporta .e mare lucru.asta e Romania si aici am ajuns.
Nu e un model pentru tinerii noştri, dar e un exemplu clar de reuşită pentru subzistență. La noi ar fi şters bătrâni la…cu pile, şi cu vreo 300 de euro, cel mult.
Nu inteleg cum de munceste atat de mult. Exista intelegeri intre sindicate si patronate care stabilesc ca saptamana de lucru e de X ore ( unde muncesc eu e de 37 ore pe saptamana). Alte intelegeri stabilesc durata maxima a zilei de lucru (in cazul meu e de max 9 ore). Alte reglementari stabilesc timpul minim de odihna (adica nu ai voie sa mergi la munca de exemplu la ora 6:00 daca tu ai iesit de la munca la ora 24:00 pentru ca timpul de restituire e prea scurt). Sunt sigur ca aceste reglementari sunt valabile si in Austria pentru ca Austria e o tara civiluzata. Doamna e in Austria de 20 de ani si inca mai are de muncit inca 10 ani ca sa poata iesi in pensie. Eu nu cred ca o sa se mai intoarca in Romania. Copiii ii sunt plecati in Italia, iar daca se intorce in tara, dupa 30 de ani de absenta nu prea o mai cunoaste nimeni. E greu så fi batran si bolnav in Romania. In Austria va fi ingrijita mai bine daca va ajunge prin spitale sau la Caminul de Batrani.
O sa ajunga sa plateasca dinsa 1000 de euro ca s-o ingrijeasca cineva cind va imbatrini. Si atunci…….ajungem la vorba cuiva care spunea ca :atunci cind sintem tineri ne risipim sanatatea si viata ptr bani, iar la batrinete cheltuim acei bani ptr a ne recupera sanatatea , ca viata pierduta ……….n-o mai cumperi cu nimic.s-a dus.
Am urmarit firul articolului.
Femeia spune ca e ok, are un zambet in poza pe care multi dintre pensionarii bistriteni care se plimba pe strada nu il au, in plus a invatat o limba straina.
Imi pare pozitiva.
E alegerea personala a doamnei.
Si atunci…unde e problema?
Multi plang de mila proprie si vad victime acolo unde nu sunt.