Cum se obțin cele mai gustoase murături. Ce anume le dă savoare

A început Postul Crăciunului, semn că sărbătorile de iarnă se apropie. Cine nu și-a pregătit cele necesare pentru zilele festive se poate aproviziona deja din Piața Decebal cu murături în slatină, pregătite de o gospodină din Mintiu care le vinde direct din butoi sau la borcan.

Floare Dorina Jarda (68 de ani) este din satul Mintiu, una dintre localitățile în care sunt fântâni saline. De aici, la fel ca și din Tăure sau Dumitra, se aprovizionează multă lume, iar gospodinele folosesc apa la pus conserve.

”Noi avem la Mintiu o fântână cu apă sărată pe care am folosit-o și eu să pun gogonele, conopidă și castraveți la butoi. Sunt cele mai bune, după rețeta bătrânilor. Așez legumele în butoi și mai pun țelină, cimbru, mărar, crengi de vișin în loc de conservant. Nu pun deloc zahăr pentru că legumele au ele zahăr, din natură. Fac murături de mulți ani, de când eram tânără, iar anul acesta am pus zece butoaie cu murături și vreo 200-300 de borcane, cât am în grădină, câte legume mi se fac”, ne-a spus Floarea Dorina Jarda.

Dacă primăvara și vara lucrează în grădină să aibă ce pune toamna la murat, de cum se încheie sezonul recoltatului vine la Bistrița și încarcă mesele cu borcane care mai de care mai îmbietoare și datorită felului în care așază conținutul.

Principalii ei cumpărători sunt bistrițenii care lucrează în străinătate: ”Vin acasă înainte de sărbători, vin și își cumpără, dar mai vin și oameni cărora nu li se merită să pună ei la murat, fie pentru că legumele sunt scumpe, fie pentru că nu au timp”.

Față de anul trecut, a scumpit unele borcane mai mari cu 10 lei, dar pe cele de 800 de grame le dă tot cu 15 lei.

În luna noiembrie se marchează Ziua Internațională a Murăturilor.

Arheologii au descoperit dovezi că acum aproape 5.000 de ani, în India, se murau castraveții. De fapt, murarea a fost una dintre cele mai vechi modalități de conservare a alimentelor descoperită de către oameni. Grație acestui procedeu, oamenii au putut să păstreze alimentele obținute în sezoanele când hrana se găsea din abundență pentru perioadele în care hrana devenea greu de procurat.

De asemenea, murăturile puteau fi transportate și consumate în timpul deplasărilor lungi, prin zone necunoscute sau neprietenoase. Se poate afirma, fără teama de a greși, că murăturile au făcut posibile atât marile războaie din Antichitate, cât și marile călătorii și descoperiri geografice. Varza murată a reprezentat timp de secole principalul aliment, dar și un medicament pentru navigatori. Zeama în care era murată aducea un adaos de vitamine care îi ferea pe marinari de scorbut.

În România, în mod tradițional se păstrează la murat mai ales gogonele, castraveți, varză, conopidă, pepeni, sfeclă roșie și ciuperci, iar în oțet îndeosebi ardeii și gogoșarii. Pentru aromatizarea murăturilor se folosesc mărar, crenguțe de vișin, ienibahar, usturoi, boabe de muștar, cuișoare, țelină, hrean, piper.

Conform unui studiu, 81% dintre români pregătesc încă murături și conserve pentru iarnă, în ciuda faptului că le pot obține și din comerț. Peste jumătate dintre gospodării investesc între 100 și 300 lei în această activitate, în timp ce alte 26% cheltuie între 300 și 500 lei. Printre cele mai populare conserve pregătite de români se numără castraveții murați, preferați de peste 90% dintre aceștia și gogoșarii în oțet (74%). Ciupercile și pepenii murați sunt preparatele cel mai puțin întâlnite în cămările românești, fiind cumpărate destul de des de la producătorii profesioniști. La fel se întâmplă și cu varza, care este foarte solicitată, dar este mai puțin preparată în gospodării.