Suciu: Glasul pământului, stresul preşedintelui

Dacă majoritatea dintre noi cunoaştem semnificaţia separării tripartite a puterilor în statul democrat român, am speranţa că şi preşedintele ţării va învăţa măcar acest principiu, în cele câteva luni de mandat rămase.

Rolul principal al domniei sale este acela de mediere imparţială între sferele de influenţă ale statului pentru a asigura funcţionarea corectă a autorităţilor publice şi respectarea Constituţiei. Implicarea în exercitarea atribuţiilor Parlamentului, în cazul domniei sale, tentativa de boicot împotriva înfiinţării comisiei de anchetă ce are ca scop investigarea activităţilor desfăşurate de către o instituţie de stat în achiziţionarea de terenuri pentru o persoană privata, este inadmisibilă.

Dacă analizăm informaţiile legate de „Cazul Călăraşi” într-un mod obiectiv, şi considerând că printr-o coincidenţă fericită consilierul prezidenţial – plătit din bani publici, a descoperit terenul de 290 de hectare tocmai când preşedintele îşi dorea să cumpere pământ, tot printr-o coincidenţă procurorul Lucian Papici a verificat acest teren, ce ulterior a fost cumpărat de fiica preşedintelui, şi în mod surprinzător printr-o angrenare de şanse, fiica sa a obţinut un împrumut de 4,6 milioane de lei, ţinând cont de faptul că CEC oferă un credit pentru achiziţia de terenuri de maxim 2,8 milioane de lei, nu putem să nu ne întrebăm ce i-a provocat teama preşedintelui, de a simţit nevoia să îşi  apere fiica în public, în condiţiile în care toate demersurile au fost efectuate fără preferenţieri şi în totală legalitate?

Contrar aşteptărilor sale, în urma discursului susţinut de la pupitrul prezidenţial, atenţia oamenilor a fost îndreptată asupra faptului că fiica sa a cumpărat un teren de peste 1 milion de euro, în timp ce o parte dintre cetăţenii acestei ţări se afla în situaţia în care muncesc doar pentru a-şi asigura traiul, şi o mare majoritate dintre noi nu îşi va permite vreodată luxul familiei Băsescu; toate din cauza acestui preşedinte care trage sforile în România de aproape zece ani de zile.

La auzul declaraţiilor preşedintelui, un element mi-a atras îndeosebi atenţia: domnia sa crede că folosindu-şi cu mojicie nepoata în campania spălării de imagine, şi-a creat tabloul de bunic respectabil.

Adevărul este acela că în ciuda demersurilor diplomatice ale USL pentru ameliorarea imaginii ţării, şi pentru a emite semnale de stabilitate şi încredere, Traian Băsescu contrabalansează rezultatele pozitive ale Uniunii cu jocurile sale politice murdare, atacurile verbale la adresa prim-ministrului Victor Ponta şi lipsa respectului faţă de instituţia Parlamentului, estompând astfel şansele României de a fi membră a spaţiului Schengen.

În presa străină se prezintă imaginea preşedintelui Traian Băsescu drept aceea a unui ”autocrat” care şi-a subordonat Curtea Supremă de Justiţie, Consiliul Suprem al Magistraturii şi Curtea Constituţională, precum şi a tiranului care a sfidat voinţa poporului ce a votat la demiterea sa din funcţie, în timp ce pe plan intern asistăm la extrapolarea funcţiilor prezidenţiale în cazul intervenţiei sale telefonice la ministrul Finanţelor Publice, în vederea menţinerii în funcţie a directorului CEC Bank. Bineînţeles, din altruism, şi nu din motive ce ţin de împrumuturi bancare, cum am fi îndreptăţiţi să credem.

Dacă premierul a fost un ”procuror mediocru”, aşa cum afirma preşedintele în atacul său furibund, în timp ce Traian Băsescu a fost un ”vârf în meseria sa”, nu pot decât să fiu recunoscător pentru faptul că Victor Ponta, în banalitatea sa, nu a vândut Parchetele Anticorupţie din România.

Deputat PSD Daniel Suciu