Daruri de preţ

Nu înţelegeam de ce nu-şi doresc lucruri, obiecte, dar vine o vârstă în care îţi dai seama că sănătatea e cel mai de preţ dar. Nici cel mai preţios obiect nu poate să o suplinească, cu nicio sumă nu o poţi cumpăra.

Hoarde întregi de oameni au năvălit în ultimele zile în magazine. Cumpără totul de pe rafturi, tone de dulciuri, baxuri de sucuri cu arome, ambele daruri otrăvite care nu fac altceva decât să distrugă sănătatea celor care le consumă. Din păcate, cei mai mulţi „beneficiari” ai generozităţii Moşului sunt prea mici să-şi dea seama de pericol. Rareori vezi aglomeraţie la raioanele cu cărţi, creioane colorate sau obiecte de construit. Sunt de preferat păpuşile cu tot arsenalul lor, maşinuţele scumpe, lucruri gata făcute care nu au nevoie nici de manual de utilizare, nici de asistenţa părinţilor. Pot fi folosite aşa cum sunt, fără instrucţiuni. Numai că vor ajunge la coşul de gunoi într-un timp la fel de scurt. La ce e bună o jucărie de care te plictiseşti în prima zi?  

La ce folosesc totuşi cadourile, v-aţi întrebat vreodată? Îi bucură pe moment pe cei care le primesc, le dă un sentiment de mulţumire celor care au dăruit? Probabil că da, mai ales dacă cel căruia îi dăruieşti ceva nu-ţi mai poate întoarce darul înapoi. Sentimentul e plăcut şi nu poate fi egalat cu cel cu care te alegi din postura de beneficiar al darului. Trecând peste atmosfera de sărbători şi moda de a face cadouri, aş vrea să vă vorbesc totuşi despre un alt mod de a dărui.

Cunosc nişte oameni extrem de implicaţi în viaţa comunităţii lor în care trăieşte şi o familie săracă cu foarte mulţi copii. Dacă i-ai întreba pe cei mici ce-şi doresc de Crăciun, probabil că toţi ar spune, în cor, dulciuri. Le-ai face o mare bucurie de moment umplându-le casa cu napolitane, biscuiţi, sucuri. Ar fi cei mai fericiţi, ai putea pleca acasă cu sentimentul că le-ai făcut un mare bine. Părinţii lor sunt însă extrem de săraci şi pe alocuri iresponsabili. Dacă le dai bani, îşi cumpără de ei ţigări şi alcool, aşa că oamenii despre care vă vorbesc au ajuns la concluzia că cel mai bun mod prin care poate fi ajutată această familie este ca, în fiecare zi, să i se ofere, gratuit, pâinea de care are nevoie. Aşa că, la magazin, pe copii îi aşteaptă zilnic pâinea pe care o iau fiind plătită de altcineva. Fără pâine ar duce-o extrem de greu, fără dulciuri, vor creşte mari şi sănătoşi.

Alţi cunoscuţi de ai mei şi-au dat seama că ceea ce le lipseşte acestor copii este o casă ceva mai mare şi mai rezistentă, aşa că au ridicat-o. Niciunul dintre cei mici nu i-ar fi scris Moşului că vrea încă o cameră la casă, dar alţii au luat decizia potrivită pentru ei, respectându-le, în acelaşi timp, dorinţa de a rămâne în locul în care s-au născut.

Mai cunosc nişte oameni care au dăruit altei familii sărmane undiţa cu care să-şi pescuiască singură peştii. Nu au venit cu ei prăjiţi, pe tavă, deşi ar fi fost o masă bună şi toată lumea ar fi fost mulţumită. Fireşte că aceasta este o metaforă, ştiţi prea bine, ce vreau să spun este că avem o responsabilitate faţă de cei cărora le facem daruri, ar fi bine să vedem peste momentul în care cineva deschide punguţa colorată şi tresaltă de emoţie văzând bomboanele sau jucării de pluş.

În copilărie, de Crăciun, primeam cărţi. Probabil că erau cele mai ieftine la vremea aceea în care nu se găseau banane, portocalele erau rare, iar în afară de bomboane, prin cofetării bătea vântul. Mă săturasem la un moment dat să aflu că mie Moşul îmi aduce acelaşi lucru an de an, dar acum, dacă mă uit în bibliotecă, le redescopăr cu coperţile aproape zdrenţuite. Le-am citit şi recitit, începând cu dedicaţia de pe prima pagină: „Pentru Cristiana de la Moş Crăciun!” şi până la ultima pagină, daruri care nu au pierit, care nu au ajuns în coşul de gunoi, daruri care m-au ajutat să m-au făcut să iubesc lumea poveştilor, să-mi doresc să cunosc şi alte minunăţii pe care le ascunde ea.

De-a lungul anilor, am primit multe cadouri, dar în minte mi-au rămas doar momentele în care am primit cărţi colorate, cu coperţi groase, de poveşti. Faceţi daruri frumoase, folositoare, cu sens, chiar dacă, pe moment, vi se va părea că nimeni nu se bucură. Peste ani, îşi vor aduce aminte!

Cristiana Sabău