Profesorul Sever Ursa, care înființat Muzeul ”Cuibul Visurilor” de la Maieru, a trecut la cele veșnice. ”A trecut la cele veșnice marele Profesor de Limba și literatura română Sever Ursa. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Pomenirea lui din neam în neam!”, a scris pe Facebook managerul Bibliotecii Județene ”George Coșbuc”, Ioan Pintea.
”Toată viaţa a căutat şi a întreţinut comori. De numele Domniei Sale sunt legate două muzee şi o şcoală: Muzeul memorial „Liviu Rebreanu” din Năsăud (Prislop), Muzeul „Cuibul visurilor” din Maieru, la fel ca şi Şcoala Generală de aici. A avut un rol determinant în înfiinţarea muzeului din Prislop al cărui prim custode a fost, iar în privinţa muzeului din Maieru se poate spune că este creaţia sa integrală. Cu alţi căutători de comori mai mici a cotrobăit prin podurile şi găbânaşele sătenilor şi au alcătuit un muzeu etnografic, istoric şi literar care răspunde oricăror exigenţe ale instituţiilor de acest fel. De asemenea, a ocupat mulţi ani funcţia de director şi de profesor la Şcoala Generală din Maieru, devenită Grup Şcolar, iar apoi Liceul Tehnologic “Liviu Rebreanu”, încât a reuşit să creeze alte comori: la un moment dat aproape toate cadrele didactice de la această şcoală erau foştii săi elevi.
S-a născut în satul Poiana Cătunenilor, comuna Ilva Mare, judeţul Bistriţa-Năsăud, din părinţi ţărani, Augustin şi Victoria, la 8 martie 1932. Peisajul în care se află mica localitate este mirific. Numai vulturii şi jivinele pădurii trăiesc în vecinătate. În rest păduri, dealuri şi văi, spaţiu mioritic tipic. De la vulturi a luat copilul de odinioară aspiraţia spre înalt şi a urcat pe scara socială şi profesională cât a putut mai sus. După cunoştinţele, harul şi talentul său ar fi putut onora o catedră universitară, dar s-a limitat la Năsăud, Maieru şi Sângeorz-Băi. După strămoşii dinspre tată este măierean şi a răspuns chemării străbunilor…
Între anii 1940-1945 a fost refugiat, împreună cu părinţii, în Bucovina, la Vatra Dornei, Iacobeni, Stulpicani, din vechiul judeţ Câmpulung, unde a terminat şcoala primară, începută la Ivăneasa (Ilva Mare), cătun apropiat de locurile natale.. Clasa I de liceu a făcut-o Câmpulung Moldovenesc, în anul şcolar 1943-1944. A fost apoi refugiat, din calea frontului, la Ineu, Arad, locul de naştere al scriitorului Ioan Slavici. La Ineu, nume cu rezonanţe înalte, comun pe cursul superior al Someşului Mare, a început clasa a II-a de liceu.
Perioada pribegiei a fost una dintre cele mai grele din viaţa sa.. Tatăl său a fost rănit pe frontul din răsărit, iar mamă-sa era bolnavă. Şi totuşi nu şi-a pierdut încrederea în viaţă, în viitorul său.
A urmat clasele III-IV în mod particular la Liceul „George Coşbuc” din Năsăud. Între anii 1948-1952 a făcut Şcoala Normală tot la Năsăud şi a obţinut diploma de învăţător, ca premiant. A urmat apoi cursurile Facultăţii de Filologie din Cadrul Universităţii „Victor Babeş” din Cluj, pe care a absolvit-o în 1956, cu diplomă de profesor de limba şi literatura română, printre cei dintâi. La recomandarea regretatului profesor universitar Ioan Breazu, a fost repartizat provizoriu la Muzeul Grăniceresc din Năsăud, spre a se ocupa de casa din Prislop a familiei Rebreanu, începând cu 1 august 1956.
A lucrat Ia Prislop doi ani, cu multă pasiune, mulţumit că acest lucru îl leagă de Năsăudul legendar. După aprecierile unora dintre profesorii săi, calitatea pregătirii i-ar fi dat dreptul la o catedră universitară, dar prigoana politică asupra tatălui său, precum şi dragostea faţă de meleagurile năsăudene l-au fixat definitiv în zonă.
Cu un grup de colaboratori entuziaşti, între care regretaţii colegi Ioan Nichifor Someşan şi Septimiu Pop, a lucrat între 1 august 1956 şi 1 septembrie 1958 la reconstituirea şi întemeierea casei memoriale din Prislop, ca întâiul muzeograf , urmând regretatul Mihai Martin.
În 1958 s-a căsătorit cu învăţătoarea Doina Sângeorzan din Maieru şi s-a transferat în comuna dintre cele trei Măguri pe care le-a „botezat” după numele eroilor rebreniei: Ion, Apostol Bologa şi Petre Petre. Timp de 45 de ani a funcţionat la Maieru ca profesor şi muzeograf. Încă cu un an înainte proiectase şi la Maieru un muzeu, pornind de la o expoziţie memorială în holul şcolii.
Din căsătoria cu doamna Doina au rezultat doi băieţi: Liviu (1960), profesor de educaţie fizică şi Ovidiu (1962) lector universitar de limba engleză, director la centrul „Acces” din Cluj- Napoca. Ambii sunt căsătoriţi.
Paralel cu activitatea didactică şi muzeografică Sever Ursa a desfăşurat şi o activitate publicistică. A debutat în 1956, cu reportajul ,,În satul lui Ion”, publicat în „Gazeta literară”. Apoi, a continuat la Maieru, cu câteva eseuri bine apreciate, tot cu tematică rebreniană.
Între anii 1969-1979, a obţinut toate gradele didactice cu nota maximă. În perioada 1 mai 1984-20 ianuarie 1990, a deţinut funcţia de director al Şcolii Generale din Maieru, care poartă în prezent cu mândrie numele lui Liviu Rebreanu. S-a pensionat din funcţia de director.
La Maieru a iniţiat şi condus în permanenţă Cercul literar folcloric „Liviu Rebreanu”, cu care a înzestrat mereu muzeul, care numără şapte secţiuni distincte, cu o bibliotecă proprie de peste 7000 de volume din donaţii, în edificiul propriu. A înfiinţat încă din 1967 revista şcolară „Cuibul Visurilor”, cu 12 apariţii în faza ei de început (1967-1976), bineînţeles scrisă de mână, în prezent revista, în varianta tipărită, ajungând, fără întrerupere, în cel de-al 23-lea an de existenţă.
În iunie 1974, a înfiinţat Societatea Culturală „Liviu Rebreanu” pe baza documentelor vechii societăţi (1927-1935). Împreună cu un grup de sprijin a pus bazele manifestării tradiţionale „Zilele Măierene”, cu întâlnirea periodică a fiilor satului. Dată fiind bogăţia folclorului local şi a tradiţiilor atât de bogate din această subzonă etnofolclorică, în vara anului 1964 a înfiinţat Ansamblul folcloric „Cununa Maierului”, cuprinzând mai multe datini şi dansuri locale apreciate cu înalte premii interne şi internaţionale, transmise şi retransmise pe posturi de radio şi televiziune, precum şi în presa scrisă, în colaborare fructuoasă cu personalităţi în domeniu ca Marioara Murărescu, Valeria Peter Predescu, Nicolae Gălăţean, Cornel Pop, Corneliu Botoş şi alţii.
Cu ocazia întâlnirii cu fiii satului, în cadrul „Zilelor Măierene”(14-15 octombrie 1995), Consiliul Local, în numele tuturor sătenilor, i-a conferit profesorului Sever Ursa titlul de Cetăţean de Onoare al Maierului.
Ca profesor de limba şi literatura română a fost selecţionat de 11 ori în Comisia Centrală a Concursului tradiţional „Mihai Eminescu”, ca examinator şi ca apreciere a prestaţiei profesionale.
Numai în perioada 1990-2007 a participat cu comunicări ştiinţifice la peste 90 de simpozioane şi întruniri culturale, profesionale etc. În 1996, luna mai, a înfiinţat revista „Cuibul Visurilor”, aflată, după cum aminteam, în cel de-al 23-lea an de apariţie, sprijinită redacţional de un prestigios şi distins grup de colaboratori: Icu Crăciun, Viluţ Cărbune, Iacob Naroş, Macavei Al. Macavei, Ilie Hoza, Liviu Ursa, Ioan Mircea Prahase, Viorel-Daniel Partene sau regretaţii dr. Lazăr Ureche, şi Alexandru Raţiu, majoritatea foşti membri ai Cenaclului „Liviu Rebreanu”, foştii lui elevi eminenţi. Director al revistei „Cuibul Visurilor este profesorul Sever Ursa şi după pensionare.
De asemenea, a publicat peste 150 de articole, eseuri, reportaje, recenzii, studii, interviuri în presa scrisă sau la radio şi televiziune. A publicat mai multe volume fie în colaborare, fie în volume de autor: „Bistriţa-Năsăud, vatră folclorică” (coautor), Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1979; „Muzeistica şcolară”, în volumul „Enciclopedia practică a copiilor”. Editura „Ion Creangă”, Bucureşti, 1982; „Constelaţia Liviu Rebreanu” (coautor). Editura Macarie, Târgovişte, 1994; „Omagiu lui Liviu Rebreanu”, ediţie revăzută şi adăugită. Editura Macarie Târgovişte, 2006; ,,Sfinte firi vizionare…”, (în colaborare), Editura Gloria, Cluj-Napoca, 2000; „Poezii de Iustin Ilieşiu”, antologie, Editura Napoca Star, 2006. Alte volume care nu au fost terminate poate îşi aşteaptă stadiul de finalizare: „Drumuri spre izvoare” (eseuri), „Vasile Rebreanu, dascăl şi folklorist”, „Monografia şcolii măierene”, „Maierul în conştiinţa lui Rebreanu”…
Scriitorul Sever Ursa a fost preşedinte de onoare al Societăţii Scriitorilor Bistriţeni din anul 2007. Şi-a desfăşurat activitatea şi în Comitetul Central al ASTREI, fiind membru al acesteia.
A fost decorat şi distins cu multe diplome dintre care amintim: Ordinul Muncii, clasa a III-a (1981) şi Meritul Cultural, clasa a III-a (2006). Însă numărul acesta este cu mult mai mare şi variat”, scrie pe pagina Muzeului.
Un mare umanist , un mare patriot , un distins profesor , un bun director de scoala , un apreciat scriitor si OM in adevaratul sens al cuvantului care si-a pus amprenta definitiv asupra vietii culturale din Maieru. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace , in „cuibul viselor” din cer ! Vesnica pomenire , omului de omenie Sever Ursa!
Dumnezeu sa l odihnească și sa l ducă în rai. Am avut și eu deosebita placere sa l cunosc și sa să l ascult în câteva seri la Maieru. Pe lângă un om mare de cultura era și un om fin al bunului simt. Pe lângă rafinament avea și harul ca te capta cu discursul sau. Drum bun spre cer va doresc cu speranța a ne vom întâlni acolo.