Domnule Samuel, nu vreţi să fiţi David?

În mod normal nu v-aş fi băgat în seamă nici cinci minute fiindcă nu-mi amintesc exact ce fapte măreţe v-au recomandat să fiţi consilier judeţean şi nici cu fierul roşu dacă aş fi arsă nu aş putea numi trei realizări ale dvs. ca şi ales retribuit lunar cu câteva sute de lei de la buget.

Totuşi, pentru că sunteţi un om tânăr, mă îngrijorează felul în care gândiţi şi cred că ar fi momentul să vă spun câteva lucruri care să vă determine să faceţi altceva decât politică. E clar că nu sunteţi la locul potrivit şi că, inclusiv din cauza felului în care vă raportaţi la politică, România nu are nicio şansă să iasă din mocirla în care ne cufundăm de 25 de ani. Şi ştiţi de ce? Pentru că oameni tineri ca şi dvs. au ajuns să emită nişte păreri de comunistoizi îmbătrâniţi în rele.

Când am citit postarea dumneavoastră de pe Facebook nu mi-a venit în primul rând să cred ce greşeli de ortografie poate face un profesor. Am pus asta pe seama emoţiilor, dar ştiţi foarte bine, la fel ca şi mine, că nu poţi greşi decât dacă nu ştii. E trist că, în anul de graţie 2015, când vorbim despre examene multidisciplinare care presupun un efort comun al tuturor cadrelor didactice, un profesor să scrie pe tablă cum scrieţi pe Facebook. Nu ştiu dacă e de râs sau de plâns. Aş înclina pentru ultima variantă fiindcă şi în scrisul unui profesor slab pregătit stă reuşita sau nereuşita unui copil la examen. V-aş sugera să nu uitaţi că Facebook e un spaţiu public, o tablă mai mare la care se uită milioane de oameni, iar dacă ţineţi la blazon, învaţaţi mai întâi să scrieţi şi apoi postaţi.

Să revenim acum la subiectul miraculoasei postări. Înţeleg din cele câteva rânduri că nu mai credeţi în şansele partidului din care faceţi parte. Cu toate acestea, nu îl părăsiţi, deşi asta ar trebui să faceţi. Când crezi că te îndrepţi în direcţia greşită, te opreşti, te întorci şi o iei în direcţia bună, nu? E o prostie să mergi mai departe dacă tot ştii că nu e drumul cel bun, nu credeţi? Sau e de fapt ipocrizie fiindcă aveţi o funcţie de ales judeţean retribuită la care nu vreţi să renunţaţi aşa neîncrezător cum sunteţi în forţa partidului pe care îl reprezentaţi. Nu aşa ar face un om de onoare.

Ştim foarte bine că, în politică, onoarea e o floare rară pe care au pângărit-o mai ales la cei trecuţi de 60 de ani, vechii comunişti şi securişti care au pus mâna pe tot soiul de funcţii şi nu le-au mai lăsat nici morţi. S-au putut lipsi de onoare câtă vreme au salarii de la stat cu multe zerouri, maşini de serviciu, influenţă, neveste, copii, nepoţi pe care să-i aranjeze în diverse posturi călduţe, plătite cu bani frumoşi tot de la stat. Drept urmare, nu au nicio apăsare dacă trec de la un partid la altul, dacă trebuie să-şi vândă colegii şi prietenii. Totul e ca lor să le meargă bine. E motivul pentru care nu mai scăpăm de ei cum nu au scăpat caprele Irinucăi de râie. Degeaba ne scărpinăm la toate alegerile, fac ei cum fac şi nu pleacă. Pe mine mă apucă însă sila când văd ce aliaţi îşi găsesc în momentul în care se simt iar în pericol, exact acel gen de oameni în care eu şi alţii ca mine şi-au pus speranţa că îi vor înlătura pentru totdeauna.

Şi mă refer la oamenii tineri, cei ca dumneavoastră, cu principii, cu valori, care nu pot fi cumpăraţi pentru simplul motiv că nu sunt de vânzare. Am crezut că ei vor lupta pe căi democratice ca să aducă la conducere oameni din aceeaşi categorie cu ei, entuziaşti, dornici să facă lucruri pentru comunitate, profesionişti, oameni fără neveste, copii şi nepoţi care au nevoie de joburi plătite cu bani mulţi de la buget sau de contracte cu statul, oameni care au ceva de dăruit comunităţii. Am sperat că aceasta este tânara generaţie de politicieni care va schimba România în profunzime, nu doar la suprafaţă şi de ochii lumii ca să pună ei mâna pe aceeaşi încrengătură de pile, relaţii, cunoştinţe, pe contracte şi mai mari cu statul, pe funcţii şi mai bănoase.

Este evident că nu faceţi parte din această categorie de politicieni tineri în care ne-am pus speranţele şi nu vă jenaţi să faceţi public lucrul acesta. Reiese din ce scrieţi vă nu aveţi nimic împotriva trădătorilor, a oportuniştilor, a oamenilor fără principii şi valori care se îndoaie după cum bate vântul şi după câte zerouri sunt în spatele cifrelor. Vă faceţi purtătorul lor de cuvânt, vârful de lance în lupta cu cei care le sunt potrivnici şi principalul susţinător. Toate acestea în timp ce lumea aşteaptă de la dumneavoastră, un om tânăr care clamaţi principii moral-creştine, să fiţi primul care le închideţi uşa în nas specimenelor, arătându-le că nu mai au ce căuta în prima linie a politicii într-o ţară care luptă de 25 de ani să scape de ei, dar nu reuşeşte tocmai din cauza celor ca dumneavoastră care se pretind a fi David, par să ridice piatra împotriva lui Goliat, dar, în realitate, nu sunt altceva decât nişte iscoade fricoase care se întorc din Ţara Promisă, convinse că drumul e greşit.

Cum e clar că nu sunteţi nici pe departe curajosul David, domnule Samuel Coman, mai bine faceţi altceva decât politică. E singura noastră şansă, ca popor, să intrăm în Canaan fără să ne mai fie frică de comuniştii, securiştii şi nomenclaturiştii de grija cărora nu mai puteţi dumneavoastră, motiv pentru care vă zbateţi să-i readuceţi într-un partid istoric din care au plecat de bună voie şi nesiliţi de nimeni ca nu cumva să rămână, bieţii, fără funcţii, la anul pe vremea asta, când – ce să vezi? – li se cam termină mandatele.