Un drumeț care a pornit pe Via Transilvanica, notează în jurnalul său de călătorie, câteva impresii din Ținutul de Sus din zilele în care a străbătut județul Bistrița-Năsăud.
”Unul dintre lucrurile frumoase din Ținutul de Sus e că dimineața, o vacă e mai gălăgioasă ca un cocoș”, scrie el.
”O iau în stânga înspre muntele numit Zâmbroaia. Peisajul este absolut încântător. La ieșirea din pădure, îmi taie cărarea o căprioară”
”Două berze își iau zborul de pe coama unui deal. Traversez un râu și intru într-un lan de porumb. Un iepure stă nemișcat la câțiva metri în față, apoi o zbughește spre niște baloți de fân. E una dintre cele mai liniștite dimineți de care am parte anul ăsta”.
”Două berze își iau zborul de pe coama unui deal. Traversez un râu și intru într-un lan de porumb. Un iepure stă nemișcat la câțiva metri în față, apoi o zbughește spre niște baloți de fân. E una dintre cele mai liniștite dimineți de care am parte anul ăsta”
”Mai merg puțin pe jos prin comuna Monor și după mai bine de 7 ore și 25 km ajung în satul Gledin. Doamna Maria îmi oferă cel mai mare ospăț de până acum: clătite cu brânză și mărar, caș, dulceață de ardei iute, pastă de jumări, ciorbă de cartofi, gulaș cu carne și cârnați la garniță, castraveți murați, clătite cu dulceață de zmeură și țuică de prune”
”Trec pe lângă biserica din sat și o apuc pe o cărare bolovănoasă. A plouat toată noaptea, iar acum plouă mărunt. Drumul este plin de noroi. Urc pe coama dealului și mă uit în vale. Văd trei căprioare în câteva minute. Zona de la intrarea în pădure este magică. Vântul face să se audă glasul frunzelor.
Las în urmă niște observatoare de vânătoare și mă afund în pădure. Liniștea e spartă de un croncănit de cioară. Este cel mai sălbatic loc în care am fost până acum. Mă deplasez cu atenție în timp ce fluier. Pentru prima oară mă gândesc să mă întorc de unde am venit. E incredibil ce se întâmplă în mintea ta atunci când apare frica. Se lasă ceața și încep să mă simt ca în ,,Dead man” al lui Jim Jarmusch. Bineînțeles, io aș fi în rolul lui Johnny Depp. Iau un băț în mână și brusc mă simt mai curajos. Încep să râd de penibilul situației. Momentan am reușit să-mi păcălesc mintea.
Ies din pădure și la puțin timp văd alte urme de urs. Trec de un luminiș și ocolesc un câine care latră hotărât. Mă întâlnesc cu doi ciobani care îmi arată drumul. În apropiere de stână, dau de un craniu de vacă și de două oase mari. Merg paralel cu un gard electric și mă uit la satele care se văd la vale. Traversez o nouă bucată de pădure și ies într-o livadă de meri sălbatici. Trec pe lângă un lan de porumb și fac o pauză într-un foișor de lemn. Am ajuns în satul Posmuș. Mănânc niște migdale în timp ce mă uit la castelul Teleki.
Aproape de foișor, un bărbat cu un hanorac pe care scrie Via Transilvanica îmi spune că se fac pregătirile pentru un concurs de cai. Intru în curtea interioară a castelului și beau o cafea lângă cel mai bătrân locuitor al ținutului Porții, un stejar plantat în anul 1406, care a trecut prin două incendii și a fost lovit de fulger.
Iau niște apă și trec din nou pe lângă locul unde mâine o să se organizeze o competiție ecvestră. Îl văd pe Tibi Ușeriu, merg să-l salut și fac o poză cu el. Din păcate, el nu știe că tocmai s-a întâlnit cu Johnny Depp după 3 zile în Ardeal.
Urmează o nouă bucată cu mult noroi. Înainte să intru în pădure mă întâlnesc cu un alt cioban. Îmi confirmă că sunt urși în zonă și că nu se mai sperie nici de câini.
După un mic popas la o masă de lemn lângă o pensiune, o iau pe un drum forestier și dau peste o bucată proaspăt cosită. Un cățel aleargă liber într-o zonă îngrădită. Liziera pădurii se vede minunat.
Intru din nou în pădure și de data asta sunt mult mai încrezător. Copacii sunt ușor aplecați și intră puțină lumină. Este incredibil de frumos”, scrie Alexandru Zob în jurnalul lui de călătorie pe care îl puteți citi integral AICI.
Niste ATV-uri galagioase cu manelisti nu ati zarit ?
Inca astept ca autoritatile publice sa intervina privind cainii de la stana. Ideal ca toate stanele sa pastreze o distanta de cateva sute de metri de traseu.
Sa vezi o haita de caini in mijlocul zilei venind spre tine in viteza fara nici un cioban in jur e destul de infricosator.
Turiştii trebuie să-şi asume riscurile,
stânele erau acolo dinaintea la Via Transilvanica.
Ciobanii şi familile lor din asta trăiesc nu huzuresc pe coclauri cum fac turişti. Sau vreţi poate să alungaţi pe ciobani de peste tot aşa cu încercaţi să o faceţi de pe păşunea lor Cocoşu.
Eu prefer să mănânc brânză bună tradițională nu toate chimicalele din supermarcheturi.
Ciobanii sunt singuri oameni liberi din toată ţara cinste lor !
https://www.youtube.com/watch?v=2ofL4Pg3Hxo&pp=ygUKY8OiaW5pIG1laQ%3D%3D
Asta este meteahnă comunistă să ne dușmănim unii pe alții, turiștii pe ciobani și ciobanii pe turiști. Fiecare are rostul și funcția lui socială. Totul ține de regulile de conviețuire stabilite de normative și mai ales de respectarea lor. Ciobanii au niște drepturi dar și obligații legate de câinii lor. Cine verifică dacă sunt respectate? Și eu am semnalat poliției dintr_o localitate din județ faptul că nu pot circula cu bicicleta până în satul vecin unde trebuie să ajung să cumpăr alimente dar cui îi pasă? Nicio măsură.
Spațiul mioritic ne strâmbă nasurile și confortul cu oi sau zeci de vaci și câini adăpostiți în localitate de toamna până primăvara în grajduri situate la câțiva metri de casele noastre. Că de aia îs ciobanii liberi să facă cei taie prin cap iar noi ceilalți cetățeni nu prea contăm și musai să suportăm orice rahat.
Vecinule când te-ai mutat acolo știai că o să ai vecini ciobani acum ar fi indicat să te obișnuiești cu asta.
Foarte multi ciobani traiesc la blocurile si vilele din europeanul mun. Bistrita.
Vedem la tot pasul ciobani dar din pacate nu din acei ciobani stimati si adevarati trecuti in poezii si carti nemuritoare. Sa fi CIOBAN adevarat e lucru totusi mare !
Bistrița ca Bistrița dar în satele din mocănime? Doamne ferește! Fermieri cu baligi, pișălău și zoi cât cuprinde de-a lungu’ și de-a latu’ satului! Că de aceea votează pe cine trebe și (vezi Doamne) îi ajută!