Spre ce domeniu vrei să te orientezi, Elena? În străinătate, se caută, din câte ştim cu toţii, ştiinţele exacte.
Povestea a aceea ce vreau să urmez e mai complicată. Eu eram olimpică la matematică, în generală, şi, dintr-un nouă la română, pentru a fi forţată să merg la olimpiadă la Limba şi literatura română, aşa s-a schimbat întreaga mea carieră în şcolă. Sunt ştiinţe umaniste ceea ce studiez eu, dar am studiat şi drept, voi studia anul viitor marketing internaţional. Nu e umanist cum e la noi. E umanist, dar prin perspectiva umaniştilor înveţi şi economia, şi informatică. Aş vrea, dar mi s-au zdruncit foarte mult planurile anul acesta, să urmez o carieră în diplomaţie culturală sau m-ar tenta o specializare în industria luxului, servicii şi produse de lux, dar încă sunt la stadiul de research şi decizie de luat. În câteva luni sper să se finalizeze şi să rămân cu două opţiuni clare. Mai am un an de licenţă, după care voi alege masterul şi, în funcţie de programul de masterat poate fi un an, doi maxim.
Am văzut că te-ai scris la un moment dat pentru Miss Universe.
Acum doi ani, când aveam bacalaureatul, am participat într-un mod foarte distractiv la Miss Universe. Cei de acolo erau foarte încântaţi de prezenţa mea pentru că eram o candidată atipică. Nu am militat pentru pacea lumii şi am avut nişte răspunsuri care erau de-a dreptul şocante la momentul respectiv. Am şi rămas într-o relaţie foarte frumoasă cu cei care organizează Miss Universe România. Sunt o echipă de oameni de reală calitate. Era un test şi pentru mine, să văd ce se întâmplă în industria modelingului, a miss-elor. Eram în clasa a XII-a, am fost la Bucureşti, am fost selecţionată printre finaliste, dar am plecat noaptea la 12 din Bucureşti fiindcă dimineaţa aveam bacalaureatul. Am renunţat după ce am fost selectată pentru că mi se părea decizia cea mai cerebrală pentru mine care am studiat atâţia ani cu dorinţa de a reuşi în viaţă pe plan profesional.
Şi de ce nu te-ai mai scris încă o dată?
Miss Universe e cel mai renumit şi de calitate concurs de frumuseţe din lume. Dacă ne uităm şi studiem puţin industria, e mai mult decât o defilare pe podium, nişte tocuri şi un machiaj strident. Nu am participat fiindcă anul acesta am avut şi un alt program şi nu m-a interesat niciodată în mod special această direcţie, dar până la 26 de ani am timp.
Aşadar anul acesta ai licenţă. În ce domeniu îţi vei face teza?
Trebuie să aleg unul dintre domeniile pe care le-am studiat până cu şase luni înainte de a-mi preda teza. E mai complicat ca regulament. Eu fiind plecată anul acesta din Italia (la Sorbona, Paris, cu bursă – n.r.), va fi foarte greu. Nu am decis încă fiindcă va trebui să-mi aleg ceva din anul întâi sau din primul semestru din anul trei pentru că trebuie să am ca profesor coordonator unul dintre cei cu care am studiat la clasă şi nu pot avea un profesor de la Paris pentru că nu aş putea face drumuri săptămânale la Paris şi aş vrea să mă decid şi ce masterat voi face ca să mă pot îndrepta în direcţia aceea şi în lucrarea mea de licenţă.
De pe pagina ta de Facebook mi-am dat seama că ai un prieten dintre studenţii români în străinătate. Corect?
Da, corect. Nu-mi place să vorbesc despre asta şi, în general, nu îmi public viaţa pe site-uri. Pe Facebook, am numai prieteni dragi şi, da, am un prieten care e şi el membru în Liga Studenţilor Români din Străinătate. Acum îşi finalizează masteratul. A avut un parcurs uimitor în sensul că a studiat la Rotterdarm, apoi în Chile, a lucrat la Amsterdam. Are un parcurs la fel de extraordinar ca şi cel al colegilor mei din LSRS.
Din ce spui tu, e mai uşor să-şi faci relaţii în străinătate, să-ţi deschizi orizonturi. Mai uşor ca acasă.
Nu cred. Eu mi-am dat seama în ultimii doi ani de când am intrat în LSRS şi am participat la evenimente în Bucureşti, mi-am dat seama câţi oameni de calitate avem. Vara aceasta am participat la un proiect românesc – „Aspire Academy” despre leadership şi antreprenoriat, un program organizat de români, la Poiana Braşov, la care sunt invitaţi profesori de la Harvard şi sunt aleşi studenţi din Europa, dar preponderent din România.
Anul acesta am fost 50 de studenţi. Am fost atât de frumos surprinsă şi mi-am dat seama că există multe oportunităţi care îţi pot schimba viaţa. Nu pot să explic experienţa trăită acolo. A fost una personală, a fost o descoperire a celorlalţi pe care sunt convinsă că nu o voi mai trăi niciodată în viaţa mea. Mai mult decât profesorii de la Harvard, care ne uimeau de fiecare dată, oamenii de acolo, de la organizatori la participanţi, au fost fiecare o lecţie de viaţă pentru mine. Şi chiar le spuneam că m-am simţit ca într-un glob de cristal, o replică a lumii pe care şi-aş imagina-o în vis. Am ajuns să avem discuţii atât de personale şi de interesante, încât am cunoscut altfel lumea. În România sunt foarte multe oportunităţi, dar poate că, de multe ori, suntem comozi şi nu le căutăm. Contează foarte mult ce oameni ai lângă tine, nu ca pile, ca oportunitate de informaţie obţinută de la ei.
Te gândeşti şi la ideea de a face politică în România? Fiindcă ai calităţile pe care noi le căutăm la tinerii politicieni, să fie bine pregătiţi, să aibă discurs, să ştie ce vor.
Să mă întorc în ţară mă gândesc, dar să fac politică nu m-am gândit şi nici nu mă gândesc în momentul de faţă. Mă bucur că se gândesc prieteni de-ai mei care sunt oameni de foarte mare calitate şi sunt convinsă că vor fi vârfuri ale politicii româneşti în următorii 15 ani. Eu nu mă gândesc. Poate mi se va schimba opinia. Tocmai de aceea am ales diplomaţia culturală fiindcă nu vreau să am de-a face cu politica. Jocurile care se întâmplă în ziua de azi nu mă atrag deloc. Îmi plac lucrurile curate şi eu admir onestitatea. Eu sunt o fire foarte justiţiară şi cred că m-aş consuma peste măsură dacă aş intra în lumea politicii româneşti care este cum este azi.
Te întorci acasă după ce vei încerca să răzbaţi în Italia sau în altă parte?
De la început am spus că mă voi întoarce în România, cu toate că m-am adaptat foarte bine în străinătate. În Italia mi-a plăcut foarte mult, în Franţa mai puţin, dar a fost o experienţă care m-a călit, cum am spune noi. Vreau să mă întorc în România pentru că, oricât de bine te-ai adapta, te simţi oarecum dezrădăcinat, nu sunt oamenii tăi. Probleme sunt peste tot în lume. Eu nu văd de ce să fac eforturi pentru o comunitate care nu este a mea când pot să fac pentru propriul meu popor sau măcar pentru un om de lângă mine. Vreau să mă întorc în România, dar nu ştiu când, nu ştiu ce oportunităţi vor apărea. Dacă nu va fi după masterat, va fi în anii următori. Dacă nu voi avea o experienţă de lucru în străinătate, voi căuta oportunităţi să mă întorc acasă.
Elena Kuji va începe noul an universitar în 26 septembrie. Anul acesta îşi va susţine licenţa, iar apoi se va pregăti pentru masterat. Îi urăm mult succes în tot ce va face.
Interviu realizat de Cristiana Sabău
Adaugă comentariu