„Comunicaţia peste munţii care despart nord-estul Ardealului de Moldova se făcea, din vremuri vechi, pe linia trecătorii de la Rodna dar, în urma încorporării Bucovinei la Austria, se ivi necesitatea să se deschidă şi trecătoarea de la Bârgău. Totuşi înfăptuirea acestui deziderat se mai amână câteva decenii până primi, în urmă, un nou impuls prin campania împăratului Napoleon împotriva Rusiei, în cadrele cărei erau cuprinse şi acţiunile armatei austriece de sub comanda lui Schwarzenberg însărcinate să apere flancul drept al armatei franceze, care în primăvara anului 1812 înainta înspre interiorul Rusiei.
Cu acest prilej consiliul de război din Viena, având în vedere operaţiunile armatei austriace pe teritoriu polonez, între alte măsuri de ordin strategic, prevăzu şi construirea urgentă a unei şosele peste trecătoarea Carpaţilor de la Bârgău şi întemeierea unui nou sat la locul numit Fântânele, situat alăturea de traseul şoselei, între satele Mureşenii Bârgăului şi Dorna, la distanţă de 16 km de cel dintâi şi 24 km de la al doilea.
Pe câtă vreme lucrările pe traseul şoselei începură cu mii de iobagi de ai marilor proprietari din aceste părţi ale Ardealului, consiliul de război din Viena însărcină cu întemeierea şi organizarea satului proiectat la Fântânele regimentul de grăniceri din Năsăud.
În bazele acestui ordin se prevedea colonizarea a 50 de familii de grăniceri în noul sat a celor care se vor oferi de bună voie spre acest scop. Deci în primăvara anului 1813 procedând regimentul la executarea ordonanţei de colonizare, publică apelul către grăniceri în acest scop, cu ordinul de zi no. 118 din 10 a lunii mai. Cum însă în urma acestui apel nu se oferi nici unul singur dintre grănicerii celor 44 de sate să locuiască în satul proiectat, consiliul de război din Viena, revenind asupra proiectului, acordase coloniştilor noului sat unele favoruri şi dete noi îndrumări regimentului să facă o propagandă mai intensă în scopul realizării planului conceput.
A urmat deci că regimentul a publicat în 15 septembrie 1813 un nou ordin specificat în această materie care cuprinde întreg proiectul de organizare şi administrare al satului Fântânele împreună cu toate favorurile şi privilegiile pentru cei care se vor oferi să-l colonizeze. Dar mai având în vedere ca ordinul să fie accesibil tuturor grănicerilor interesaţi, comandamentul regimentului îngriji publicarea lui în limba română. (…) Acest ordin este primul act oficial redactat în limba română de către forurile militare austriece din Ardeal. Se numea Porunca cinstitului regiment din 15 Septemvrie 1813 şi acorda numeroase facilităţi celor care ar fi vrut să se stabilească în proiectatul sat Fântânele, însă niciuna nu pare să-i fi atras pe oameni spre această zonă, deşi printre altele erau scutiţi să meargă la război.
Tot la data de 15 septembrie 1813 reîncercă şi vicarul Ioan Nemeş, prin o circulară a sa către preoţii de pe teritoriul regimentului, să îndemne pe oameni a se înscrie în scopul de a se strămuta cu locuinţa la locul numit Fântânele pe linia şoselei din trecătoarea Bârgăului, unde se proiectează întemeierea unui sat de 50 de gazde.
Rezultatul final al acestei „repeţite opintiri” a consiliului de război din Viena, de a institui în creştetul Carpaţilor o colonie de cărăuşi militari, a rămas şi de astă dată negativ, fiindcă de bunăvoie nu s-a oferit niciun colonist la o altitudine de peste 1200 metri peste nivelul adriatic. Astfel proiectatul sat Fântânele nu s-a înfăptuit, dar şoseaua trasată peste trecătoarea Bârgăului s-a terminat cu desăvârşire la anul 1817″, scrie Arhiva Someşană.
Si totusi pe la 1850 -1860 ,au fost colonizate acolo cateva familii de bargauani de prin Prund, Tiha si Muresenii Bargaului. Stiu asta de la unchiul mamei mele Vrasmas Macedon din Prundu Bargaului care-mi povestea ca bunicul sau, care se numise tot Vrasmas Macedon si care fusese semnatar al memorandumului din Transilvania de la 1848, primise acolo „o tabla” mare de faneata si padure.A construit acolo casa si acareturi si-a locuit chiar si iarna vreo 25-30 de ani ,crescand acolo pe loc cateva zeci de bovine. Primise ,cu plata in rate , de la regimentul din Nasaud ,la 1882 primele doua juninci gestante si un tauras de rasa Pinzgauer,din importul de 182 capete ,facut in acel an de regimentul de la Nasaud.Cum vacile lui erau deja in mare parte metisate in grade diferite de absorbtie cu taurasi Pinzgauer cumparati de prin zona Dornelor-(acolo se importase rasa cu vreo doua decenii mai devreme)-,in jurul anului 1900, acel Vrasmas Macedon ajunsese sa fie recunoscut ca si crescator de vite Pinzgauer de rasa pura.Am gasit referiri despre tauri Pinzgauer cumparati de comunele Saniosif si Lunca Ilvei , „de la Vrasmasenii si Curenii din Fantanele” in cartea numita : Monografia Comunei Saniosif ,scrisa de un preot care se numea Buzila.Am avut aceea monografie in mana pt cateva zile din biblioteca regretatului domn Boca Pompei din Bistrita. Dupa 1918 vrasmasenii au inceput sa ierneze in satul lor de bastina Prundu Bargaului, in Piatra Fantanele si-n Ciosa ramanand doar asa-numitele ” case de vara ” de la locurile din padure.
De la Toderica Cioanca-fost padurar-,care era de bastina din Tiha Bargaului ,de la Oniga Octavian –Cel batran- si de la un anume Majeri-(poreclit Barabuc)- care avea cai de rasa Lipitana la fel de frumosi ca cei de la Spanische Hoffreischule de la Viena dar si o fata foarte frumoasa care prin casatorie a luat numele de Perju,stiu ca tot prin improprietarire de la coroana austriaca au fost infiintate catunele Sendroaia si Dealul Zimbrului ,si satul Dorna Mica ,care acum e in jud Suceava.Se dorea o salba de sate de graniceri,amplasate strategic pe coama muntilor . De la batranul Galben Vasile din Josenii Bargaului ,fapt confirmat apoi si de dl. Nistor de la muzeul graniceresc Nasaud ,am aflat ca in satul Dorna Mica ar fi fost chiar si o fabrica de cherestea a granicerilor nasaudeni ,care a fost incendiata in anul 1945.