Primăria comunei Maieru mai face un pas pentru transformarea Văii Anieşului într-o zonă turistică. După ce s-a asfaltat drumul de acces pe o distanţă de circa 9 km, acum se fac eforturi pentru electrificarea zonei.
„Încercăm să dezvoltăm Valea Anieşului ca zonă turistică. Deja am plătit studiul de fezabilitate pentru introducerea curentului electric aici şi sper ca, în scurt timp, să ne apucăm efectiv de lucru. Am finalizat 8,7 de km de drum la sfârșitul anului 2013, pe fonduri europene, şi mergem mai departe cu dezvoltarea zonei respective”, a spus primarul din Maieru, Vasile Dumitru într-o emisiune televizată.
Satul Anieş este aşezat în lungul râului cu acelaşi nume, afluent al Someşului Mare, la altitudinea medie de 497m, pe drumul judeţean Salva – Rotunda, la trei km est de comuna Maieru şi la patru km vest de comuna Rodna. Cele mai multe case se află la confluenţa Anieşului cu Someşul Mare, lângă drumul judeţean şi calea ferată. Este aşezat într-un loc foarte pitoresc, străjuit la sud de muntele Maierului – Măgura Mare, la nord-est de dealul Cetate, iar la vest de dealul numit Jireadă, se arată pe blogul Valea Anieşului.
În apropierea satului sunt rămăşiţele a două impozante cetăţi construite probabil din vremea dacilor, o verigă dintr-un întreg lanţ de fortăreţe ridicate de-a lungul văii Someşului pentru a putea opune rezistenţă armatelor romane. Prima fortăreaţă este pe partea dreaptă a Someşului şi stângă a Anieşului, în vârful dealului numit de localnici Cetate. Cetatea a fost întreţinută până în anul 1242, când a fost distrusă definitiv de tătari. A doua cetate a fost pe malul stâng al Someşului, la poalele Măgurii, unde şi azi se mai găsesc resturi de ziduri. Tradiţia spune că aceste două cetăţi au comunicat printr-un tunel subteran care trecea pe sub Someş, comunicând cu cetatea Rodna.
Tot al Anieş sunt şi izvoare cu ape minerale. Saşii din Rodna şi Bistriţa au fost primii care şi-au dat seama de puterea lor tămăduitoare şi au făcut primele instalaţii şi primele ospătorii. La băile din Anieş au venit aristocraţi din întreg Principatul Transilvaniei, chiar din Ungaria. Deoarece la Anieş nu existau case spaţioase şi confortabile, majoritatea oaspeţilor şedeau la Rodna şi puţini în Maieru, de unde mergeau fie cu trăsura, fie călare pentru a-şi lua apă şi a se plimba prin parcul natural până în vârful dealului cetăţii acoperit cu pădure de brad.
Anieşul s-a constituit ca sat separat de Maieru abia la sfârşitul secolului XIX. În anul 1890 existau în localitate numai 16 familii, iar la 10 ani mai târziu, în 1900, 27 de familii. În anul 1906 au fost arse două clădiri din lemn pentru băi, care au fost construite de groful Banfy, după 1800, iar după această dată apele minerale de la Anieş sunt lăsate la voia întâmplării, ridicându-se staţiunea de la Sângeorz-Băi.
În anii primului război mondial, satul număra 55 familii. După primul război mondial se constată o creştere rapidă a populaţiei, astfel că în 1940 erau în Anieş 150 familii. În prezent, satul Anieş numără peste 400 case şi are o populaţie de peste 2000 locuitori, cu un mare potenţial economic şi cu mari perspective de dezvoltare.
Adaugă comentariu