Îngrozitor de „minunata lume nouă”, dezvăluită la Biserica Evanghelică. Putem învăţa cum să nu facem

(FOTO) Biserica Evanghelică din Bistrița găzduieşte expoziția de fotografie „Minunata lume nouă – case ale migranţilor români”, proiect al  Departamentului Europa Centrală şi de Sud-Est din cadrul Muzeului Culturilor Europene din Berlin și Institutului Cultural Român din Berlin, menit să prezinte contrastul între arhitectura veche şi de bun gust şi construcţiile noi, neterminate şi adesea hidoase ale migranţilor români care muncesc în străinătate, cu tot cu universul care gravitează în jurul lor.

La vernisajul care a avut loc, joi, la Biserica Evanghelică din Bistriţa, au vorbit despre proiect curatorii Beate Wild și Raluca Buțincu Betea, dar şi managerul Complexului Muzeal, Alexandru Gavrilaş, şi cercetătorul ştiinţific Corneliu Gaiu.

Beate Wild de la Departamentul Europa Centrală şi de Sud-Est din cadrul Muzeului Culturilor Europene din Berlin: „Casa e o faţadă a temei. Tema este mult mai amplă fiindcă nu este vorba doar de construcţia unei case care rămâne adesea goală. E vorba şi despre economie, de felul în care se dezvoltă România, dar şi despre viitorul efectiv al ţării. Unde vor sta copiii migranţilor? Vor locui în aceste case? Eu sunt nemţoaică, dar pot spune că România e o ţară foarte atractivă, dar cu căsuţele ei tradiţionale, nu cu acele case neterminate, cu schele pe ele care compromit peisajul. Faptul că 4 milioane de oameni sunt plecaţi din ţară a fost un argument pentru noi să facem expoziţia, care e un fel de pretext pentru dezbateri, nu doar despre case, ci şi despre alte teme legate de migraţie”.

Raluca Buțincu Betea, referent cultural în cadrul Institutului Cultural din Berlin: „Aceasta este a patra oprire în România. Am fost la Cluj, Bucureşti şi Timişoara. Peste tot, vizitatorii au fost impresionaţi. Au apreciat demersul nostru de a prezenta întregul fenomen, s-au regăsit prin faptul că părinţii, fraţii lor, alte rude sunt plecate în străinătate şi cu toţii, în România, suntem familiarizaţi cu acest fenomen. Foarte mulţi au lăsat în Cartea de oaspeţi păreri şi sugestii despre ce se poate face, despre modul în care aceste case influenţează peisajul rural din România şi cum poate interveni statul sau noi, ca şi societate, în a conştientiza că este necesară şi păstrarea tradiţiilor şi a arhitecturii tradiţionale. Mulţi au înţeles că e un fenomen contemporan care face parte din viaţa de zi cu zi. Sunt nişte întrebări foarte actuale pe care trebuie să ni le punem şi să discutăm”.

Alexandru Gavrilaş, managerul Complexului Muzeal: „Expoziţia poate fi gândită ca un semnal de alarmă şi ca o viziune despre ceea ce ar trebui să se întâmple şi realitate. Sunt şi la noi case extrem de înalte, de cele mai multe ori nefinisate. E de ajuns să ne uităm pe drumul dintre Bistriţa şi Cluj. E un fel de sclavie modernă, adică să devii sclavul unei construcţii pe care nimeni nu o mai poate termina, iar copiii nu-şi doresc să se angajeze în asemenea lucruri. Suntem printre primele ţări care deţine patrimoniu şi proprietăţi. Trăim din ancestralitate cu acest concept: trebuie să facemo casă, să săpăm o fântână, să sădim un pom, să rămână lucruri după noi, iar asta te obligă la un gen de sclavie modernă. Nu avem mobilitate pentru că suntem sclavii unei construcţii pe care nu mai reuşim să o terminăm în viaţa asta. Artistic vorbind avem construcţii care sunt lipsite de orice simţ estetic”.

Corneliu Gaiu, cercetător ştiinţific: „Din această expoziţie sper să nu învăţăm să luăm modele de case şi garduri de aici, ci să încercăm să păstrăm identitatea acestor locuri splendide, reprezentative pentru spaţiul Transilvaniei. Construcţiile care ne oripilează sunt majoritare. Dacă mergeţi la Cuşma, în peisajul acela de munte, sunt nişte construcţii atât de oribile, fără simţ estetic şi al proporţiilor, încât te îngrozesc şi totuşi au fost proiectate de cineva. Eu nu mai îmi pun mari speranţe că se mai poate face ceva. Au impresia că, cu cât e casa mai mare, îi reprezintă ca statut social. Un plus de educaţie ar fi necesar. De-a lungul secolelor s-au construit case, biserici încadrate în peisaj. Acum, ideea de grandoare şi de dimensiuni exagerate e nota dominantă”.

”Minunata lume nouă” prezintă exemple de case din Țara Oaşului, Maramureş şi Bucovina, regiuni din Nordul României cu un accentuat caracter rural, dar şi din Bistriţa-Năsăud.

Ele se disting de casele tradiționale prin culori intense, etaje numeroase, decorațiuni din granit și marmură. Proprietarii noilor case muncesc în timpul anului în Italia, Spania, Franța sau Marea Britanie. În străinătate lucrează de obicei în construcţii, în sectorul menajer, al serviciilor de îngrijire a bătrânilor sau în agricultură. Banii puşi deoparte sunt investiţi în construirea unor case mari în localităţile din care provin. Casele nou construite ajung însă să fie locuite foarte rar. Vârstnicii rămaşi în ţară continuă să locuiască în propriile case, ocupându-se de îngrijirea nepoţilor şi a caselor nelocuite. Numai de Crăciun, Paște şi în luna august satele se animă prin întoarcerea celor plecaţi. În luna august au loc numeroase nunţi fastuoase, după care satele amuţesc din nou.

O mare parte din fotografiile expoziției sunt realizate de fotograful Petruţ Călinescu. Alte fotografii aparţin artistului Matei Bejenaru precum şi unui număr important de cercetători care au documentat această temă în România şi în ţările de destinaţie: Remus Gabriel Anghel, Eli Bădică, Carmen Chasovschi, Pietro Cingolani, Ionuț Dulămiță, Anamaria Iuga, Andra Jacob Larionescu, Daniela Moisa, Diana Necoară, Cristina Toderaș, Amelia Tue, Ciprian Vațe.

Expoziția poate fi vizitată de luni până vineri, între 10.00 -16.00, sâmbătă și duminică între 10.00 -18.00 până în 3 iunie inclusiv, aceasta fiind ultima expunere în România. Ulterior, ea va urma un traseu european putând fi văzută în marile capitale europene.