Întâmplări din oraşul fără branduri

Dacă se întâmplă să aveţi nevoie de vreo pereche de încălţăminte, nu faceţi greşeala mea să o cumpăraţi din vreun magazin din Bistriţa indiferent cum arată vitrinele şi cât de multă piele naturală ar pretinde unii că utilizează. Riscaţi să vă uitaţi cum renumita piele, croită după model italienesc, se rupe în mai puţin de o lună ca o bucată de hârtie igienică.

Nu fac parte din categoria celor care cred că viaţa fără haine şi încălţăminte de firmă e ca nunta fără lăutari. Nici nu sunt fan 100% al produselor româneşti. Pe scurt, dacă îmi place vreun obiect, indiferent ce scrie pe el, mi-l cumpăr dacă am nevoie. Aşa s-a întâmplat şi pe la sfârşitul lunii ianuarie când am avut nevoie de o pereche de ghete. Am bătut tot oraşul dintr-un capăt în altul în căutarea lor şi nu am găsit niciun model care să-mi placă. Cred că e o conspiraţie mondială din acest punct de vedere şi toţi producătorii de încălţăminte au convenit să facă cele mai hidoase obiecte de purtat în picioare. Cum nu voiam nimic din categoria plastic pe care o găsim din abundenţă la Deichmann şi Leonardo, am decis să vizitez magazinele cu încălţăminte din piele. Cel mai bizar, dacă tot am ajuns aici, mi se pare cel de pe Odobescu. Zici că eşti într-o cămară. Nu încap în el mai mult de trei persoane cu tot cu vânzătoarea. Cele de pe centru au în ofertă între 3 şi 4 perechi de încălţăminte, niciodată toate numerele. E de-a dreptul obositor să afli de la vânzătoarele sictirite că din modelul pe care l-ai vrea este o singură pereche, evident cea nepotrivită.

Aşa că am ajuns într-un final la Winmarkt unde, de ceva vreme, a apărut un magazin Reshoes, aparent drăguţ, cu ofertă generoasă, cu perechi din toate numerele. Am văzut pe vitrină scris cuvântul „italienesc”, am găsit o pereche de ghete care mi-au plăcut, am plătit vreo 200 de lei, am primit sacoşă şi un apartent talon de garanţie (în fapt erau nişte instrucţiuni de utilizare din care am dedus că nu e bine să le porţi prea des) şi am fost foarte încântată că voi face cu ele tranziţia între iarnă şi primăvară. Ce-i drept, am făcut, însă numai preţ de o lună.

Atât m-a ţinut încălţămintea de piele naturală fabricată în realitate în România. Pur şi simplu, mi s-a rupt pielea însăşi în dreptul şiretului. Întâmplător am păstrat bonul fiscal şi cutia şi m-am prezentat cu marfa la magazin. Sincer, m-am aşteptat să-mi fie returnaţi banii sau măcar să primesc altă pereche, la pachet cu scuzele de rigoare. Nici vorbă de aşa ceva. Am stat o jumătate de oră să vorbească vânzătoarea la telefon cu ceva şefă aflată pe drum, am completat formulare altă jumătate de oră, iar apoi, la final, am aflat că trebuie să aştept 15 zile să fie trimise ghetele la fabrică, acolo să-mi fie cusute şi retrimise. Am întrebat-o pe vânzătoare dacă ea ar umbla cu nişte ghete de 200 de lei cusute. Femeia nu a ştiut ce să îmi răspundă. Mi-a zis doar că are un salariu de 1000 de lei şi nu şi-ar permite o astfel de „investiţie”. Am decis să nu mă mai războiesc cu ea, să predau ghetele şi să aştept rezoluţia companiei care mi-a vândut o marfă autentic românească, sub pretextul că ar fi italienească, şi de care m-am putut folosi exact o lună. Până îmi vor fi trimise ghetele înapoi, cusute sau nu, fireşte că nu voi mai avea nevoie de ele. Deci sunt un consumator ghinionist, s-ar spune. Am vrut să susţin economia naţională, dar ea mă vrea desculţă, nesimţita!

Ca urmare, nu îi voi mai considera snobi pe cei care fug ca dracul de tămâie de tot ce e românesc. Nici nu îi voi înjura printre dinţi pe conducătorii Bistriţei care nu au fost în stare să creeze contextul favorabil pentru ca firme de prestigiu să-şi deschidă magazine la Bistriţa, ci le voi spune direct şi în faţă că sunt absolut penibili cu pietonalul lor plin de cârciumi odioase, de magazine cu produse second-hand şi de sedii de partide. Toţi oamenii normali care vor să-şi cumpere un obiect de calitate nu au încotro şi trebuie să fugă din acest oraş ţărănesc în care nu găseşti nimic.

Vă rog să nu-mi pomeniţi de producătorii care vin la târgurile din cort. Mi-am luat şi eu pantofi de la unii din Suceava. După ce mi-am distrus picioarele chinuindu-mă să mă acomodez cu ei, am constatat că s-au transformat în nişte opinci de nepurtat. Am văzut în schimb autorităţi care cumpărau, frate, mai ceva ca bârgăuanii din piaţa de pe Calea Moldovei tot felul de ciubote sinistre. Am înţeles atunci de ce noi, în acest oraş, nu avem niciun magazin de încălţăminte cu care să nu îţi fie ruşine. La noi, dacă vreun om cu putere de decizie are gusturi discutabile, cu toţii trebuie să le îmbrăţişăm, dacă lui nu îi place să facă baie vara, nici noi nu avem voie să ne scăldăm, şi aşa mai departe, dacă el se încalţă din cort, de acolo trebuie să ne cumpărăm cu toţii papuci. Oribil!

Mi se pare inadmisibil ca, la 26 de ani de la Revoluţie, Bistriţa să nu aibă niciun magazin de firmă în oraş, niciun brand. Ştiu scuza autorităţilor: că lumea nu are bani şi ar da faliment. Tâmpenii şi prostii. Lumea are bani, se duce la Cluj, la mall, sau în Austria la cumpărături fiindcă nu are de unde să-şi cumpere ceva de calitate de acasă. Dacă aveţi ocazia să vizitaţi alte oraşe, veţi vedea că, tot cu 200 de lei, îţi poţi cumpăra papuci de calitate, făcuţi de companii cu tradiţie care nu îşi permit să piardă din renume folosind o piele de calitate discutabilă care să se rupă într-o lună.

Nu pot să înţeleg de unde atâta incompetenţă pe guvernanţii noştri locali să nu facă nimic pentru a atrage măcar un brand de Doamne ajută din fiecare domeniu. Poate că marile firme nu vor să vină din proprie iniţiativă, dar autoritatea locală poate să le facă o ofertă de nerefuzat, gen spaţii puse la dispoziţie gratuit pentru o anumită perioadă, alte facilităţi fiscale, promovare gratuită pe site-ul municipalităţii (se întâmplă asta la Sibiu, de exemplu) şi multe altele, poate arunca din buricul târgului toate partidele politice, poate crea evenimente care să atragă oameni cu bani, poate o grămadă de lucruri, însă observ că nu vrea.

Pietonalul nostru e sinistru, Winmarkt e o hidoşenie mai mult goală, oraşul e lipsit de viaţă şi oamenii sunt depresivi. Şi cum ar putea fi altfel din moment ce, în loc să progresăm, să fim europeni, noi parcă regresăm tot mai mult şi ne îndreptăm vertiginos spre atmosfera unei comune mai mari unde toată lumea îşi face cumpărăturile de la pieţarii care vin cu marfă la târg?Apropo, când desfiinţaţi oribilitatea de pe Calea Moldovei?

În loc de „Bistriţa te iubeşte”, aş sugera să folosim de acum sloganul „Bistriţa te vrea desculţ, şi gol, făr-adăpost”.