Ioan Gaftone: Sărbătoarea muncii trebuie resetată sau denumită comemorare

Sărbătoarea muncii

Atitudinea faţă de muncă este o chestiune care preocupă societatea în ansamblu şi oamenii în particular din cele mai vechi timpuri. De aceea se spune des că atitudinea determină altitudinea la care ajung oamenii pe scara valorilor profesionale şi a performanţei. Contextul global, european şi cel naţional văzut prin lentila sau fereastra muncii trebuie să ne pună pe gânduri.

Ca persoană publică nu este zi lăsată de Dumnezeu să nu fiu întrebat dacă nu cunosc un loc de muncă liber. Multă lume caută locuri de muncă, unii sunt nemulţumiţi asupra felului cum este plătită munca, femeile văd că sunt discriminate în ce priveşte ocuparea posturilor şi plata. Toţi vedem că săracii sunt tot mai săraci, iar bogaţii tot mai bogaţi. Părinţii şi profesorii nu mai pot motiva tinerii pentru că se vede bine că între muncă şi capital sunt alte raporturi decât cele normale. Tinerii nu îşi mai pot alege modele serioase din perspectiva muncii şi sunt cei mai loviţi de riscul şi realitatea şomajului.

Între cei care muncesc şi pensionari s-a instituit un raport economic nesănătos care erodează coeziunea şi solidaritatea socială. Legislaţia muncii impozitează peste măsură munca, generând evaziune, fraudă, infracţiune şi împovărează deopotriva statul şi mediul economic. Liberalizarea forţei de muncă în Europa a dus la o atitudine periculoasă faţă de imigranţi şi a consolidat partide extremiste. Perspectiva confuză, difuză şi contradictorie asupra muncii şi a modelului economic al viitorului a generat lipsa de orizont a învăţământului asupra felului în care trebuie pregătită forţa de muncă. Politicienii, oamenii de stat, mediul academic, mediul de afaceri nu pot oferi o soluţie. Sindicalismul nici atât, pentru că a fost adus în starea de criză structurală şi funcţională. Biserica şi Parlamentul se întrec în a institui sărbători, adică în a micşora timpul de muncă al celor care încă mai au un loc de muncă. Sistemul sanitar nu mai are nici o treabă cu sănătatea în muncă. Inspectoratele cu protecţia muncii asistă la accidentarea şi scoaterea oamenilor din sistemul de muncă şi la trecerea în cel de asistaţilor sociali.

Cea mai dinamică forţă de muncă s-a stabilit în străinătate şi hemoragia încă nu e stabilizată. Disparitatea sociala anulează egalitatea de şanse în muncă, generează injustiţie socială, lipsa de încredere în stat şi societate. Speranţa şi încrederea în ziua de mâine omoară naţiunea prin factorul demografic. Prea multă nedreptate, prea multă pomană, prea multă nemuncă, prea puţină organizare, prea mulţi hoţi, prea puţină ordine, prea multe imunităţi, prea multe ascunzişuri călduţe în instituţiile de stat, prea mulţi neputincioşi, prea puţin DNA. Problema muncii este nerezolvată la nivel unional şi fiind o problemă europeană necesită o soluţie europeană. Acesta este tabloul în care nouă ne arde de sărbătorit Ziua Muncii. Batjocură mai mare la adresa muncii nu se poate. Sărbătoarea muncii trebuie resetată sau denumită comemorare.

Ioan Gaftone, consilier judeţean