Ioan Oltean: Dacă problema unui om e rezolvată, eu am o bucurie pe care nu mi-o poate lua nimeni

Domnule preşedinte, nu vă e teamă că oamenii vor sancţiona la aceste alegeri întreaga clasă politică pornind de la ideea „toţi sunt al fel”?

Aş fi nedrept dacă nu aş spune că am o anumită reţinere, odată pentru că fac parte dintr-un partid care a fost la guvernare. Ştim cum a fost percepută şi care au fost neajunsurile acestei guvernări. Asta pe de-o parte. Pe de altă parte, există o forţă politică mult mai puternică decât în anii trecuţi, USL, mult mai puternică decât a fost PSD, PNL şi alte partide luate individual şi pentru că nu suntem „pe val”. În acest moment, ARD, constituită recent, nu este suficient de atractivă chiar dacă eu, în zona mea, am făcut foarte multe lucruri şi nu am motive să îmi fac griji în privinţa aceasta. Eu însă am fost şi sunt un om obiectiv, un om cu picioarele pe pământ. Niciodată nu mi-am permis să gândesc extrem de pozitiv. Am avut reţinerile mele pe deplin justificate. Şi de data aceasta, am reţinerile mele care sunt absolut obiective şi întemeiate, dar, în acelaşi timp, am şi optimismul unui om normal, sănătos, care ştie că a făcut foarte multe lucruri în zona respectivă ce nu pot fi neglijate şi oamenii nu pot să nu ţină cont de ceea ce am făcut eu bine pentru zona respectivă.

Ce contează mai mult acum, la aceste alegeri, pentru convingerea electoratului să pună ştampila pe numele unui candidat?

Contează tot. Cetăţeanul, în acest moment, judecă printr-o gamă mult mai largă, şi cine e omul în sine, ce a făcut, şi ce-a făcut partidul pe care îl reprezintă şi modalitatea prin care candidatul se poate apropia şi înţelege electoratul, şi mesajul  pe care îl transmite el, ca persoană, dar şi partidul din care face parte. În acelaşi timp, contează şi mesajul pe care îl transmite autoritatea locală. În orice localitate, liderul incontestabil al zonei este primarul.

Mai are primarul un cuvânt chiar atât de greu de spus?

Categoric. Primarii care sunt adevăraţi gospodari ai comunelor au un cuvânt greu de spus în privinţa aceasta fiindcă, dincolo de chestiunile de natură generală, oamenii sunt interesaţi ca localitatea lor să aibă un anumit standard, să poată să se dezvolte. Primarul spune „votează-l pe acesta, eu cu acesta pot să comunic, acest om m-a ajutat, mă ajută, am la el uşa deschisă”. Primarul şi autorităţile locale au avut, au şi vor avea mult timp de acum înainte o importanţă şi o influenţă deosebit de mare, nu numai la noi, peste tot în lumea aceasta.

Cum au fost ultimii ani pentru dumneavoastră?

Anii aceştia au fost cei mai grei din viaţa mea politică, ani care mi-au adus şi satisfacţii, dar şi foarte multe insatisfacţii. Sunt multe lucruri care m-au împovărat în perioada aceasta, dar sunt optimist. Nu că nu am ce să-mi reproşez. Am multe lucruri pe care le-aş fi putut face mai bine, multe gafe le-aş fi putut evita. Cât am fost la guvernare şi am deţinut funcţia de secretar general al PDL şi cea de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, respectiv cea de preşedinte de organizaţie, mi-a fost foarte greu. În viaţa mea am fost martor la acţiuni pe care eu nu le-aş fi putut face niciodată şi poate că acest crez că acţiunea respectivă e totalmente nedreaptă, de condamnat, m-a pus în situaţia să nu fiu suficient de raţional şi să greşesc.

Eu nu m-aş fi dus niciodată în faţa sediului de partid al oricărui deputat sau senator şi să strig ce au strigat alţii în faţa sediului nostru. Nu aş fi făcut acest lucru indiferent cât de proastă ar fi fost guvernarea, indiferent cât de nepoliticos ar fi fost cu mine colegul respectiv. Pe deputatul Oltean nu l-aţi văzut niciodată şi nici nu îl veţi vedea în faţa sediului lui Radu Moldovan să strige „Ieşi afară, javră ordinară!”. Pentru mine este totalmente de netolerat şi de neînchipuit. În concepţia şi în comportamentul meu niciodată nu aş fi putut face aşa ceva. Nu numai că nu aş fi făcut-o eu, dar niciodată nu aş fi lăsat oamenii din partidul meu să facă aşa ceva. Multe nu i-am lăsat să facă fiindcă eu cred că viaţa politică are un alt curs şi un alt fundament. Eu cred că relaţia interumană trebuie să fie deasupra disensiunilor şi a ideologiilor. Eu pot să fiu prieten cu un om politic din altă formaţiune, să îl respect şi să îl salut, să simt că îmi face plăcere să mă întâlnesc cu el, nu să îl evit şi să trec pe cealaltă parte a străzii când îl văd.

Probabil că numai în momentul în care se va ajunge la această stare ne vom apropia de normalitate.

Până nu se formează o clasă politică cu oameni politici responsabili va fi foarte greu. Faptul că, după fiecare mandat, 70% dintre foştii parlamentari pleacă şi vin alţii noi nu este un progres şi un lucru bun. Eu sunt pentru înnoire, dar aşa cum experienţa acumulată în timp aduce un plus de calitate medicului şi educatorului, niciun om politic cu doi ani vechime nu se va comporta şi nu va avea valoarea unuia cu zece-cinsprezece ani vechime. Şi politica e o meserie şi această înnoire din patru în patru ani are neajunsurile ei. Avem cea mai slabă clasă politică pe care a avut-o România din 1990 încoace. Cel mai bun Parlament l-a avut România în perioada 90-92. Pe măsură ce a evoluat societatea, a involuat clasa politică. În acest moment există atâta ură între oamenii politici câtă nu a fost vreodată. Dacă aţi vedea ce comportamente şi ce vocabular au unii oameni politici, ce gesturi fac, ce priviri ucigătoare… Dacă ar putea ucide cu privirea, jumătate Parlamentul ar fi mort. Toate acestea, nu au efecte pozitive asupra vieţii. Avem şi noi oamenii noştri, au şi alţii oamenii lor, dar e foarte important ca fiecare partid să vadă aceste lucriri şi să facă un efort pentru a-şi îmbunătăţi din patru în patru ani clasa politică. Din păcate, nu o fac. Nu de puţine ori, am văzut oameni valoroşi într-un partid, au trecut în altul şi au devenit de nerecunoscut, nişte lichele. Este şi o vorbă „dacă vrei să cunoşti cât de mic e un om, dă-i funcţia cea mai înaltă” şi o să vezi că, cu cât urcă în ierarhia socială, cu atât devine mai mic ca om şi ca şi ca caracter.

De ce nu aţi vrut o funcţie mai importantă?

Puteam să fiu ministru. Am fost ministru, ştiu cu ce se serveşte această demnitate şi am crezut că pot fi eu mai important şi mai folositor partidului să rămân deputat şi vicepreşedinte al Camerei, lăsând altora posibilitatea să ocupe funcţiile respective. Nu am renunţat la funcţia de preşedinte al organizaţiei judeţene a PDL Bistriţa-Năsăud fiindcă eu sunt legat de această organizaţie şi sunt legat de oamenii de aici. Am crescut politic în calitate de preşedinte al organizaţiei judeţene, nu ca secretar general sau ca vicepreşedinte al Camerei. Am ajuns ministru fiindcă aici am avut rezultate şi deputat tot fiindcă aici am avut rezultate. Mă simt extrem de legat de colegii mei, de judeţul acesta. Niciodată nu mi-a trecut prin gând să plec din Bistriţa-Năsăud.

Am avut demnităţi care puteau să mă convingă să rămân în Bucureşti. Sunt legat de Bistriţa-Năsăud. În 2008, am candidat pentru Colegiul 3, acum candidez tot aici. Eu mă simt foarte bine aici. Cred că, în mod normal, fiecare ar trebui să candideze acolo unde a muncit patru ani ca să vadă dacă într-adevăr a fost sau nu folositor colegiului respectiv. Dacă eşti un om politic responsabil şi vrei să-ţi verifici aderenţa la recunoştinţa oamenilor şi la rezultate, atunci te duci acolo. Eu merg pe acelaşi colegiu indiferent de rezultate.

Ce părere aveţi de sistemul electoral, vă avantajează?

Avem un sistem de repartizare a mandatelor care este nedrept. Acest sistem poate să-l trimită acasă pe cel care are cel mai mare număr de voturi şi pe cel cu cele mai puţine în Parlament. E nedreaptă această lege. Nu am fost în măsură nici noi să o schimbăm. Cei care au făcut-o în 2008, au conceput-o să se servească de ea. Pe mine nu m-a avantajat şi nici nu mă va avantaja. Eu cred că cel mai bun trebuie să ajungă în Parlament şi nu cel care e poziţia a doua. Este nedrept.

V-aţi calculat câte voturi aveţi nevoie?

Nu, eu nu fac niciodată calcule. Nu am adunat câte voturi aş putea să iau. Mă duc pur şi simplu la bătălie cu gândul să iau cât mai multe voturi. Nu plec de la premisa că trebuie să iau mai multe voturi ca nu cumva altul să aibă mai mult ca mine. Pe mine mă interesează, în acest caz, partidul, şi vorbesc foarte serios. Dacă partidul nu e performant în judeţ, nici eu, ca preşedinte, nu sunt performant. Sunt responsabil pentru selecţia candidaţilor, de strategia de campanie electorală. La modul general, eu sunt responsabil.

Sunt multe mituri care gravitează în jurul dumneavoastră. Că sunteţi foarte bogat, că aveţi afaceri. Care e adevărul?

Averea mea este afişată. Atât am cât scrie acolo. Nu am nicio afacere. Nu sunt manager, dacă eram un bun manager, aveam o afacere. Eram deputat în anii 90 când s-au pus bazele privatizării în România. Dacă m-aş fi priceput la afaceri, probabil că azi eram un prosper om de afaceri şi nu stăteam aici să mă înjure toată lumea. Dar nu mă pricep la afaceri, am rămas în politică fiindcă îmi place politica, să lucrez cu oamenii. Nu sunt sărac, aş fi nedrept dacă aş spune că sunt sărac. Nu sunt nici bogat. Sunt un om normal. Unii au avut dorinţa de a mă discredita exagerând realitatea. Nu am intrat în polemică cu ei fiindcă nu aveam cu cine dialoga pe această temă.

S-a spus că sunt putred de bogat, că am acţiuni, că mă pricep la energie. Nu mă pricep, nu am vândut niciun kilowat. Nu mă pricep la afaceri absolut deloc, dar, în acelaşi timp nu cred că m-aţi auzit spunând despre niciun alt om politic că a furat, nu m-a interesat niciodată. Eu sunt gata să mă bat cu orice om politic pe realizări în viaţa politică, nu mă interesează viaţa lui privată. Să şi-o facă cum îi place. Nu mă duc să cercetez dacă are şapte sau o mie de case. Poate să aibă câte vrea, nu mă interesează. Dacă le-a acumulat cu încălcarea legii, sunt instituţii care se ocupă de aşa ceva. Eu nu mă ocup, nu mă preocupă. Nu sunt invidios, nu urăsc pe nimeni, îmi văd de treaba mea şi îmi fac strategia mea.

Am auzit o replică într-un film potrivit căreia unii oameni sunt predestinaţi să fie fericiţi şi alţii să fie măreţi. Dumneavoastră unde vă încadraţi?

Eu am muncit foarte mult, când am fost învăţător, am fost unul dintre cei mai buni dascăli, am muncit când am fost jurist şi am muncit şi ca om politic. Eu v-aş ruga să luaţi deputaţii toţi şi să verificaţi sâmbăta câţi dintre ei sunt la biroul parlamentar, la lucru, în Bistriţa şi în ţară, şi câţi sunt în altă parte. Eu alerg tot timpul, tot timpul sunt în mişcare. Ştiţi ce-mi place? Să fac bine. Nu am făcut rău niciodată. Nu există în lumea aceasta un om care să poată dovedi că i-am făcut rău vreodată.

O să sară cei care şi-au pierdut diverse funcţii şi o să spună că dumneavoastră i-aţi schimbat.

Nu i-am schimbat eu, sistemul. Eu am ţinut să adoptăm un act normativ în care să stabilim până la ce nivel se poate face schimbarea celor din funcţie. Toată lumea să ştie şi să-şi asume riscul. Asta până la un anumit nivel, iar de acolo să existe stabilitate, iar schimbarea să se facă numai dacă nu există performanţă profesională. Actul normativ nu a trecut, trăim vremurile pe care le trăim, pleacă ai noştri, vin alţii, nimeni nu ştie de ce pleacă, cine pleacă şi dacă trebuie să plece.

Vă mai sună cineva să vă întrebe ce mai faceţi, dacă sunteţi bine, sănătos?

Mai rar să sune cineva care să sune să întrebe ce fac sau să mă cheme la o bere, la un tenis sau la o partidă de şah. Majoritatea care sună au probleme şi nevoie de ajutor, dar eu m-am obişnuit şi îmi face plăcere, recunosc. Dacă din biroul acesta iese cineva cu chip luminat, că problema lui e rezolvată sau în curs de rezolvare, eu am o bucurie pe care nu mi-o poate lua nimeni şi nu mi-o poate dimin ua în sufletul meu.

Interviu realizat de Cristiana Sabău