FOTO IPS Andrei Andreicuț, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului a oficiat în 8 septembrie Sfânta Liturghie la Mănăstirea ”Naşterea Maicii Domnului” de la Piatra Fântânele, cu prilejul hramului.
La slujba săvârșită în aer liber, pe un altar de vară, a participat și președintele Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, Radu Moldovan. ”Împreună cu peste 2.000 de oameni am trăit momente frumoase la Mănăstirea Piatra Fântânele cu ocazia hramului mănăstirii. Ne-am rugat împreună și am cântat imnuri închinate Maicii Domnului”, a menționat el pe Facebook.
Noi îi preamărim numele Maicii Domnului prin cântări, prin rugăciuni, dar mai ales printr-o viață curată”. IPS Andrei le-a spus credincioșilor, pornind de la vorbele lui Petre Țuțea, că un adevărat creștin român are trei mari virtuți: este pregătit oricând să își dea viața pentru țără și credința sa, prețuiește tot ceea ce fac ceilalți și el nu poate face și nu în ultimul rând se va purta cuviincios, încercând să nu facă de rușine numele de creștin pe care îl poartă, informează Radio Renașterea.
Aici puteți vedea mai multe fotografii!
Mitropolitul Clujului a fost prezent la așezământul monahal de la Piatra Fântânele încă de luni seara, când a oficiat în biserica mănăstirii slujba Vecerniei. La final, arhimandritul Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor de pe cuprinsul Arhiepiscopiei Clujului, i-a îndemnat pe credincioșii prezenți să ia exemplu de viață și de purtare de la Maica Domnului.
Ideea de ridicare a unui locaş monahal în Pasul Tihuţa, la poalele Munţilor Bârgăului, este veche, fapt dovedit de apelul Regimentului 2 de Graniţă Năsăudean adresat populaţiei de pe Valea Someşului de a se aşeza pe aceste locuri, cu promisiunea că, celor ce vor accepta mutarea, li se va ridica o biserică şi li se va oferi pământ şi pădure.
Mult mai târziu, ideea este preluată de ţăranul Vasile Lăzurcă din Bistriţa Bârgăului care, împreună cu preotul Constantin Flămând, profesor de religie în Bistriţa, şi cu locuitorii satelor de pe Valea Bârgaielor, reuşesc – la început de secol XX, după Unirea cea Mare – să obţină, prin Protopopiatul Bistriţa, încuviinţarea Episcopiei Clujului de ridicare a unei mănăstiri.
Început al vieţii monahale la Piatra Fântânele poate fi considerată data de 21 iunie 1928, când Episcopul Nicolae Ivan al Clujului semnează actul prin care se hotărăşte aducerea aici a unui monah. O delegaţie de ţărani va poposi în mai multe mănăstiri din Bucovina şi Moldova în căutare de călugări, oprindu-se apoi la Mănăstirea Durău, stareţul căreia le şi împlineşte dorinţa şi le recomandă din soborul mănăstirii pe tânărul Vasile Luncan. Acţiunea de construire a Mănăstirii Piatra Fântânele începuse în prima jumătate a lunii septembrie 1928, iar Vasile Luncan soseşte la 8 noiembrie 1928 şi primeşte binecuvântarea Episcopului Nicolae Ivan de a se aşeza aici. În luna mai 1929 biserica este terminată, iar la 8 noiembrie acelaşi an este sfinţită, purtând hramul „Naşterea Maicii Domnului”. Lipseau însă chiliile; ieromonahul Vasile Luncan se străduieşte să obţină teren în jurul bisericii dar nu reuşeşte, de aceea va clădi – departe de biserică şi izolat, între anii 1930 şi 1934 – corpul de chilii.
Durerosul Dictat de la Viena din 1940 face ca mănăstirea să rămână, cu destule riscuri, în teritoriul cedat, dar inimosul stareţ nu încetează slujirea în ea. Pentru locuitorii din zonă locaşul monahal a fost sprijinul şi speranţa în care sufletele cernite şi-au găsit alinarea. Mănăstirea primeşte vizita noului episcop, Nicolae Colan, în septembrie 1948, când, pentru vrednicia sa, stareţul Vasile Luncan este hirotesit protosinghel.
Construită din lemn pe temelie de piatră, în plan treflat, biserica păstrează stilul bizantin, iar iconostasul ei a fost sculptat în lemn, între anii 1933 şi 1937, de către elevii Şcolii de Arte şi Meserii din Prundu Bârgăului; icoanele au fost pictate, în anii 1939 şi 1940, de către profesorul Emil Mihon. Prin grija stareţului, locaşul de rugăciune a fost înzestrat cu numeroase obiecte de cult de o deosebită valoare stilistică: icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pictată în 1914, este adusă de la Mănăstirea românească Prodromu, din Muntele Athos; candelabrul din lemn de frasin, lucrat în traforaj, este donat în anul 1928 de către familia Todasca din Coşna; opt icoane pe pânză sunt donate de către studentul Andrei Pavel, conform dorinţei tatălui adoptiv – tenorul Constantin Pavel, întemeietorul Operei Române din Cluj; pictorul Alexandru Cristea donează icoana pe pânză a Pantocratorului şi icoanele celor patru Evanghelişti, aplicate în turlă şi la baza acesteia.
Odată cu instalarea regimului comunist, mănăstirea de la Piatra Fântânele va avea aceeași soartă ca multe alte mănăstiri din țară. A fost desființată în anii ’60 și transformată în parohie a satului, pentru familiile credincioșilor care s-au adunat de-a lungul timpului la poalele mănăstirii, formând satul cu acelaşi nume. Protosinghelul Vasile Luncan, starețul mănăstirii, rămâne în continuare şi slujeşte ca preot paroh, având în administrația sa și două filii: Ciosa și Dornișoara.
După trecerea la cele veșnice a părintelui Vasile Luncan în anul 1969, la altarul mănăstirii vor sluji și alți preoți, dintre care amintim pe părintele Dometie Manolache, părintele Adrian Făgețanu (1970-1973), protosinghelul Iustinian Petrinca (1973-1995).
În anii ’80, părintele Iustinian Petrinca, ajutat de credincioşi, a refăcut corpul de chilii, care cuprindea: cameră de oaspeți, sală de mese și un paraclis de iarnă cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, sfințit în 1985 de către Preasfințitul Justinian Chira, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Clujului.
La iniţiativa Arhiepiscopului Bartolomeu al Vadului, Feleacului şi Clujului, în anul 1995 mănăstirea este reorganizată, aici venind un grup de maici de la Mănăstirea Văratec. Era 11 aprilie.
Astăzi obştea numără 22 de vieţuitoare, conduse de maica stareţă Stavrofora Pamfilia Solcan, alături de părintele duhovnic Protosinghelul Gavril Horţ, venit în anul 2000 de la Mănăstirea Nicula.
Adaugă comentariu