A venit și rândul Liceului Tehnologic Agricol Bistrița să intre într-un proces de modernizare. Deocamdată se face primul pas, fiind alocați 177.000 de lei de la bugetul local pentru elaborarea expertizei tehnice, a auditului energetic și a documentației de avizare a lucrărilor de intervenții. Firmele intertesate pot depune oferte până în data de 4.11.2021.
Liceul Tehnologic Agricol Bistrița dispune de trei corpuri de clădire care asigură spații de învățământ și internat, o sală de sport, o clădire funcționând ca spațiu administrativ, precum și alte anexe având rol tehnic sau agricol.
Clădirile existente pe amplasament sunt într-o stare tehnică care necesită intervenții importante, prezentând deficiențe ale finisajelor interioare și exterioare, ale instalțiilor interioare. De asemenea, amenajarea spațiului verde și a împrejmuirii este necorespunzătoare, necesitând intervenții.
Prina cest proiect, se vrea reabilitarea și modernizarea spațiilor de învățământ, administrative, precum și a anexelor care din punct de vedere structural mai permit acest lucru, amenajarea terenului existent, în incintă, aflat în proprietatea municipiului Bistrița, arhitectural, cât și funcțional, pentru asigurarea condițiilor necesare desfășurării anumitor activități sportive, recreative, precum și a unor activități practice ținând cont de profilul unității de învățământ.
Învățământul agricol își are originile în sec. XIX, mai precis în anul 1870, cand a luat ființă, la Bistrița, o „Școală de Agricultură” pentru băieți, care a aparținut comunității germane, devenită „Școala de Agricultură”, cu o durată de doi ani.
Cursurile se desfășurau din luna octombrie până în luna aprilie, după care urma o practică în gospodăria părintească. Scopul acestei școli era să pregătească pe fiii sașilor, în domeniul agriculturii, cheltuielile de școlarizare fiind asigurate de către cei interesați, prin comunitatea germană.
Ridicarea noii școli pe zidul Rosenburg s-a datorat dobândirii aici a unei suprafețe de 5755 mp de teren, care cu timpul, prin donații și cumpărări succesive, a ajuns să măsoare peste 100 ha. Pe acest teren s-au înființat sera, loturile experimentale pomicole, viticole și horticole, precum și o ferma zootehnică. Aici, sub supravegherea inginerilor agronomi, școliți la institute europene, a tehnicienilor și a profesorilor, elevii germani cu vârste cuprinse între 13 și 17 ani, în doi ani de școlarizare trebuiau să-și formeze deprinderile practice și să-și însușească cunoștințele necesare pentru a fi un bun agricultor.
După 1918, școala și-a pierdut caracterul etnic, fiind deschisă tuturor elevilor.
Această școală a avut un rol deosebit în practicarea de către marea masă de tineri țărani a unor agrotehnici moderne, a unei agriculturi ce avea baze științifice la nivelul acelor timpuri. În sistemul de învățământ nu erau cuprinși și români, însă cum majoritatea sașilor aveau un număr mic de copii, iar suprafața terenurilor agricole din proprietate depășeau, de regulă, capacitatea forței de muncă a femeilor, aceștia erau obligați să apeleze la ajutorul vecinilor români, care din omenie, sau chiar ca slugi angajate, au contribuit la prosperitatea gospodăriilor săsești, „împrumutând” însă, în scurtă vreme, meseria, aplicând noutățile văzute și în propriile gospodării, ceea ce explică în mare măsură de ce românii ardeleni erau buni gospodari, stăpânind o agrotehnică mai avansată.
„Școala de Agricultură” funcționează sub această formă până în anul 1944, când din cauza războiului a fost închisă.
După război, „Școala de Agricultură” s-a organizat pe trei ani de studii, plus un an de practică. În ianuarie 1945 se reiau cursurile, cu 11 elevi în anul I. În școală se primeau absolvenți a patru clase primare, iar după absolvire, cursanții puteau deveni ingineri agronomi, după continuarea studiilor în școlile de agricultură de gradul II.
În septembrie 1947, școala inferioară de agricultură din Bistrița se transformă în „Liceu Tehnic Agricol”, iar în toamna anului 1948, primește caracterul și gradul de „Școala Medie Tehnică Horticolă”, intrând în subordinea Ministerului Agriculturii. În această formă a funcționat în actuala clădire a Colegiului Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița până în anul 1952. După această dată, s-a numit „Grupul Școlar Mediu Tehnic”, cu secții de horticultură și zootehnie, până în 1955, când se transformâ în „Școala Profesională de Ucenici și Pomicultori”, formă sub care funcționează până în anul 1961.
Între 1962 – 1966, funcționează sub denumirea de „Centrul Agricol Bistrița” și ocupă o parte din clădirile Unității Militare de pe strada Avram Iancu. Centrul Agricol avea în componență: „Școala profesională horticolă”, „Școala profesională veterinară”, „Școala de contabilitate agricolă” și „Școala tehnică de maiștri”.
Din anul 1966 „Centrul Agricol” se transformă în „Liceul Agricol”, apoi „Grupul Școlar Agricol” până în 2012, iar forma sub care funcționează și astăzi este „Liceul Tehnologic Agricol”, se menționează pe site-ul școlii.
În prezent, școala oferă instruire prin cursurile profesionale nivel 3, cursuri liceale – nivel 4 și cursuri postliceale nivel 5, pentru următoarele domenii de activitate: agricultură, industrie alimentară, veterinar, protecția mediului, servicii și mecanică.
În anul școlar 2013-2014 a fost reînființat învățământul profesional de 3 ani pentru domeniul mecanic agricol și mecanic auto.
Motto:
„Nu trebuie să uite nimeni – fie profesor, fie student, că oricât ar învăţa în laboratoarele care se găsesc între aceste ziduri, laboratorul cel mai spornic şi cel mai bun în pământ este”.
( Regele Carol al II-lea, discurs cu prilejul inaugurării Clădirii Laboratoarelor de la Academia de Agricultură din Cluj, 1932)
Modernizarea cladirilor Liceului Agricol Bistrița este necesară , dar nu si suficientă .
Liceul Tehnologic Agricol, din Bistrita, este una din cele mai vechi scoli de profil din Ardeal care isi datorează existenta etniei sasilor transilvăneni. După cum se ştie, la 12 decembrie 1868, Forumul Universităţii Săseşti din Sibiu hotărăşte, ridicarea a trei şcoli de agricultură în Transilvania, dintre care una urma să se înfiinţeze la Bistriţa. Aceste şcoli aveau drept scop să instruiască tinerii agricultori saşi, cu noile descoperiri europene în domeniul culturii plantelor şi creşterii animalelor, după sute de ani de agricultură tradiţională. In urma acestei hotarâri , şcoala de agricultură Bistriţa si-a deschis porţile la 15 aprilie 1870 si de atunci functionează fără întrerupere. Prin urmare anul acesta, pe 15 aprilie Liceul Tehnologic Agricol din Bistriţa a aniversat 151 de ani de existenta, in conditii de pandemie generată de COVID-19. In loc să pretuiască vechimea scolii agricole bistritene si să stimuleze dezvoltarea invătământului agricol, veche conducere PSD-istă din Primaria Bistrita a pus gând rău terenului Liceului Tehnologic Agricol, in suprafata de 32 hectare, avand destinatie pentru acrivitate didactico- experimentală.
Si asta după ce acelasi fost edil Ovidiu Cretu a mai lăsat si Statiunea Pomicola Bistriţa fără obiectul muncii, prin decimarea câmpurilor cu livezile experimentale. Trebuie spus că in conformitate cu Legea nr.57/2019, Art. 312, Liceele tehnologice cu profil preponderent agricol care nu au în proprietate sau în administrare ori în folosință terenuri agricole în extravilan primesc în folosință, prin grija Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, o suprafață de minimum 10 ha, în echivalent arabil, pentru constituirea lotului didactic experimental. Asta nu inseamna că intreaga suprafață de 32 hectare, aferentă Liceului Tehnologic Agricol Bistrița, nu ar putea sa ramană in administrarea scolii pentru scopuri didactice, fiindcă legea stabileste că e vorba de MINIMUM 10 hectare, fara sa precizeze vre-un plafon maxim.