Malin, locul în care se întâmplă să te întâlneşti cu tine însuţi

Scriu despre Philippe Coupé de aproape un an de când am aflat pentru prima oară de permacultură de pe pagina sa de internet, dar nu am avut ocazia să-l cunosc personal. Nici nu am putut sta de vorbă fiindcă, la Malin, telefoanele nu funcţionează, aşa că ne-am mulţumit să ne scriem e-mailuri.

Graţie Gabrielei şi lui Walter Born care au sponsorizat apariţia acestui reportaj prin faptul că mi-au facilitat accesul la Malin, astăzi am avut ocazia să-l cunosc personal pe Philipe Coupé. Am aflat astfel că e profesor universitar, a absolvit Literele şi, în perioada studenţiei mele (1992-1996), a predat franceza la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj fiind lector la Facultatea de Litere. I-a plăcut foarte mult în România. A avut mai multe tentative să practice turismul în diverse asocieri care nu au mers, aşa că a decis să facă ceva de unul singur. Aşa a înfiinţat ferma de permacultură de la Malin unde trăieşte împreună cu Adriana aproape izolaţi de lume.

Au recondiţionat o casă veche, au mai amenajat încăperi noi, au racordat clădirile la reţea de apă curentă şi canalizare, dar nu au nici curent, nici telefonie şi nici internet. Folosesc lămpi cu petrol şi felinare. Ferma are un generator, dar produce curent numai pentru ca diversele ustensile cu care se lucrează în gospodărie să se poată pună în funcţiune. Altfel spus, ferma este autonomă din toate punctele de vedere, inclusiv energetic şi zi de zi Philippe caută noi soluţii ca să-i asigure această autonomie.

De exemplu, e decis ca în viitorul nu prea îndepărtat să amenajeze un „lagunar”. Mai precis, va recolta apă de ploaie care, împreună cu cea menajeră, va trece prin trei sau patru bazine cu plante acvatice şi va ieşi curată. Plantele acvatice vor face toată munca de epurare.

Ferma de la Malin are tot ce-i trebuie: apă, păşune, livadă, pădure. Graţie lui Philippe Coupé, în curând, în zonă va apărea şi o pădure de bambus. Copacii preferaţi ai urşilor Panda se vor acomoda, spune Philippe Coupé uitându-se la exemplarul din curtea fermei sale care a supravieţuit iernii.

„Este un deal şi vreau să-l împăduresc cu bambus. Îl putem mânca, dacă nu ştiaţi. E foarte tare, rezistent, şi foarte uşor în acelaşi timp, creşte repede şi rădăcinile lui menţin pământul ca şi salcâmul”, spune Philippe Coupé, mândru că, între pădure şi livadă sunt zeci de feluri de arbuşti pe care nu îi găseşti în altă parte.

„Eu sunt belgian şi, chiar dacă aş fi milionar, o astfel de pădure nu aş putea găsi în ţara mea”, mărturiseşte el.

În plimbarea pe care o facem să vizităm ferma, ajungem la un cort indian, aşa numitul teepee. Vântul care ne-a însoţit până la intrare parcă a dispărut dintr-o dată. În cort e cald, iar Philippe îmi explică faptul că este singurul tip de cort în care poate fi făcut foc.

„Foarte rar este vânt aici. De câteva zile, au zburat nişte acoperişuri de la un depozit, dar cortul nu a avut nimic”, spune el.

Ne continuăm drumul spre un lac pe care l-a amenajat la marginea gospodăriei şi ne aşezăm pe o bancă. Începem să vorbim despre „Uichend-uri la ţară”, un program care a început deja şi va ţine până în toamnă.

Săptămâna viitoare, participanţii vor construi un cuptor solar, iar într-o altă ediţie se va discuta despre plante medicinale. De fiecare dată e şi câte un moment artistic, fie cu formaţii, fie cu dansatori din sat, de regulă copii, care vin să-i încânte pe oaspeţii lui Philippe Coupé.

Ne continuăm călătoria prin fermă şi, pe copaci, observ citate din autori celebri printre care şi cel din Cicero: „Dacă aveţi o bibliotecă şi o grădină, e tot ce aveţi nevoie”. Printre crengi de copaci găsim acolo un loc numai bun de refugiat pentru meditaţie. Philippe Coupé  îmi spune chiar că îşi petrece multe momente ale zilei în izolare şi chiar adoarme ascultând pădurea.

Cu toate că suferă de boală care doar îi îngăduie mişcarea, Philippe Coupé ne invită la o plimbare la „cascadă”. Ne vine greu să credem că, prin pădurea cu mărăcini vom da de vreo cascadă, dar îl urmăm. Ajungem la pajiştea unde pasc măgăruşii şi le admirăm cuminţenia. Doi căţei ne ţin companie. Reuşim să ne strecurăm printre crengile uscate şi să ajungem să vedem minunea. O cascadă splendidă e ascunsă printre copaci. Apa nu are debit mare, dar se prăbuşeşte de pe o stâncă dreaptă. O admirăm şi mergem mai departe într-un luminiş în care gazda noastră ne spune că se adună animalele sălbatice. Totul e marcat ca să nu ratăm cumva poteca aşa că ne întoarcem pe alt traseu urmându-l cuminţi.

Ne spune cu entuziasm că are foarte multe idei, dar i-ar plăcea să găsească şi parteneri ca să le pună în practică fiindcă boala nu-i permite să dezvolte de unul singur un proiect atât de îndrăzneţ.

„Eu caut nişte parteneri fiindcă singur nu pot să gestionez toată ferma. Scopul este să facem un cătun, un loc unde trăiesc două-trei familii. Sunt multe lucruri de făcut. În septembrie, am în plan să plantăm o pădure care va asigura cele necesare”, a mai adăugat Philippe Coupé.

În planurile lui mai sunt grădina eco, plantele medicinale, recoltatul seminţelor autentice, adevărate minuni despre care pare complicat să vorbeşti, cu atât mai mult să le înfăptuieşti.

Oricum, dacă vreodată vreţi să vă întâlniţi cu natura sălbatică, cu cerul şi cu apa, dacă vreţi să vă întâlniţi cu voi înşivă, notaţi-vă ca destinaţie favorită ferma de permacultură de la Malin. Veţi găsi acolo mulţi prieteni, începând cu căţeluşii care vă întâmpină prietenoşi, până la măgăruşii cuminţi şi gazde cu suflet mare.

Cristiana Sabău

Mai multe fotografii găsiţi pe pagina noastră de facebook şi pe www.ermitajmalin.ro