Vineri 29 iunie, când sunt sărbătoriți Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, IPS Andrei Andreicuț, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Rebra-Parva din Țara Năsăudului, cu ocazia hramului.
Sfânta Liturghie a fost oficiată în altarul de vară situat în curtea așezământului monahal. Din sobor au făcut parte: exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopie, arhimandrit Dumitru Cobzaru, protopopul de Năsăud, Ioan Dâmbu, starețul așezământului monahal, protos. Chiril Zăgrean, și alți preoți din eparhie.
În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice, IPS Andrei a vorbit despre credința mărturisitoare a celor doi Apostoli care reprezintă o pildă pentru creștinii de azi.
Mitropolitul Andrei l-a hirotonit întru diacon pe teologul dr. Răzvan Perșa, cadru universitar la catedra de Drept Canonic a Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, iar pe ierom. Meletie Ileni – viețuitor al mănăstirii, l-a ridicat la rangul de protosinghel, cu dreptul de a purta Cruce pectorală.
În aceeași zi, IPS Andrei a binecuvântat noua biserică din localitatea Parva. Evenimentul a avut loc la șapte ani de la punerea pietrei de temelie, tot în ziua pomenirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel. În prezent, locașul de cult construit în stil bizantin este pegătit pentru pictare. Comunitatea parohială este păstorită de preotul paroh Florin Nalaț, care a fost ridicat de IPS Andrei la rangul de iconom stavrofor, cu dreptul de a purta brâu roșu și Cruce pectorală. Au primit diplome si distincții mai multi ctitori ai bisericii: primarul localității și membrii consiliului parohial.
Mănăstirea Rebra-Parva a fost atestată documentar încă din secolul al XV-lea, dar primele înscrisuri care vorbesc despre străvechiul lăcaş de rugăciune datează din anul 1755. Potrivit specialiştilor însă, mănăstirea a existat cu siguranţă înainte de anul 1700. În 1782 când au fost desfiinţate toate ordinele călugăreşti din Transilvania, catolice sau ortodoxe, călugării au fost alungaţi, dar bisericuţa a rămas intactă. De atunci, mănăstirea a mai fost locuită temporar de călugări până la 1822, când biserica din lemn a fost demontată şi mutată mai întâi în cimitirul vechi, iar de acolo, la scurt timp, pe locul unde se află în prezent şi biserica parohială.
În urmă cu un secol, aici se mai puteau vedea urmele unei mănăstiri vechi. În amintirea acesteia, au fost plantaţi brazi şi a fost amplasată o troiţă. Numele i-a rămas peste timp ”La mănăstire”. Mănăstirea Rebra-Parva a fost reînfiinţată în anul 1993 de călugări originari din zonă, dar veniţi de la Mănăstirea Turnu din judeţul Vâlcea. Ei au instituit ca mod de viaţă pravila practicată la Mănăstirea Frăsinei din judeţul Vâlcea unde se copiază modelul Muntelui Athos. Cu acest lucru a fost de acord şi Consiliul eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului care a aprobat atunci existenţa legală şi canonică a schitului. Mănăstirea Rebra-Parva a devenit loc de pelerinaj, mai ales după ce, imediat după ce a fost construită, în anii 90, o puternică alunecare de teren a distrus o parte din clădirile aşezământului religios.
În anul 1994 s-a pus piatra de temelie a bisericii mari din zid, care a fost târnosită în 2009. În cadrul aşezământului au fost amenajate, în ultimii ani, două corpuri de chilii, o bibliotecă şi un arhondaric pentru pelerini. Obștea de monahi este condusă de pr. protosinghel Chiril Zegrean.
La 1500 sunt doar povesti, sa fim seriosi. A fi fost ca si autostrazile care exista doar pe harta. Daca 255 de ani nu s-a scris nimic atunci e clara treaba.
Domnule ”XV”, secolul XV nu înseamnă anii 1500. Secolul XV a început în 1 ianuarie 1401 și s-a terminat în 31 decembrie 1500. Secolul VI începe în 1 ianuarie 1501 și se termină în 31 decembrie 1600.