Se apropie Luminația și, ca tot omul care are pe cineva trecut în lumea de dincolo, am mers să aranjez puțin mormântul tatălui meu care se află în cimitirul multietnic și multiconfesional din comuna Teaca, sau ”Teke”, ”Tekendorf”, cum vreți să-i spuneți.
Cât eram copil, mi-era groază de cimitir, dar acum, ca adult, privesc altfel lucrurile. De câte ori merg printre morminte, citesc inscripții de pe pietre funerare, mă gândesc la cei care au fost cândva și mi-ar plăcea să am ocazia să meditez puțin la ce e viața aceasta, dar întotdeauna îmi stric această stare uitându-mă în jur.
Mormintele sunt anapoda, buruienile cât casa, crucile rupte, pietrele funerare distruse, cine a făcut curățenie a aruncat gunoiul pe mormântul învecinat. Spini și mărăcini peste tot. Și asta nu se întâmplă doar la Teaca. Nici cimitirul municipal din Bistrița nu arată mai bine.
Pe vremea când trăia bunica mea – prin anii 80 – și mergeam împreună la cimitir, mă ducea la mormântul protopopului Dionisie Decei. Nu era departe de locul în care e înmormântat bunicul.
Se apleca până la pământ și făcea o cruce, iar apoi amândouă îl curățam de buruieni și aprindeam o lumânare. Nu mi-a spus prea multe despre dânsul sau mi-a spus și am uitat. A trebuit să aflu de la un prieten că Dionisie Decei a fost delegat de drept al Protopopiatului greco-catolic Band la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918 și că a fost membru al Consiliului Național Român județean Mureș-Turda, precum și membru al Despărțământului Mureș al Astrei. După anul 1918 a fost membru al P.N.R. precum și președinte al Consiliului de administrație al Băncii populare Izvorul, iar din 1923 preot în Teaca, unde a și murit în anul 1949. Niciun profesor de istorie, niciun preot, nicio autoritate locală nu s-au deranjat să ne spună nouă, copiilor, aceste lucruri importante despre istoria noastră locală. Pun pariu că nici acum nu o fac, așa că nu mă mir că totul e condamnat la uitare.
Totuși, aflând eu toate acestea, anul trecut când ne rupeam în patriotism și naționalism la o sută de ani de la Marea Unire, le-am spus autorităților locale și județene să facă măcar acest minim gest: să îngrijească mormântul protopopului Decei și al familiei sale. Mi-au promis toți că vor face și vor drege, dar anul centenarului a trecut și bun dus a fost.
Ieri am fost la Teaca și am găsit exact ce bănuiam: nu au făcut nimic. M-am umplut de spini și mărăcini până am reușit să ajung la mormânt, înțelenit deja, cu piatra funerară în curs de degradare totală. Nu am fost suficient de inspirată să fotografiez toate împrejurimile fiindcă m-am oprit la frumoasele cuvinte scrise pe ea: ”pomenirea duioasă”. Față de ce e scris pe crucile mai noi din cimitire mi se pare perfecțiunea exprimării unui sentiment de pioșenie. Mă iertați, sunt om al cuvintelor, și mereu reușește să mă suprindă limba noastră.
În schimb, nu e deloc surprinzător că suntem un neam de nepăsători. Construim anapoda case pentru noi, cei vii, și anapoda ne sunt și cimitirele. Uităm rapid faptele politicienilor pe care, din când îi când, îi reevaluăm și din răi ce-au fost când i-am dat jos, îi luăm de buni când iar candidează, ne uităm morții și istoria. Iată câteva dovezi:
Am trecut la un moment dat prin Polonia și am crezut că e Luminația lor fiindcă toate cimitirele erau pline de flori, aranjate, cu bănci pe care lumea se așeza și își amintea probabil de cei dragi. Nu era, mi s-a explicat. Pur și simplu, e normalitatea la ei. Să ne mirăm că Polonia a ajuns departe și noi am tot regresat. Dacă nu știm să ne prețuim istoria și trecutul, cum am putea oare să ne conturăm viitorul?
În primul rând, degeaba mai vorbim de comunități. Nici la țară, nici la orașe, nu mai există așa ceva. Sunt doar indivizi care își duc existența în colectivități fără să le pese de cei de lângă ei. Nu cred că are rost să dăm vina pe conducători. Nimeni nu ne oprește să punem mâna să smulgem o buruiană, să ducem un PET la gunoi. Pur și simplu am impresia că celor mai mulți dintre noi le place mizeria și dezastrul fiindcă nu le pasă efectiv decât de ei și de binele lor. În mod ironic se numesc și creștini. Ce vor fi înțelegând ei din acest cuvânt eu chiar nu știu.
În acest context, poate că nu ar fi rău să ne aducem aminte de câteva versuri din frumoasa poezie a lui Grigore Alexandrescu: ”Mormintele. La Drăgășani”.
Când vizitam odată locașurile sfinte,
Mărețe suvenire din vremi ce-au încetat,
Eu mă oprii pe valea bogată în morminte,
Unde atâți războinici ai Greciei slăvite
Strigarea libertății întâi au înălțat. (…)
Va felicit, cu tot respectul ma aplec in fata d-voastra!!! Din pacate a-ti spus un mare adevar, din poporul si colectivitatile de altadata, am devenit persoane plina de ura, invidie si rautate. Mai mult de atat, ura devine politica de stat, ceea ce este foarte grav pentru noi toti, pentru viitorul acestei tari. Ma intreb unde si cand ne vom opri? Cand clasa politica din Romania, in totalitatea ei, isi va indrepta privirea cu adevarat, inspre problemele profunde ale acestui popor? Ma doare sufletul, dar din pacate pot sa fac asa de putin, iar cei care ar putea sa faca mai mult, continua sa imprastie ura , sa dezbine acest popor si sa-l imbete cu vise desarte. Pentru oamenii din politica au devenit la moda expresii cum ar fi ,, i-am ciuruit”, sau mai de curand , Presedintele Romaniei, cel care prin prevederile Constitutiei, are obligatia de a aplana toate conflictele institutionale, spunea, ,,am castgat o lupta, dar nu trebuie sa ne oprim pana cand nu ii desfintam. Doamne, in Sfanta Duminica, te rog sa ai mila de acest popor dezbinat, si te mai rog sa ne unesti in dragostea Ta !!!
Totul arata cat suntem de mocicosi si indiferenti. Si la B-ta in cimitirul ortodox este o mare harababura. Peste tot sunt mii si mii de resturi de la plasticurile lumanarilor de anul trecut ramase inca de la 1 nov. Mii si mii de sticle de ghivece de plastic etc. Nu exista cosuri printre randurile de morminte. Si nimeni nu are de gasnd sa faca ceva. Personal intretin mormintele parintilor de aici dar si a bunicilor din Sirioara. Imi fac treaba constiincios si ma straduiesc sa nu ramana de la mine nici un capat de chibrit aruncat. Cu groaza si mila ma gandesc la acei bunici, parinti a caror copii sunt imprastiati in lumea larga. Cine se mai gandeste la mormintele lor.?Vina este doar a noastra a celor comozi .
Nicaieri in lumea civilizata nu exista cosuri printre morminte. Exista containere la intrarea in cimitir. Fiecare persoana scoate deseurile din cimiitir, tocmai pentru ca acesta este considerat un loc sacru. Niciun cimitir din orasul nostru nu are asa mari dimensiuni incat sa nu poti scoate gunoiul la containerele de la intrare si in locurile amenajate. Trist este ca unora dintre noi li se pare normal sa arunce gunoiul pe mormantul vecin sau pe langa garduri (chiar daca acolo exista morminte). Daca ai avut nesansa ca o persoana draga tie sa fie ingropata langa gard… te vede Dumnezeu!
Bine bugat ! Presedintele Romaniei si Constitutia are obligatia sa faca curat in tantarim !
Ar trebui să existe un administrator al cimitirelor în fiecare comună!
Așa cum există: preot, clopotar, diacon, făt, gropar, ar trebui să fie și un fel de grădinar al cimitirelor!
Nu își permite o comună cu 2500 de locuitori să angajeze un om, să aibă grijă de toate cimitirele din comună?
Îi costă doar 1 leu / locuitor dacă plătesc omul cu 2500 lei brut.
Sau dacă administrarea cimitirului ține de Parohie, atunci să colecteze Parohia 2500 lei/lună și să angajeze un om.
În străinătate există Administrația Cimitirului! Cu pagină de internet, nr. de telefon, secretar, cu om angajat să tundă iarba, să curețe pomii, să îndepărteze florile uscate etc.
Nu poți lăsa cimitirul de izbeliște, așa ca fiecare familie să se ocupe de mormântul strămoșilor!
Lucrurile trebuie făcute organizat, în comun! Plătești cu 12 lei în plus an/persoană când se adună contribuția!
Cred că Parohiile ar trebui să strângă bani și să “bage om” să întrețină cimitirele!
Există și la Teaca un așa-zis administrator pentru că se vede cu ochiul liber că nu face nimic. Pare să ”administreze” doar locurile de veci, prin aceasta înțelegându-se să ia banii pentru ele, mă gândesc.
Totul pleacă de la preoti,mergeti d-na Cristiana la Prundu Bârgăului in cimitire in special in cimitirul”Ilea”unde preotul T (rău de gură) a pus administrator pe cine trebuie si o sa vedeti altfel de cimitire.Bravo preotului si echipei administrative! Vrednic este!
Domnisoara Sabau,vizitati si cimitirul din Sanmihaiul de Campie !!E ca in jungla !!!
Puțini știu că în Bistrița, în cimitirul de pe str.Tărpiului, este mormântul lui Matei Eminescu, fratele poetului Mihai Eminescu. A fost ofiţer al Armatei Române, decorat în războiul de independenţă din 1877. Din păcate, datorită proastei administrări a cimitirului, accesul la mormânt este aproape imposibil, la fel ca la multe alte morminte din cimitirul „administrat” de biserica ortodoxă, unde trebuie să fii acrobat ca să poți trece peste noroi, buruieni, borduri și alte obstacole, chiar dacă ești tânăr și atletic, iar dacă ești bătrân nici nu se pune problema să încerci.
Povestea monumentului o găsiți aici:
https://rasunetul.ro/povestea-monumentului-lui-matei-eminescu-din-bistrita-fiul-acestuia-le-multumeste-initiatorilor
Am căutat și eu mormântul profesorului Mihai Cazacu ani la rândul de Luminație și nu l-am găsit.
Am sesizat protopopiatului ortodox situația deplorabilă a cimitirului de pe Drumul Tărpiului. Am primit promisiuni că se va analiza situația și se vor lua măsuri de remediere.
Într-un cuvânt, acolo este debandadă totală! Cu toate că se încasează taxe destul de consistente. Ar fi cazul să se verifice cum se cheltuiesc banii colectați.
Deși este un administrator al cimitirului, un anumit domn Mureșan, acolo legea o fac tot felul de indivizi care construiesc mormintele.
În afară de aleea din partea de sus a cimitirului care a fost pavată și s-a creat o platformă pentru colectarea gunoaielor, în rest totul e lăsat la voia întâmplării. Nu e o aliniere a mormintelor, nu sunt locuri pentru depozitarea gunoaielor, orice „constructor” face după cum îl taie capul, aruncă resturile de la lucrări pe mormintele vecine.
Gardul cimitirului stă să cadă.
E o mare rușine pentru Bistrița și pentru Parohia Ortodoxă Bistrița!
Morții nu mai pot cotiza în bussinesul numit religie.
Sunt interesanți pentru autoritățile bisericeşti până la momentul plătitului sumei corespunzătoare locului de odihnă .
De acolo…Dzeu cu mila.
Alții au creativitate.
Coco( film 2017) ce tratează subiectul sărbătoririi zilei Morților la mexicani -Día de los Muertos cu un buget de 175 milioane de dolari a generat un revenit de vreo 800 mil.
Desigur, pentru Hollywood.
Ca şi opinie personală, pentru studiorile Sahia Iuminația ar fi fost totuşi un punct de referință în scenariul siropos a unui film cu Mircea Diaconu , în coproducția Patriarhiei.
Imaginați-vă monologul prezidențiabilului , luare aminte printre buruienile verzi de acasă şi mormintele dărăpănate…block-buster garantat.
PS. Cultura sau mai degrabă incultura imaginii spațiului public semiprivat , e o chestiune ce ține de mentalul privind semnificația spațiului colectiv. Comuniştii au reuşit să transforme percepția spațiile private prin naționalizarea sensului ca spații comune ale nimănui- a tuturora în propagandă dar responsabilitatea nimănui. Vizualizați imaginile cotidiene- „Printre blocuri” -mizerie , buruieni, animale domestice..fără stăpâni..sau alte spații comune- „verzi” lângă fântânile arteziene din oraş plantații de mucuri de țigări, curțile spitalelor pline cu găinațul păsărilor, stâlpii din beton acoperiți cu straturi de lipici şi hârtii smulse. Mă miră că nu există un cont Instagram al inesteticului din peisajul urban românesc.
Iarcultivarea Memoriei Înaintaşilor , a rădăcinilor identitare se face mistificând istoria reală în aceiaşi linie trasată de comunişti prin care eram învățați că Ceauşescu se trage din Burebista şi cum ar fi o continuitate genealogică…
Bun , aştept , supărații.
Administratorii de cimitire ar trebui sa mearga in vizita la cimitirele din vestul Europei sa vada si ei o gandire si o civilizatie occidentala impuse de biserica catolica. In romania balcanica cu majoritate ortodoxa se vede randuiala mediocra si haosul din cimitire. Daca nu aveti bani de drum puteti vedea pe google maps cum arata un cimitir in vest. Un administrator ar trebui sa stie fiecare raposat ingropat in acel cimitir si zona unde se afla. La noi administratorul tine evidenta doar la bani. Defapt de ce ne mai miram de haosul din cimitire cand biserica ortodoxa a imprumutat sarbatoarea si pomenirea mortilor de la biserica catolica. Dar nu inteleg de ce fac pomenirea mortilor deoarece in viziunea bisericii ortodoxe nu exista purgatoriu. Celor din iad nu le folosesc la nimic rugaciunile iar celor din rai nu au nevoie de rugaciuni. Rugaciunile si pomenele sunt pt cei aflati in purgatoriu. Restul este afacere cu bani multi ( pomenirile).
Estule, mai tendentios sa furi o biserica in vremurile democratiei pt a doua oara si sa-ti dai medalii in biserica furata ( coroana) ca ai reusit cu furtul nu exista. Purgatoriul nu este un lucru inventat de biserica catolica atata timp cat el exista. Un om care a ucis sau este vrednic de pedeapsa iadului datorita pacatelor merge in iad. Un om care a trait si respectat poruncile Domnului si cu iubirea aproapelui merge in Rai. Un om care a trait respectand aproape in totalitate poruncile unde merge??? El totusi trebuie sa-si ispaseasca pedepsele ca doar n-a fost 100% sfant iar dupa un timp cu Mila Domnului poate vedea si Raiul. Judeca si situatia ca este simpla. Lucrurile sunt foarte simple daca sti unde sa privesti. Istoria iti spune ce este adevarat daca sti sa gandesti.
Cristiana Sabău ,strămoșii dvsi au fost greco-catolici , dvs ce religie aveți?
Sunteti f. simpatici cum va contrati pe probleme de religie. Dati_o înainte tot asa,zău ca-mi place. In rest, totul e deșertăciune. Poate mai ramane un dram de respect și înțelegere.