O firmă din Bistriţa îi învaţă pe români să obţină profit de 20.000 de euro de pe un hectar plantat cu Paulownia

(FOTO-VIDEO) Profitul de peste 20.000 de euro la hectar pe care îl promite cultura de Paulownia a făcut ca acest copac să devină o adevărată vedetă când vine vorba despre înființarea unei noi afaceri în agricultură. Paul Basoc este cel care a înființat la Bistrița prima afacere cu Paulownia din România. Cu toate că planta exista la noi încă din 1973, avea doar întrebuinţări ornamentale, însă firma lui Paul Basoc a început să livreze puieţi din soiuri pentru producția de biomasă sau cherestea.

Cum aţi descoperit dumneavoastră Paulownia?

Am fost în străinătate şi am văzut acest arbore şi am zis că, dacă în Germania, Bulgaria şi în alte ţări creşte, de ce nu ar creşte şi la noi. Şi am încercat să vedem exact proprietăţile lui, cum creşte, cum se dezvoltă şi am avut succes. Mai întâi am plantat pentru noi undeva la 8 hectare după care ne-am extins în toată ţara. Avem, în momentul de faţă, plantate peste 3000 de hectare la diferiţi beneficiari. Avem plantaţii în Arad, Timiş, Satu Mare, Maramureş, Bistriţa-Năsăud. La noi în judeţ avem plantate peste 50 de hectare în jurul comunei Lechinţa, în mai multe zone. Toată lumea zice că nu a văzut. Ideea e că nu se plantează la strada principală. Clienţii plantează unde are fiecare terenul.

Care e investiţia pentru un hectar?

Primăvara se plantează răsaduri. Preţul e de 1200 de euro cu manopera inclusă, venim noi şi plantăm. Avem garanţie pentru fiecare plantă pe care o punem în pământ de un an de zile. Clientul nu trebuie să îşi facă griji dacă va trece sau nu iarna. Noi răspundem de lucrul acesta. Toamna se plantează butaşi lemnificaţi, iar preţul creşte la 2200 de euro pentru un hectar. Butaşii cresc la noi în pepinieră, iar arborele este mult mai matur toamna când îl plantăm. Investiţia nu înseamnă doar plantatul. Clientul trebuie să deţină teren, să-l are, să îl pregătească, iar dacă este necesar să îl şi îngrădească. Putem ajunge la început la 1800 – 2000 de euro investiţi pentru o plantaţie făcută primăvara şi undeva la 3000 de euro toamna.

Înţeleg că trebuie să treacă nişte ani până se obţine profit.

Exact ca şi la orice cultură. Pământul trebuie săpat, culturii îi trebuie hrană, dacă nu avem apă, trebuie să îl udăm. Multă lume crede că plantaţia de Paulownia este o împădurire, dar ea este o cultură controlată. Profitul nu este chiar atât de mare, doar pare mare. Dacă luăm în calcul undeva la 4-5 ani câştigul la hectar şi împărţim, probabil am avea acelaşi profit şi dacă am cultiva porumb, cartofi sau ceapă. Ideea e că trebuie să lucrăm pământul pe care am plantat Paulownia în primii doi ani şi apoi nu mai e nevoie să îl lucrăm. Nu necesită atâta muncă ca şi la porumb şi la cartofi şi de aceea e atât de avantajos.

Există undeva în România vreo plantaţie care a ajuns la nivel de maturitate şi le aduce proprietarilor profit?

Deja am făcut două recoltări la noi în ţară, una de pe zona Arad, alta de pe zona Timişoara. Cea de la Arad este făcută publică, cealaltă nu fiindcă proprietarul e un avocat şi nu doreşte lucrul acesta. Ne-a cerut prin contract să nu divulgăm locaţia, nimic. La patru ani de zile, i-am oferit clientului 28.000 de euro pentru lemnul de Paulownia de pe un hectar. Clientul a investit undeva la 2000 de euro pe hectar plus 800 de euro întreţinerea, aşa că şi el este mulţumit. Cu tot cu plata muncitorilor care se ocupă de plantaţie, cred că a rămas cu 20.000 de euro clientul respectiv, după patru ani, ceea ce înseamnă 5000 de euro profit pe an. Şi porumb dacă avem, cam tot atât câştigăm. Nu e atât de mare suma pe cât e ideea în sine. Nu e atât de mult de muncă ca şi la porumb sau cartof, iar dăunători foarte rar are Paulownia. Planta are nevoie de hrană, de apă multă şi, într-adevăr, zonele călduroase sunt mai bune pentru ea. La noi, în Bistriţa-Năsăud, în Cluj sau Suceava nu se va putea recolta niciodată la patru ani. Lumea trebuie să înţeleagă lucrul acesta fiindcă perioada de vegetaţie e mai scurtă, căldurile nu sunt aşa de mari ca în vest sau în sud. La noi în zonă, undeva la 6 ani se mai poate recolta. Deocamdată, la noi în zonă nu s-a recoltat. La Lechinţa, plantaţia e de acum doi ani, clientul nu are posibilitatea să o ude, nu este întreţinută extraordinar, dar eu sper ca peste 6-7 ani să poată fi recoltată. Eu cer prin contract ca, de trei-patru ori pe an, terenul să fie frezat şi discuit între rânduri. Clientul ar vrea doar în jurul pomului, dar în acest caz, Paulownia preferă un teren bine afânat. Asta cere planta.

Cât la sută din terenuri sunt lucrate bine?

Cred că 50-60%. Nu are importanţă judeţul. Avem şi la Timişoara plantaţii fără rezultate. Chiar avem un caz, unul cu patru, altul cu opt hectare. Sunt doi vecini, gard în gard, unul a întreţinut cultura, altul nu. Diferenţa se vede. Avem, de exemplu, la Lechinţa o plantaţie a unei doamne care lucrează în învăţământ şi fratele dânsei care lucrează la spital şi care au o plantaţie exemplară. Mă bucur că au întreţinut-o bine. Un week-end de muncă e suficient să o cureţi, să o hrăneşti, să o uzi. Vorbim de un hectar. Pentru 20 nu e suficient. Trebuie un tractor cu freză. Dacă oamenii sunt în stare să întreţină o cultură de Paulownia, le recomand să planteze. Dacă nu, nu. Noi mai plantăm şi nuci, goji, mure, afin, mai multe specii în special din zona fructelor de pădure. De multe ori intercalăm cultura de Paulownia cu mure de pădure.

În ce fel se valorifică lemnul?

Cel mai bine vândut este lemnul pentru construcţii, pentru mobilier. Avem contracte prin Bucureşti cu o fabrică mare care face mobilă. Lemnul de Paulownia este unul de calitate, se numeşte „lemnul aluminiului”, este uşor şi tare. Dacă dorim să facem parchet, nu va avea calitatea celui de fag sau stejar care este mult mai dur ca şi Pauwolnia, însă pentru lambriuri, pentru elemente uşoare este recomandat. Se mai foloseşte şi pentru confecţionarea sicrielor. Noi avem un contract în Spania unde trimitem elemente pentru sicrie pentru că acolo ei nu bagă sicriul în pământ, aşa că preferă un lemn uşor care nu putrezeşte. Noi am cumpărat buşteanul, îl debităm şi îl vindem la export. La Arad s-au obţinut 280 de metri cubi la hectar, iar la Timişoara 270 mc. Deşi au fost mai puţini metri cubi, la Timişoara i-am oferit mai mult clientului fiindcă lemnul era mai drept. A fost întreţinut mai bine conform cerinţelor noastre. În aceste zone, Arad, Timiş, avem undeva la 500 de hectare plantate. Avem investitori străini, avem suprafeţe de 20-30 de hectare într-un singur loc. La început, fiecare a plantat câte un hectar ca să vadă rezultatele. Abia apoi s-au extins. Un client care a mai plantat 4-5-20 de hectare înseamnă că el a fost mulţumit în primul rând de rezultate.

Concret ce trebuie să facă cineva care vrea să planteze Paulownia?

Ne contactează, mergem să vedem zona, după care, dacă am căzut la un acord cu clientul, mergem la plantat. De la acest moment, până la defrişare, ceea ce poate între 3 şi 6 ani – depinde şi de client fiindcă, dacă vrea să-l taie mai repede, poate, dar primeşte mai puţini bani – până atunici oferim consultanţă. Explicăm clientului ce are de făcut, cum să rezolve problemele ce apar, răspundem la telefoane şi mail. Când semnăm contractul, semnăm direct cu preluare de buştean. Clientul are asigurată piaţa de desfacere. Avem şi clienţi care nu au dorit să ne vândă nouă lemnul.

Au fost şi cazuri în care oamenii au eşuat?

Bineînţeles. De aceea le şi explicăm de la început că, dacă nu e întreţinută plantaţia, nu avem rezultate. Am avut un client de la Bucureşti care a fost agent imobiliar toată viaţa şi nu ştia nimic despre agricultură. A ascultat de tot ce i-am spus noi şi a avut rezultate. Am avut clienţi care au făcut agricultură toată viaţa şi nu au avut rezultate fiindcă nu au pus accent pe plantaţie. Eu le-am sugerat să nu pună alte culturi între copacii de Paulownia pentru ca rădăcinile să nu aibă concurenţă, şi au făcut cum au crezut ei, au pus lucernă care are rădăcini foarte mari şi a mâncat toată hrana de la Paulownia şi nu au avut rezultate. Avem multe fotografii cu plantaţii în care buruiana e mai mare ca Paulownia şi evident că nu vor avea rezultate. Nimeni nu îmi poate arăta o plantaţie întreţinută care nu a crescut. În unele zone, se pot obţine şi subvenţii de la APIA, aproximativ 230 de euro la hectar din câte ştiu eu. Clienţii şi-au făcut plantaţii de Paulownia îşi pot face proiecte europene pentru îngrădirea terenului, sistemul de irigat sau utilaje pentru întreţinerea plantaţiilor.

Din punctul dumneavoastră de vedere Paulownia Online e o afacere de succes?

E foarte multă muncă. Noi pregătim aproximativ un milion de plante anual cu multe investiţii. Avem lângă Bistriţa un laborator şi sere. Probabil că nu aş mai începe încă o dată la cât de mult e de lucru. Acum e prea târziu să renunţ. Am investit înspre 100.000 de euro ca să punem la punct laboratoarele, serele şi să mulţumim clienţii. Anul trecut am avut şase echipe în toată ţara care s-au deplasat cu maşini, am plătit cazare şi salarii. Ca să vă faceţi o idee, cheltuielile firmei depăşesc, trimestrial, 20.000 de euro. Profitul nu e senzaţional, dar e bun. E mult de muncă şi multe pierderi. Noi înlocuim fiecare plantă care nu se prinde. Trimitem o maşină la faţa locului, acolo iar sunt cheltuieli.

Vedeţi un viitor pentru piaţa lemnului de Paulownia?

La noi în ţară s-a tăiat foarte mult lemn. Acesta e motivul pentru care m-am şi axat pe partea aceasta de plantaţii. Paulownia nu intră în regim silvic, e un arbore energetic. E mult mai ok. Eu îl plantez, eu îl vând, plătesc 16% impozit pe profit şi cam atât. Văd un viitor pentru plantaţiile de Paulownia la noi în ţară, aşa cum e şi în Germania şi în Ungaria. Noi avem plantaţii în Grecia, în Italia, în Spania şi Republica Moldova. Avem mulţi clienţi de peste Prut. Paulownia are putere calorică asemănătoare cu fagul şi stejarul. Avem contracte în România cu doi italieni care au fabrică de peleţi. Ei au plantat pentru biomasă.

A început bine anul 2017?

Da, avem deja peste 80 de hectare contractate din toamnă şi, de obicei, până în februarie, ajungem la peste 300 de hectare plantaţii de primăvară.