În satele din judeţul nostru se păstrează mai multe obiceiuri pentru Ajunul Crăciunului, printre cele mai cunoscute fiind umblatul cu colinda, cu Turca, Steaua, Viflaimul, Irozii şi Belciugarii.
În Ajunul Crăciunului, primii care pleacă la colindat sunt copiii mici, care trec din casă în casă şi rostesc: „Bună dimineaţa la Moş Ajun!”. Pentru colindul lor, primesc bani, covrigi sau mere.
În jurul prânzului, la colindat merg şi copiii mai mari. Ei formează cete sau merg singuri la casele vecinilor şi prietenilor pe care îi întreabă: „Primiţi colinda?”. Dacă gazda le răspunde afirmativ, încep cântecul şi la încheiere spun: „Slobozi-ne gazdă-n casă,/ C-afară plouă de varsă şi ne ninge de ne stinge”. Colindătorii sunt poftiţi înăuntru şi răsplătiţi cu prăjituri, suc, dar şi cu bani.
Abia după ce se înserează, la colindat pornesc şi tinerii, care merg, de regulă, la cunoscuţi unde petrec mai mult timp în compania gazdelor. Sunt invitaţi la masă şi serviţi cu prăjituri şi vin, dar nu li se oferă bani. Adulţii pleacă la colindat după ce se înnoptează bine. Ei încep colindatul cu casa preotului şi continuă cu locuinţele primarului şi ale altor oameni de vază din sat, care sunt obligaţi să ţină poarta casei deschisă până în zori, semn că sunt bucuroşi de oaspeţi. Colindatul poate dura până dimineaţa şi este reluat şi în ziua de Crăciun.
Cu Turca (sau Capra) se merge, de regulă, în Ajunul Anului Nou, dar cei care se deghizează preferă să o facă la ambele sărbători, ca să adune cât mai mulţi bani. Turca e jucată de doi tineri, unul dintre ei fiind ascuns sub o cergă ce acoperă un bot de capră din lemn. El trebuie să bată capra cu piciorul în pământ, în ritmul muzicii, şi o face să clămpănească din fălcile de lemn, cântând: „Ţa, ţa, căpriţă, ţa..!” Cel de-al doilea cântă din fluier.
La final, Turca îşi primeşte plata luând în gură bacnotele pe care i le oferă gazda. Mulţi oameni preferă să asiste la acest spectacol în curte şi să nu-i invite pe colindători în casă din cauza dezordinii pe care o face capra în timpul dansului. Nu se obişnuieşte ca spectacolul Caprei să fie răsplătit cu mărunţiş.
Alte trei obiceiuri – Steaua, Viflaimul şi Irozii – sunt pe cale de dispariţie, ele fiind păstrate doar de membrii unor ansambluri folclorice, care obişnuiesc să le prezinte în diverse festivaluri.
Cu Steaua umblă trei flăcăi care îi întruchipează pe cei trei magi şi cântă „Trei crai de la răsărit”. Cel din frunte poartă o stea din lemn cu cinci colţuri, împodobită cu panglici tricolore.
În cazul Irozilor, personajele sunt Irod, crunt şi neînduplecat, doi ostaşi romani şi cei trei magi. În timp ce Irod le cere ostaşilor să-l omoare pe Iisus, magii îl apără pe prunc şi-l ameninţă pe Irod cu mânia cerească.
Viflaimul este o formă de teatru cu măşti, care redă scena naşterii lui Iisus, îmbinând dogma creştină cu ritualuri magice.
În schimb, pe Valea Ilvelor este bine păstrat obiceiul ca sătenii să fie colindaţi de Belciugari.
De exemplu, în satul Ilva Mare, în seara de Ajun de Crăciun, umblă tineri costumaţi în capre şi urşi care prezintă în faţa gazdelor câte o mică scenetă. Ei sunt Belciugarii. Calea lor e deschisă de o ceată de fete îmbrăcate în costume populare şi încălţate cu opinci, care au grijă să-i aştepte pe feciori în fiecare casă şi să creeze puţin suspans înainte de sosirea lor.
Foto: arhivă
Adaugă comentariu