”La inițiativa Alianței pentru patrimoniul bistrițean ”Petrus Italus Trust”, personalități marcante din domeniul cultural, social și economic, specialiși și activiști care văd patrimoniul cultural ca o resursă colectivă ce are nevoie de protecție, valorizare, investiții în restaurări reflexive și integrare armonioasă în viața comunităților care l-au moștenit, au formulat și semnat o scrisoare deschisă prin care își manifestă dezaprobarea față de intențiile de demolare a uneia dintre puținele clădiri Art Nouveau din municipiul Bistrița”, se arată într-un comunicat.
Redăm integral scrisoarea deschisă:
”Parcare în locul uneia dintre puținele clădiri Art Nouveau din Bistrița?
Stilul ”Secession” (Jugendstil/Noul Stil/Arta 1900) apare în Viena în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, ca parte a curentului european Art Nouveau, care dă distincție Barcelonei și Bruxelles-ului. În Imperiul Austro-Ungar are o orientare distinctă și ambiția sa de a fi o ruptură (“secesiune”) față de ceea ce a fost înainte, în arhitectură, se propagă spre colțurile Imperiului, inclusiv în partea noastră de lume.
În ultimii ani, multă lume a admirat centrul Oradei, orașul Art Nouveau/Secession a cărui restaurare cu fonduri europene a adus orașului un prestigiu nesperat acum câțiva ani și l-a propulsat pe primarul Bolojan de la primăria unui oraș ”de provincie”, cam cenușiu până atunci, în categoria oamenilor politici de talie națională. La fel, Clujul nu ar fi Cluj fără, spre exemplu, clădirea în stil Secession “Uranus” de pe Strada Horea. Vilele construite haotic, fără trotuare și ”învelite” în PVC sau polistiren ori clădirile de birou standard, care pot fi văzute din Jakarta până în LA, nu sunt cele care fac Oradea, Clujul sau Sibiul plăcute ochiului și aducătoare de stare de bine, ci arhitectura veche, atent restaurată și protejată de intervențiile distructive “no name” care se ridica atât de nesustenabil în jurul nostru.
Bistrița este un oraș în care centrul istoric este predominant medieval, renascentist și neoclasic, însă are și cateva cladiri Secession remarcabile. Una este cea de pe Bd. Independenţei nr. 24, în stare relativ bună și care urmează să fie restaurată, cu bun gust, în vederea amenajării Casei Colecţiilor şi a Documentelor de Patrimoniu.
Cealaltă clădire – fostul Cinema “23 August” (original “Omnia”) de pe umbrosul Bulevard al Republicii – este, până în acest moment, mai puțin norocoasă. Construcția a fost uitată, timp de 30 de ani, în mâinile unei instituții bucureștene (Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor România) care tinde să abandoneze tot ce mai are prin “provincie,” lăsând de izbeliște adevărate comori. Printre acestea, fostul cinema “Omnia”, unul dintre puținele monumente Secession care nu sunt locuințe de prestigiu (cum este cazul la Oradea), ci imobile utilitar comerciale, destinația sa fiind, încă de la început, de cinema sau “teatru electric” cum se spunea în 1913, pentru că, da!, era o clădire care impresiona atât de mult încât bistrițenii epocii au pus-o pe o carte poștală în toate limbile dominante ale Transilvaniei habsburgice. Era, pentru ei, semnul modernității orașului, dovadă că arhitectura cea mai interesantă din Viena a ajuns până în această parte, oarecum ”somnolentă”, a Ardealului.
Restaurată și funcționalizată așa cum se cuvine (de la centru cultural, la birouri pentru un sector IT ahtiat după aceste spații de patrimoniu în “conversie”), “teatrul electric” ar deveni rapid unul dintre reperele Bistriței, marcând cu distincție Bulevardul Republicii, alături de Colegiul Național ”Liviu Rebreanu” – în curs de restaurare. Dată fiind valoarea de nișă a imobilului (clădire Secession utilitară), în urma preluării proprietății de către Primărie, restaurarea sa ar fi eligibilă pentru restaurări, cu fonduri europene, fonduri cu care care municipiul Bistrița a avut succes în ultimii ani (a se vedea Colegiul Național ”Liviu Rebreanu” și Biserica Evanghelică).
În aceste condiții ar fi o tragedie ca Bistrița să trăiască demolarea acestui imobil pentru a face loc unei parcări supraetajate, conform ultimelor declarații de presă. Dincolo de amputarea patrimonială propriu-zisă, care ar deschide o rană în patrimoniul construit, cum ne-ar ar suna în urechi o astfel de știre de la Bistrița (din nou!!): “La Bistrița, o clădire Art Nouveau este demolată pentru a face loc unei parcari metalice supraetajate”. Nu mai vorbim de semnalul transmis ”rechinilor” imobiliari, prin care centrul istoric este liber proiectelor de tip “demolează și fă un bloc” și care vor pune o șapă de beton peste puținele părți valoroase din punct de vedere arhitectural ale urbei noastre.
Sigur, este de înțeles că eliminarea a sute de locuri de parcare, prin implementarea proiectului ”Linia Verde”, cu ale sale benzi de autobuze electrice și piste de biciclete, pe model olandez, pune presiune pe edili să gândească parcări pe verticală. La fel de sigur este că mulți dintre noi considerăm o soluție rațională înlocuirea mașinii cu transportul public/ bicicleta pentru drumurile în centru, pentru că exact aceasta a fost filosofia finanțatorului european al proiectului Liniei Verzi. Până ca această schimbare culturală să aibă loc, presiunea pe care o pun alegătorii pe edili este mare. Aleșii sunt responsabili față de comunitate, iar comunitatea cere parcări pentru a evita să facă slalom cu cărucioarele printre mașini.
Însă, această presiune nu trebuie să însemne construirea unor parcări supraetajate în centrul istoric, în detrimentul demolării unor clădiri cu valoare istorică. Ele pot fi amenajate în zone cu construcții de după 1950, aflate în vecinătatea centrului istoric sau, de pildă, în fostele puncte termice situate aproape de granița orașului vechi, zone unde aceste parcări nu ar avea valori arhitecturale de distrus.
Mai mult decât atât, fostul cinema este o clădire relativ mică față de nevoile de parcare (sute de locuri de parcare dispar din zonă). Distrugerea clădirii și mutilarea acelei părți a centrului istoric ar face loc, în cel mai bun caz, doar câtorva zeci de locuri de parcare – o picătură în mare, deci – și, în plus ar crea un blocaj imens în zona mediană a bulevardului.
Cât privește afirmațiile conform cărora fostul cinema e o “ruină,” și e “mâncată de igrasie” acestea nu se susțin. Orice poate fi restaurat în ziua de azi și cu atat mai mult o clădire cu acoperișul intact, care stă bine ”în picioare” și a cărei restaurare, la exterior, nu ar fi foarte costisitoare. În Transilvania au fost salvate clădiri în stare de precolaps sau colapsate chiar.
Sigur, la interior este mai mult de lucru dar, așa cum vedeți în fotografiile de mai jos, tocmai aspectul delabrat al acestor interioare le face pretabile la funcționalizări extrem de interesante. În Cluj, de pildă, pe modelul hub-urilor tech din Boston și Londra, cele mai prestigioase firme de IT s-au instalat în aceste “ruine” care, restaurate cu gust, se închiriază la prețuri mai mari decât turnurile de sticlă unde confortul termic și impresia estetică sunt mult mai modeste. Dacă ar fi să luăm după spusele “cade tencuiala și e igrasie, deci demolăm”, la cum arăta Italia în anii 50 nu ar fi trebuit să rămână piatră pe piatră, iar orașe ca San Gimingnano ar fi arătat azi ca zona blocurilor din Năsăud.
În concluzie, noua administrație a orașului poate negocia mai bine tensiunea dintre dorința proprie, asumată, de a face centrul vechi al Bistriței să arate precum centrul vechi al Oradei, acum, și presiunea alegătorilor de a avea cel puțin același număr de locuri de parcare ca înainte. Experții pot identifica locații de parcări în zone fără valoare de patrimoniu și care, în 2-300 de pași sănătoși pentru picior, ne-ar duce fix în zona unde este acum fostul cinema. Mai mult decât atât, achiziționând clădirea și restaurând-o, edilii îi pot da o funcțiune practică, care, în timp, să aducă venituri frumoase Primăriei, în spiritul liberal asumat de administrație. Cu siguranță, parcarea supraetajată nu le va aduce aceleași beneficii și, văzând ce se întâmplă în Europa, afirmăm că nu vor trece mulți ani până ce parcarea va fi, la rândul, ei demolată ca o plagă pe trupul orașului”.
Semnatari:
Radu Afrim, regizor de teatru, Teatrul Național București
Gabriel Bădescu, profesor universitar, Universitatea Babes-Bolyai
Cornel Ban, lector universitar, Copenhagen Business School, Danemarca
Lucian Ban, compozitor și pianist, New York City, USA
Cătălin Berescu, Vicepreședinte al Ordinului Arhitecților București
Cristian Paul Roth-Gross, Forumul German Bistrița
Klaus Birthler, arhitect, fost arhitect-șef al municipiului Reghin
Dan Coman, poet, profesor la Colegiul Național ”Liviu Rebreanu”
Vlad Coroamă, Lector universitar, ETH Zürich (Swiss Federal Institute of Technology Zurich), Elveția
Valer Simion Cosma, cercetător, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău
Sabin Dragoman, expert dezvoltare turistică (Strategia națională de dezvoltare turistică)
Sorin Gog, Facultatea de Sociologie, Universitatea Babes-Bolyai
Marlene Herberth, Președinte Asociația SOXEN/ Fondator KraftMade
Patricia Marina Toma, fotograf
Eugen Vaida, președintele Asociatiei Monumentum, director pe România al Prince’s Foundation (Prince of Wales)
Ștefan Vaida, restaurator, Ambulanța pentru Monumente
Veronica Vaida-Răileanu, arhitect, Asociația Monumentum
Ioana Bican, prof. Univ., UBB Cluj-Napoca
Ileana Burnichioiu, conf. Univ., Universitatea 1 Decembrie din Alba Iulia
Ștefan Ghenciulescu, conf. Univ, Univesitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” București, redactor-șef Zeppelin
Norbert Petrovici, Facultatea de Sociologie, Universitatea Babes-Bolyai
Lóránd Kiss – specialist restaurator pictură, Monumenta Transilvaniae
Vlad Petri, regizor de filme documentare
Denisa Colțea, specialistă în comunicare și marketing
Hanno Höfer, muzician, regizor, București
Elena Bărbos, sociolog, Bistrița
lypkhan, scriitor
Ioana Bradea, scriitor
Radu Hangan, pictor, profesor Liceul de Arte ”Corneliu Baba”
Paul Târziu, pictor, profesor Liceul de Arte ”Corneliu Baba”
Andreea Gal, poetă & profesor Liceul de Arte ”Corneliu Baba”
Vasile Leac, scriitor
Mihai Perca, pictor
Flaviu Știr, profesor Liceul de Arte ”Corneliu Baba”
Deputatul Daniel Suciu, președintele executiv interimar al PSD Bistrița, spune că ”memoriul oamenilor de cultură din Bistrița, dar nu numai, a ajuns astăzi pe masa ministrului Culturii și a conducerii RADEF”: ”Nu cred că soarta unei clădiri cum puține mai sunt în oraș trebuie să fie dărâmarea și transformarea ei în parcare! Domnule primar, ascultă vocea comunității!”.
VEZI ȘI:
NU CRED CA A ZIS PRIMARUL TURC PE UNDEVA CA VREA SA DEMOLEZE FOSTUL CINEMA, DOAR CA IN SPATELE CLADIRII SUNT NISTE ANEXE PRABUSITE CARE AR PUTEA FI FOLOSITE PENTRU EXTINDEREA PARCARII DE PESTE DRUM. REPEDE AU SARIT SUSTINATORII CLADIRII LASATE DECENII LA RAND DE IZBELISTE. UNDE ERAU CAND S-A MAI PUS PROBLEMA CA STA SA SE PRABUSEASCA? AUD???
Da, vedem cum nu care cumva sa indrazneasca cineva sa mai si propuna ceva locuri de parcare, numai de desfiintarea lor le arde tuturor acuma, pana cand n-o sa mai aiba unde stationa prin oras. Vedem atunci cum se vor duce toti la cinema 23 August sa urmareasca filmul epocal Lovitura fulgeratoare :)))
Centralele termice dezafectate nu au putut fi demolate in atâția ani ca sa fie terenurile aferente transformate in parcări!!! In schimb această clădire emblematică ar putea să o demoleze repede! In ce categorie poate fi incadrată o asemenea atitudine???
O lista impresionanta de semnaturi si o pledoarie pe masura pentru pastrarea identitatii culturale a urbei noastre.
Imaginati_va, cu totii, un dialog cultural, estetic si de educatie intre cladirea Col. National Liviu Rebreanu, care isi va recapata frumusetea si cladirea RENOVATA a fostului cinematograf!
Acum, ce putem face noi, cetatenii de rand ai orasului, pentru a sustine acest demers?
Poate o lista de semnaturi deschisa de Comisia de patrimoniu!?!
Rog jurnalistii „timponline” sa ne semnaleze o posibila initiativa de sustinere a demersului de mai sus.
Multumesc.
No bine bugat ! In sfarsit au aparut numele capetelor luminate din acest oras si nu numai. Toate bune si mandre, insa amintesc domnilor semnatari ca prin targul nostru NEEUROPEAN se vorbeste de rau ca in viitorul apropiat se pune gand rau de demolare a urmatoarelor imobile.
1. Fosta Biblioteca Judeteana de pe str. Garii o cladire simbol cu aspect de CAZINO ramasa vie in constiinta miilor de elevi bistriteni care mai si citeau cate o carte imrumutata de la aceasta vestita biblioteca.Aici se doreste proiectarea si construirea a unui alt bloc turn cu 10 etaje ca si cel prezent lipit de Trezorerie, la 10 m de fostul zid medieval.
2. Trei cladiri solide si foarte frumoase mai ales cladirea centrala a fostului Spital judetean de pe Independentei, retrocedate in prezent si care fac cu ochiul imbiliarilor de prin capitala si unde se doreste un cartier rezidential de blocuri, evident dupa demolarea lor si a istoriei lor.
3. HANUL Bistrita, o cladire frumoasa extrem de solida cu ziduri de piatra o mandrie a Bistritei, candva acolo era intrarea in oras si trecatorii trageau locului pentru un bun si gustos gratar si o bere sau o butelie de vin de Lechinta. Si aici gurile slobode de prin Primarie ne spun noua ca s-ar dori construirea unui bloc turn cu 10 etaje. Ce este de notat este faptul ca pana si unghiul de aterizare al elicopterelor SMURD va fi afectat si nu stiu zau cum si ce vor zice cei de la ROMATSA ?
Acuma vom vedea daca se vor transpune in realitate toate aceste amenintari si daca se vor mai gasi bravi civici care sa se semneze si sa trimita petitii in apararea istoriei si a cladirilor de patrimoniu local.
Balane, doar nu crezi ca esti singurul “cap luminat” al acestui oras? Cum iti permiti sa desconsideri totusi apelul sincer al unor oameni care si-au asumat o parere avizata? Doar tu crezi ca trebuie sa fii singurul parerolog al orasului?
Corect! să nu se demoleze, să o lăsăm să se ruineze!
Mi se pare de o mare ipocrizie acest memoriu, mai mare decât ideea demolării!
Câţi dintre semnatari au in portofoliu măcar o „umbră” de incercare de a face ceva pentru salvarea acestui monument? brusc ne-am amintit de el?
Uitaţi-vă la copiii de la Herculane Project, poate invăţaţi cum se procedează, nu cu ….memorii, petiţii, adrese….vorbe!
Lia Demolatoarea;) Hai sa demoleam si Sugalete ca e veche si nu are doamna una parca.
Pentru un oras ca Bistrita, ar fi mult mai bine să fie renovat fostul cinema 23 August cunoscut in perioada interbelică sub numele de „Sala Omnia”. Chiar dacă functia de cinematograf nu mai e necesară, aici putea fi amenajată o sală de spectacole si concerte.
Pentru aceasta există posibilitatea ca in prelungirea salii actuale spre strada Lupeni să fie construită o anexă pentru scenă prevazută cu toate dependintele necesare (inclusiv o fosă pentru orchestră). In acest sens, pentru a se integra in arhitectura zonei, turnul scenei ar putea fi imaginat astfel incât să imite „Bastionul Măcelarilor” din sistemul de aparare al cetatii medievale. Pe de altă parte, parcarea amenajata in spatele complexului Sugalete, cu intrare de pe strada Lupeni ar putea fi etajată pentru a mării numărul de locuri de parcare din zona centrală fără demolarea sălii Omnia.
Vezi si: https://timponline.ro/omnia-art-un-proiect-liberal-pentru-2015-peteleu-se-lucreaza-cu-frana-de-mana-trasa/
Alatur semnatura mea contra demolarii.
Cinematograful 23 August ( Omnia),cinematograful copilariei mele cand intram doar dupa ce incepea rularea filmului din cauza interdictiei de a viziona filme doar cu aprobarea Directiunii Liceului sau in grup scolar Dumineca .
Nu mai cunoscut sali de cinematograf cu loji tapitate in rosu( daca tin bine minte) in care se petreceau doua evenimente, unul pe ecran al doilea in loja.
Sper ca Primaria sa respecte rugamintea de a reda Bistritei un monument, si pentru generatiile viitoare.
@Dl. Basch Marcel, marea majoritate a bistrițenilor nu au mai prins sala cu acele loji, unde scaunele erau tapisate cu pluș de culoare grena. Dați câteva detalii despre evenimentele care se petreceau în lojile de sub balconul sălii.
Dati un leu pentu Omnia ! Ce ne facem „fratiloru” daca „propitaru” nu vrea sa vanda? Vorba d-lui Balan , se zice pe culoarele Primariei (asa am aflat si eu…) ca toate notabilitatile orasului vor sa faca donatii , fiecare dupa punga , asa cum il lasa inima. Cine face colecta ? Cine deschide conturi pentru sustinerea restaurarii cladirii Omnia ? Am aflat ca si marile intreprinderi , gen Teraplast , gen Leoni , gen Rombat etc ar vrea sa faca donatii dar nu stiu inca unde se fac acestea ! Cu referire la cele trei cladiri de patrimoniu este foarte clar ca Primaria are multiple parghii legale pe care nu stiu de ce nu le foloseste. De la impozitarea corespunzatoare (de 5-10 ori mai mare ) a cladirilor lasate in paragina de catre vechii si actualii proprietari pana la solicitarea de schimbare a proprietarului (de la statul care nu face nimic , la statul care poate si mai ales vrea sa faca ceva ) eventual chiar la cumpararea cladirilor . Se poate incepe cu impozitarea , asa cum s-a facut la Oradea. M-as scrie si eu pe acea lista dar nu stiu cine face „lista” , ca daca n-ai titule … Totusi pentru acest caz cred ca mai degraba trebuie pitule !
Niciunul dintre comentatori n-a mai văzut un film la cinema in ultimii 5 ani.
Și nici nu vor vedea curând.
Funcțiunea de cinema (numai pentru că a fost odată), e moartă.
Ca și cea de sală de concerte.
Bistrițeanului, când aude de cultură, îi vine să tragă cu pușca.
Las că avem complexul cultural Dacia și Palatul culturii care sunt în moarte clinică, iar orchestra CJ trăiește pe datorie.
Așa că să fim mai pragmatici, primum vivere, deinde philosophari.
Primăria s-o ofere în concesiune, gratuit, undei fundații sau asociații civice, care să bage banii în ea (în clădire) și să-i dea o funcțiune culturală timp de 99 de ani. Este ?
Așa , cu bani de la buget, fără număr, sigur că s-ar putea reabilita răpănosul centru civic, aparținând unei lumi moarte demult.
Pe cine credeți că mai interesează art nouveau dintr-o coșcoveală ca asa ?
Ioane, coscovelile astea aratau mai rau la Oradea. Siuite cum arata acum. Se numeste restaurare.
De acord. Banii Primariei trebuie cheltuiti strict pentru nevoile stringente ale comunitatii. Iar pentru cultura se aloca suficient, nu cred ca mai trebuie irositi bani pentru inca o cladire.
Daca maine ne-am trezi si am gasi acolo o parcare moderna, sunt convins ca toata lumea ar fi multumita.
Asa bagam niste milioane intr-o cladire care nu poate fi niciodata adusa la standardele din 2021.
O s-o facem frumoasa si o sa trecem pe langa ea zilnic iar dupa un timp nici nu o s-o mai vedem. Iar dupa alt timp se va degrada din nou…
Daca s-ar fi propus ca aceasta cladire sa fie transformata in ceva si mai util decat o parcare as fi fost de acord sa se renoveze. Dar asa totul e doar emotie si politica.
Suntem prea atasati emotional de lucruri.
Iertati-mi umila mea parere…
Nici o cladire istorica sau din trecutul orasului nu ar trebui distrusa. Aceste cladiri ar trebui resturate si folosite ca si spatii comune de cultura sau alta functie caci arata patrimoniul arhitectural al comunitatii dintr-o anumita perioada. Ca sa mergem inainte trebuie sa nu uitam trecutul si sa salvam prezentul.
Restaurarea se poate face cu fonduri europene neramburasbile.
Cladirea poate fi utilizata ca si club al copiilor , ca tot nu avem.
Din moment ce vrem un centru pietonal , la ce ne trebuie parcare in centru, in care se presupune ca vom merge pe jos?
Putem face locuri de parcare in zone apropiate de centru , ca de exemplu :
– ,, parcarea ” de pamant din spate de la finante ,
– ,, parcarea de pamant ” de langa fosta biblioteca judeteana
LEDER OCTAVIAN. Pune mana si citeste CONSTITUTIA Romaniei si vezi de ce imi permit sa comentez ce vreau muschii mei ! Atata timp cat nu aduc injurii si incalcarea demnitatii omului tu nu ai cum sa imi pui o asemenea intrebare. Ca vorbesc cu tine la persoana intaia , asta meriti , dupa cum te adresezi asa iti raspund.Unde vezi tu in textul meu ca aduc atingere cuiva ? Am pus doar o intrebare semnatarilor .
Câți dintre semnatari ar da bani pentru restaurare?
E ușor să ceri dar să nu dai nimic.
Să se dea o utilitate publică dar nu culturală. Sunt destule clădiri cu utilitate culturală, să se folosească în mod util acelea și cu un scop cât mai larg.
De toate clădirile culturale beneficiază doar un grup mic de oameni, mereu aceiași, publicul larg mai puțin. Așa că gândiți-vă la cei mulți.