Mult mai devreme ca în alţi ani, Munţii Rodnei au fost acoperiţi cu un strat proaspăt de zăpadă căzută la sfârşit de octombrie. Albert Gavrilă s-a bucurat de peisajele de basm într-o tură care a început la Rodna, spre Valea Vinului şi Şaua Curăţel.
Traseul porneşte din centrul satului Rodna, acolo unde peste drum de biserică vom vedea indicatorul spre satul Valea Vinului. Din Rodna până acolo sunt 9 km. Aşadar părăsim drumul principal şi după aproximativ 150 de m găsim pe partea stângă a drumului un indicator turistic care marchează desprinderea marcajului punct albastru (traseu 24) înspre dreapta. Punctul albastru va urma un traseu pitoresc ţinând culmea până în vârf de munte, adică până va ajunge în Şaua cu Lac, şa aflată sub Vârful Ineu. Cei nouă kilometri care ne despart de Valea Vinului pot fi parcurși cu maşina, drumul fiind destul de bun (o parte asfaltat, o parte din plăci de beton).
Până să ajungem în zona ultimelor case mai parcurgem aproximativ 2 km. Lângă podul pe sub care apele Izvorului Roşu ajung în Valea Baia, întâlnim un nou pilon turistic (intersecţia poartă numele La Gatere). Marcajul nostru, triunghiu roşu continuă înspre est, în timp ce înspre nord-vest începe un nou traseu: triunghiul albastru – traseul 25. Pentru cei aflaţi în căutarea unui loc de cazare, imediat după pod pot zări pensiunea Suzy. De asemenea, dacă timpul ne permite, putem vizita casa memorială Reményik Sándor. În incinta pensiunii se află şi o parcare, semn că e momentul să începem drumeţia perpedes.
Multe aşezări nu prea mai sunt mai sus, una însă totuşi merită reţinută; e vorbă de o clădire ceva mai veche care oferă locuri de cazare (pe partea dreaptă). Drumul se îngustează brusc căci urmează porţiuni în care apele şi-au croit drum printre stânci (Strâmtoarea Dracului). În următorul interval (~40-45 de min) apele Izvorului Băilor curg în partea noastră dreaptă, însă ne apropiem de momentul în care va trebui să le trecem. Zărim puntea însă constatăm că apariţia unui nou drum de taf care continuă înspre nord a îngreunat puţin accesul la ea.
Trecem valea şi apoi o luăm uşor spre dreapta pe drumul de taf care începe şi urcă prin pădure. Adesea, în curbele pe care le descrie vom vedea cum din el se mai desprinde câte un drum de taf. După câţiva kilometri parcurşi pe drum, ajungem la un indicator. Acesta are două săgeţi pe el. Una spre dreapta marcând varianta de iarnă a triunghiului roşu (timp: 1 ½ h până în culme), cealaltă spre stânga marcând varianta de vară (1 h). Cea de iarnă continuă prin pădure pe un drum înierbat până în culme, pe care o intersectează cam la 1 km spre sud, faţă de locul în care va ajunge varianta de vară.
Revenind la indicatorul care indică bifurcaţia, dacă alegem varianta de vară, vom continua încă o bucată prin pădure. Tocmai la ieşirea din pădure suntem nevoiţi să trecem exact prin perimetrul unui stâne, apărute destul de curând. De la ea vom urca o pantă destul de abruptă pentru a ieşi în culme. Ieşirea în culme este anunţată prin apropierea de un pilon turistic. De aici, intersectăm punctul albastru (traseu 24) ce vine dinspre sud şi continuă pe Muntele Curăţel.
Mulţumim domnului Albert Gavrilă pentru fotografiile (sub care ar fi necesar să fie şi un text lămuritor) care sunt urmate de o descriere foarte precisă a locurilor care merită să fie vizitate şi care te îmbie la petrecerea timpului liber prin contactul direct cu natura, parte a creaţiei lui Dumnezeu. Aştept cu nerăbdare o altă relatare, ca măcar prin gând să pot străbate (deoarece fizic nu mai am puterea necesară) frumuseţile pe care, indiferent de anotimp, le oferă natura, pretinzând în acelaşi timp pentru efectuarea acestor ture montane şi mişcarea necesară unei vieţi sănătoase.