Poveștile aviatorilor de altădată, la Muzeu. Bistrița are acum 15 piloți

Poveștile aviatorilor din județul Bistrița-Năsăud, tragediile aviatice care s-au petrecut în anii 1900 la Herina și Reteag, mărturii despre vechile aerodromuri și pasiunea pentru zbor ale celor din trecut și din prezent, toate pot fi aflate din expoziția ”Avioane și aviatori din Bistrița-Năsăud”, deschisă vineri la Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud.

Grație eforturilor făcute de organizatori, cercetătorul George Marinescu de la Complexul Muzeal și Daniel Georgiu – pasionat de arheologie, căutător de metale și artefacte – expoziția urmărește cronologic momentele cheie ale acestei istorii care în mare parte a rămas necunoscută publicului: de la încercarea de zbor a lui Aurel Vlaicu la Bistrița din 1912, la fotografia aeriană asupra orașului Bistrița a lui Albert Ziegler, din 1913 și până la evocarea carierelor și destinele unor aviatori bistrițeni, între care amintim pe frații Alfred și Erich Dahinten, Waldemar Keller și Mihail Berbecariu sau năsăudeni cum a fost aviatorul Mircea Lupoaie. De asemenea, sunt prezentate tragediile aviatice de la Reteag din 1927 și Herina din 1937, documentele privind înființarea în 1940 a aerodromurilor de la Buduș (Budacu) și Livezile (Jaad), povestea aerodromului militar german de la Budacu și luptele aeriene din 1944. Din perioada postbelică este prezentată activitatea școlii de zbor fără motor din Livezile și AVIASAN, activitatea de planorist a lui Valeriu Popovici și cariera ofițerului aviator Nicoară Vasile, pasiunea pentru aviație fiind dusă mai departe, până în zilele noastre, prin aeromodelismul lui Radu Sângeorzan, cetățean de onoare al Bistriței.

Aurel Vlaicu a venit la Bistrița în luna septembrie a anului 1912 pentru ca să facă un zbor, însă din cauza condițiilor meteo nefavorabile – a plouat timp de două săptămâni – nu s-a putut înălța, deși momentul era așteptat cu interes de oraș.

În schimb, pilotul Albert Ziegler (1888-1946) a făcut un zbor deasupra Bistriței în 1913, iar de atunci avem și o fotografie de sus a orașului din care se vede că acesta era concentrat în actuala zonă centrală.

Despre colonelul aviator Alfred Dahinten (n. 2 octombrie 1884) aflăm că a intrat voluntar în armată în 1902, activând în cadrul Regimentului 68 Austro-Ungar. A fost implicat în stabilirea planului de revenire în țară a Majestății Sale Regele Carol al II-lea. A fost omul de legătură din Cluj pentru zborul care urma să îl aducă pe Rege la București. În anul 1931, în timp ce era comandantul Flotilei de Gardă este citat de acuzare ca martor în procesul lui Sikora, bănuit de spionaj în favoarea Rusiei. A murit în 1932 în urma unei complicații pe care a făcut-o la apendice.

Fratele lui mai mic, comandorul Eric Dahinten (1898-1977) a luat parte la operațiunea Armatei Române din Ungaria în cadrul Grupului 5 Aviație numit ”Ardelean”. A fost comandantul Escadrilei 2 Recunoaștere. În 22 octombrie 1925, i s-a oprit motorul avionului, dar a reușit să aterizeze în teren accidentat și să capoteze, scăpând cu viață. A murit în 1977 și este înmormântat în Cimitirul Evanghelic din Bistrița.

Plutonierul aviator Waldemar Keler (1904-1930) a făcut parte din Aeronautica Regală Română din grupul 5 Aviație. A fost unul dintre cei mai capabili și cunoscuți aviatori din țară. A avut onoarea să-l primească pe Regele Carol al II-lea la întoarcerea sa din exil. În 1930, face acrobații la mică înălțime la Iași și se prăbușește la circa 2-3 km de aerodrom. Pilotul își pierde viața la numai 26 de ani. E înmormântat în Cimitirul Evanghelic din Bistrița, iar pe mormântul său este un monument care reprezintă un vultur pe o stâncă. ”Înțeleg să fac artă din zbor. În cazul cel mai rău, voi muri în aer. E preferabil decât să mor în căruță”, a spus el.

Sublocotenentul aviator Mircea Lupoaie, născut la Năsăud în 10 februarie 1921 și decedat în același oraș în 1993, a urmat între 1941 și 1943 Școala de ofiței de aviație Regele Mihai I, cu care a fost coleg. Între 1944 și 1945 a fost pilot de vânătoare la Flotila 2 Vânătoare. A supraviețuit unui accident aviatic. După instalarea regimului comunist a fost îndepărtat din rândurile ofițerilor și a lucrat ca și contabil în stațiunea Sângeorz-Băi, Școala silvică Năsăud, Întreprinderea Ineul sau Inspectoratul Silvic. A fost căsătorit cu Elena Tanco din Năsăud și a avut doi copii: Adriana-Maria Lupoaie și Dan-Teofil Lupoaie.

Ceva mai puține informații sunt despre aviatorul Mihai Berbecariu, considerat ”eroul Bistriței”, care a murit în luptele aeriene pentru protejarea orașului Ploiești de aviația americană. Cu mare dificultate, Daniel Georgiu, unul dintre organizatorii expoziției, a reușit să ia legătura cu o rudă îndepărtată care i-a oferit o fotografie cu Mihai Berbecariu, expusă acum la Muzeu.

”Avem o stradă în Bistrița care îi poartă numele lui Mihai Berbecariu. El și-a pierdut viața în luptele aeriene pentru protejarea sondelor din jurul Ploieștiului. Nu știm ce vârstă avea când a murit. Familia nu deține decât un caiet de matematică din perioada în care el era elev și această fotografie pe care noi am expus-o. Vorbim totuși de rude îndepărtate”, a spus Daniel Georgiu.

Mai aflăm din expoziție că, în 1939, două avioane au aterizat forțat la Bistrița în drum spre Mediaș și Târgu Mureș, putem vedea o fotografie cu un avion prăbușit la Rebrișoara la 1 august 1940, dar fără morți, personalul fiind ușor rănit, dar și cu un avion sovietic prăbușit în 12 aprilie 1944 în Munții Rodnei, echipajul fiind îngropat la locul tragediei. A mai existat un accident aviatic în 6 iunie 1927 la Reteag, cei doi membri ai echipajului pierzându-și viața.

De asemenea, sunt prezentate fotografii și informații despre aerodromurile de la Buduș și Jaad (acum Livezile).

Expoziția mai conține și aeromodele realizate de Radu Sângeorzan (70 de ani), antrenor la Clubul Sportiv de Karate Bistriţa.

”Pasiunea mea pentru aeromodelism este de prin 1965 datorită faptului că tatăl meu era antrenor de aeromodelism. El mi-a insuflat dragostea pentru zbor și pentru avioane. A fost o perioadă în care am întrerupt din cauza unor politici greșite ale unora, dar acum opt ani am reînceput. După ce mi-am reluat activitatea ma reușit să construiesc în jur de 30 de machete de avion cu care am participat la campionatele naționale. Și în prezent sunt campion național. Din 2017, cuceresc cam tot ce se poate plan aeromodelistic. Toate machetele îmi sunt dragi pentru că toate reprezintă un colț din aviația mare. Sunt machete executate la scară. Spre exemplu, am făcut macheta avionului de acrobații al echipei Rusiei, campioană mondială”, a spus el.

Radu Sângeorzan spune că a avut ocazia să-i cunoască personal pe Henri Coandă, pe cosmonautul Dumitru Prunariu și pe generalul Grigore Baștan care a inventat parașuta militară BG-7M.

La vernisajul expoziției a fost prezent și Tănase Dumitru, administratorul Aerodromului Bistrița și fondatorul Aeroclubului Bistrița, cel care duce mai departe tradiția aviației pe aceste meleaguri.

De la el am aflat că oamenii de afaceri din Bistrița dețin acum aeronave de milioane de euro și că Bistrița are acum 15 piloți dintre care trei profesioniști: unul lucrează pe aeronave SMURd, altul este pilot de linie, iar altul pilotează avioane de business.

Cercetătorul George Marinescu ne-a spus că expoziția va fi deschisă cel puțin până la sfârșitul acestui an, după care s-ar putea transforma într-una permanentă având în vedere că informațiile despre domeniul aviatic sunt multe și interesante.