Femeile care pun pasiune în tot ceea ce fac merită sărbătorite tot timpul, mai ales dacă ne fac viața mai dulce. O cunoaștem azi pe doamna Paraschiva Catana, care deține la Unirea un atelier de prăjituri. Dulciurile după rețete vechi sunt la piața locală, la căsuța unde și-a găsit loc și apa cu aur de la Maieru.
”Noi suntem pe piață din 2019, dar am lucrat doar pe bază de comandă sau la evenimente. Avem deja 300 de clienți ai noștri care ne-au oblugat cumva să venim și cu altceva. Ne-au spus că ar mânca o prăjitură și în week-end, nu o tavă întreagă. Așa că am decis să venim aici, la piața locală, să ne alăturăm Asociației Produs în Bistrița-Năsăud, să închiriem o căsuță și să oferim clienților dulciurile noastre, de la prăjituri, la torturi, cozonaci, checuri, cornulețe. Aducem și prăjituri la cupă: cremeș, velvet, tort pădurea neagră, ca să fie o porție pentru o singură persoană. Într-o casă sunt oameni cu gusturi diferite, iar dacă am face un tort, i-am sili pe toți să mănânce la fel“, ne-a spus Paraschiva Catana, pe care am găsit-o sâmbătă, la piața locală, într-o căsuță decorată cu flori și plină cu dulciuri de toate felurile.
Prăjitura cu mălai a făcut-o special pentru piața locală: ”O parte dintre clienți ne cunosc, alții sunt sceptici când văd totul etichetat și ambalat fiindcă nu știu dacă sunt de casă. După ce gustă, se întorc. Noi încercăm să folosim produse cât mai naturale, dar nu sunt 100% bio pentru că prețul final nu și l-ar permite foarte multă lume, dar încercăm să folosim ouă de la ferma care crește găina la sol, un unt de calitate. Eu când am început businessul am spus: nu contează cât de mult se vor scumpi prăjiturile, nu umblăm la rețete. Cumpără cine își permite, dar noi vrem să fie calitate”
Prăjiturile sunt pregătite la atelierul din Unirea al firmei Para S Sweets SRL care are trei angajate: ”Din păcate, e multă concurență neloială pe această piață. Noi suntem o firmă cu angajați, contabil, plătim taxe la stat și salarii, iar toate costurile noastre se reflectă în preț. Cine face prăjituri acasă, la negru, nu are aceste costuri. Noia m fost nevoiți să scumpim prăjiturile cu 5-10%, poate ar fi trebuit mai mult, dar am mai lăsat de la noi. Marele meu avantaj este că fac ce-mi place. Altfel aș fi renunțat demult pentru că e o meserie grea care nu este plătită pe măsura eforturilor, însă eu am moștenit talentul de la mama căreia i-a plăcut foarte mult bucătăria, deși, dacă o întreb azi, îmi spune că a gătit și a copt de nevoie, dar ce a făcut, a făcut foarte bine. De la ea am moștenit acest talent și am încercat să-l pun în valoare și pentru alții”.
De la mama, Paraschiva Catana a păstrat rețetele pentru cozonaci, cornulețe și anumite prăjituri, cum ar fi Albinița.
”Noi am venit și cu rețete noi, dar toate sunt personalizate după cum mi-a plăcut mie. Am făcut și cozonac cu ciocolată și puțină nucă, dar și cozonac cu fistic. Anul acesta fisticul este la modă și am decis să-l punem în cozonac. Avem și chec cu fistic. Spre surprinderea mea, se trece foarte bine. Azi am adus 4 cozonaci cu fistic, toți rezervați. De două săptămâni am fost la o prezentare și toți cei care livrează materie primă pentru cofetării au spus asta: e un an în care fisticul este la modă. Nu aș putea spune de ce, dar toată lumea vrea fistic, așa că vom face și tiramisu cu fistic. La prezentarea la care am fost cei de la care cumpărăm ciocolata ne-au spus că s-ar putea nici să nu o mai găsim. Se pare că producătorii de boabe de cacao nu mai obțin recoltele de altădată din cauza încălzirii globale”, a spus Paraschiva Catana.
Pentru că atunci când a deschis căsuța și a organizat o degustare toată lumea a cerut apă, a decis să vândă apa cu aur, îmbuteliată la Maieru. Recipientul de 750 de ml costă 7 lei, cel de 2 litri – 9 lei, iar cel de 5 litri -18 lei.
Paraschiva Catana este contabilă, dar nu a practicat niciodată această meserie: ”Am avut un magazin cu haine pentru copii, am locuit o perioadă în SUA fiindcă soțul meu locuia acolo, a câștigat loteria vizelor. În SUA am făcut prăjituri. Dacă am fi rămas acolo, aș fi avut un baykarie al meu. Au fost foarte apreciate. Un cornuleț costa un dolar bucata. După ce am avut copii, ne-am întors acasă fiindcă am vrut să crească fetele aici, în țara noastră. Nu regret că m-am întors. Soțul meu mai merge la muncă în Anglia, am fost cu fetele să vedem, dar nici măcar nu vor să audă de o eventuală mutare. Pentru ele, România este țara lor și aici vor să rămână, una a făcut 18 ani, alta 15. Cea mică e foarte pasionată de gătit și s-ar putea să continue businessul”.
Adaugă comentariu