Primarii din judeţ forţează desfiinţarea PN Munţii Rodnei. Ioan Moniţa: Pădurile se conduc prin tăieri

Parcul Naţional Munţii Rodnei, cea mai întinsă arie protejată din Carpaţii Orientali, riscă dispariţia dacă planul celor 22 de primari aflaţi în fruntea unor comunităţi ce deţin proprietăţi pe raza parcului va fi încununat de succes. Nemulţumiţi că nu primesc despăgubiri de la statul român pentru că nu pot tăia pădurile pe care le au în proprietate, primarii sunt decişi, împreună cu aleşii locali, să adopte hotărâri de consilii locale prin care să-şi scoată pădurile din parc.

Primarul comunei Romuli, Ioan Moniţa, iniţiatorul demersului, a recunoscut că demersul are ca scop intrarea drujbelor în parc, motivând că acesta „nu are păduri virgine”, scuza primarilor fiind aceea că „se învârst strămoşii în morminte”

„Despăgubirile pentru pădurile pe care deţinem în Parcul Naţional Munţii Rodnei sunt o himeră, nu mai apar. Am hotărât cu toţi colegii primari că vom adopta hotărâri de ieşire din parc. Deşi în Codul Silvic se spune că ni se acordă despăgubiri, nu le-am primit. Vom adopta hotărâri de CL, probabil luna viitoare – acum lucrăm la ele cu juriştii – să ieşim din Parcul Naţional Munţii Rodnei pentru că ne-a ajuns cuţitul la os. De prea mult timp suntem duşi cu vorba şi nu suntem despăgubiţi cu niciun ban. Practic e o confiscare a proprietăţii pe care nu au făcut-o nici comuniştii cum se întâmplă din anul 2000 încoace”, a spus primarul din Romuli, Ioan Moniţa, comuna sa având pe raza PNMR 368 de hectare de pădure şi circa 600 de hectare de păşune.

Potrivit acestuia, hotărârile pe care le vor da consiliile locale vor fi atacate cel mai probabil în instanţă, dar primarii îşi pun speranţa în magistraţi care ar putea da o sentinţă prin care statul să fie obligat să achite aceste despăgubiri: „Este absolut normal şi firesc. Noi nu solicităm decât despăgubirile care sunt fireşti şi normale, ori nouă ni se spune că nu a aprobat Comisia Europeană ajutoare pentru stat. Noi nu stăm cu mâna întinsă. E dreptul nostru să fim despăgubiţi. Contravaloarea masei lemnoase care rămâne pe picior şi nu se exploatează să o primim, să fim despăgubiţi. Am fost şi la Bucureşti anul trecut, şi la Ministerul Mediului, şi la Ministerul Apelor şi Pădurilor, şi la Ministerul Agriculturii. E un cerc vicios. În prezent, pădurile primăriilor aflate în raza Parcului Naţional Munţii Rodnei sunt păzite tot pe banii comunelor. Să nu credeţi că ies comunele (din parc -n.r.) şi va fi haos. Există un amenajament silvic care spune lucrările care trebuiesc făcute şi care la ora actuală sunt blocate de acea lege care interzice tăierile. Când vom avea câştig de cauză, amenajamentele silvice îşi vor urma cursul firesc. Parcul Naţional Munţii Rodnei e constituit pe 96% din suprafaţă pe proprietăţile UAT. Acolo nu a existat o pădure virgină, ci cultivată, inclusiv la Izvorul Rebrei, la Izvorul Negru sau Izvorul lui Dragoş. E o pădure din care s-a tăiat, nu e o pădure virgină în care omul nu a intervenit. Dacă vom avea câştig de cauză, amenajamentele silvice îşi vor urma cursul şi practic vom intra într-un firesc al lucrurilor. Cine nu înţelege că pădurile se conduc prin tăieri, asta este. Nu folosesc verbul a tăia ca să nu se denatureze lucrurile. Dacă l-aş spune, s-ar înţelege că primarii vor să taie”.

Ioan Moniţa a admis că Parcul Naţional Munţii Rodnei ar putea dispărea dacă primarii ar avea câştig de cauză: „Da, s-ar putea, ca idee, da. Are circa 47.000 de hectare, dar să nu uităm că noţiunea de parc a plecat de la 183 de hectare în 1938”.

Întrebat dacă s-ar simţi bine să ştie că a contribuit, ca primar, la dispariţia unei arii protejate de importanţă comunitară, Ioan Moniţa a răspuns: „Ce vă imaginaţi că dispar munţii? Dispar pădurile? Nu. Într-adevăr sunt locuri şi locuri în care s-au făcut abuzuri. Bănuiesc că statul român şi-a perfecţionat puţin şi mijloacele coercitive şi tot. Dacă mergem tot pe noţiunea asta cu se taie, se fură …. Au fost locuri unde s-au întâmplat şi astfel de lucruri, nu spunem că nu, dar la ora actuală eu cred că tăierile abuzive s-au stopat în linii foarte mari şi avem o normalitate. Cât de bine credeţi că ne simţim acum că bătrânii noştri se învârt în morminte? La un moment dat am ajuns că nu mai puteam merge cu oile la păşunat în PNMR din cauza planului de management. Au recunoscut că a fost o greşeală şi acum, prin planul lor de management, vezi Doamne, ne-au dat dreptul să mergem pe proprietăţile noastre. Nu avem nicio problemă: dacă statul român îşi permite luxul, să facă toată România parc naţional, dar să plătească. Să fim serioşi! România nu stă atât de rău în ce priveşte pădurile precum ne place nouă să spunem. Eu recunosc că sunt zone nevralgice unde s-au făcut abuzuri, dar nu peste tot”.

Potrivit lui Ioan Moniţa, statul ar trebui să plătească despăgubiri de 60 de milioane de euro proprietarilor de păduri din parcuri naţionale de la nivelul întregii ţări, cea mai mare sumă pentru cei care au păduri şi păşuni în PNMR, cu peste 50% păduri private: „Nu ar fi un efort extraordinar din partea statului. Acele suprafeţe au fost cumpărate de strămoşii noştri cu eforturi mari”.

Parcul Național Munții Rodnei este al doilea parc național din țară, având o suprafață de 47.202 ha, din care 3.300 hectare au fost declarate Rezervație a Biosferei în anul 1979. Din punct de vedere administrativ, parcul se întinde pe raza judeţelor Bistriţa-Năsăud -80% şi Maramureş -20%, fiind înconjurat de 17 comune limitrofe. În urma retrocedărilor către proprietari, proprietăţile din parc sunt distribuite astfel: 22 comune proprietare deţin 53,25 %; Statul Român deţine 5,54%; persoanele fizice 26,29 ha; Parohia Ortodoxă Moisei 2,0 ha, în intravilan sunt 21,6 ha.

În timpul mandatului de ministru al Doinei Pană, a mai existat o încercare de trecere a Parcului Naţional Munţii Rodnei din subordinea Ministerului Apelor şi Pădurilor în cea a Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, dar care s-a soldat cu un eşec.