Simpla spolială a clădirilor vechi nu ține prea mult. Dovadă felul în care arată clădirea Casei de Cultură a Sindicatelor la câteva luni după ce s-a dat rapid cu var pe ea ca să scape de impozit. Pe fațadă au apărut primele semne că ”fardul” va ceda în curând.
O dungă neagră poate fi observată deja în fotografii, semn că zidurile vechi își vor arăta în curând adevărata față. E nevoie de restaurare adevărată de 9,7 milioane de euro, proiect depus deja la Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest, dar pus în așteptare. Până se vor găsi bani pentru lucrări atât de costisitoare, ca să scape de impozit, fațada a fost zugrăvită pe repede înainte începând cu luna octombrie a anului trecut.
Aceasta după ce proprietarii care dețin case vechi în centrul istoric al orașului au fost informați de Primăria Bistrița că, începând cu 2026, nu vor mai fi scutiți de impozit dacă nu le reabilitează fațadele, iar din 2027 riscă să fie impozitați cu 500%.
”Am făcut o notificare către toți proprietarii de imobile din zona istorică prin care i-am anunțat că, începând cu 1 ianuarie 2026, nu vor mai fi scutiți de impozit dacă nu își reabilitează fațada stradală, așa cum sunt prevederile legale din Codul Fiscal, unde scrie că o clădire monument istoric e scutită de impozit doar dacă are fațada reabilitată. Ce am făcut suplimentar ca să-i încurajăm pe oameni să reabiliteze fațadele, am luat decizia ca, începând cu 1 ianuarie 2027, impozitul să crească cu 500% dacă fațadele nu sunt reabilitate. Acest lucru s-a făcut și la Oradea, și la Arad, și la Brașov și la Sibiu. Am trimit 340 de notificări cu confirmare de primire și circa 320 le-au primit. Drept dovadă că, de la transmiterea notificării și până în prezent, am eliberat peste 20 de certificate de urbanism pentru reabilitarea fațadelor”, a spus la un moment dat primarul Gabriel Lazany.
Până în 1912, actuala Casă de Cultură a Sindicatelor Bistriţa a fost gimnaziu de fete, în timpul războiului era folosită de armata maghiară pentru ”secţia de bolnavi gravi”, iar după 1918 a fost utilizată de Armata Română ca şi cerc cultural.
În timpul restaurării dominaţiei maghiare era cazinou (1940-1944), apoi casă a Armatei. Ulterior a devenit centru de documentare medicală. În 1966, a trecut în administrarea Consiliului Raional al Sindicatelor, iar din 1968 în proprietatea Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR).
În imobilul de pe strada Alexandru Odobescu se află o sală de spectacole cu 200 de locuri, o sală de coregrafie, o bibliotecă cu 14.000 de volume, şase săli de curs, patru birouri administrative (director, secretariat, contabilitate, casierie).
Nu mai sunt bani pentru asta la ADRNV. Suma pare totuși mult exagerată. Valoarea contractului de reabilitare a Casei de Cultura rebotezata Palat, a fost de 4,5 milioane euro. Revenind, la nivelul finanțatorului sugerat, toti banii pentru județ, 10,2 milioane de euro s-au dat pentru restaurarea conacului de 400 mp patrati de la Comlod. Adică 25.000 de Euro pe mp. La Comlod unde nu ajunge nimeni, in conacul respectiv nu este nimic si nu se va face niciodata nimic după ceremonia de spargere a banului european. Asa a decis politicul. Mai mult de 20% din banii promisi de Romania pentru asistenta Ucrainei ii baga CJBN in Comlod. De primii carcotesc toti spectatorii Romaniei TV. De cati bani si pe ce sparge administratia locala, nu are nimeni treaba. Urmeaza aprobarea bugetului echipei de handbal. Si ăla la nivelul restaurarii fostului casino. Mânați, măi! Hăi, hăi!
Cât adevăr este în zicala “Scump la tărâţe şi ieftin la făină” , cu referire la cel care este zgârcit la cheltuieli mărunte, dar risipitor când nu trebuie, pe lucruri neesențiale. Aceasta se potrivește perfect actualei administrații locale a orașului Bistrița renunţarea la cererea de finanţare aferentă proiectului “Regenerarea urbană a imobilelor din Centrul istoric” depusă în Programul Regional Nord-Vest 2021-2027, apelul de proiecte nr. PRNV/2023/714.A/1, Prioritatea 7: O regiune atractivă, Obiectiv specific 5.1: Promovarea dezvoltării integrate și incluzive în domeniul social, economic și al mediului, precum și a culturii, a patrimoniului natural, a turismului durabil și a securității în zonele urbane.
Proiectul care a fost inițiat de fosta administrație, și includea reabilitare a Complexului Sugălete ajunsese în faza de finanţare având acceptul Comisiei Europene.
In cazul de faţă valoarea totală a proiectului era de 8,7 milioane euro (43.383.011, 96 lei ) , din care aproximativ jumătate sunt sume eligibile din bani europeni si care s-ar pierde dacă se renunță la cererea de finanţare. In plus, renovarea clădirilor istorice este o problemă serioasă care necesită implicarea administratiilor locale si nu poate fi lăsată doar in seama proprietarilor. In multe orase, precum Sibiu, Oradea, Timisoara, Alba Iulia, clădirile din centrele istorice au fost renovate in mod profesionist, redându-li-se strălucirea de odinioară. De aceea, chiar si partea neeligibilă a proiectului care reprezintă contribuţia municipalităţii, poate fi recuperată. In acest sens, există Legea nr. 166/2016, cunoscuta si sub numele de „Legea fațadelor”, care se refera la renovarea faţadelor clădirilor istorice, aflate în proprietate privată, cu bani de la primărie, aceştia urmând să fie recuperaţi în cel mult zece ani. Administraţiile publice locale pot asigura, la cererea proprietarilor, finanţarea integrală a lucrărilor în anumite circumstanţe, sumele urmând să fie recuperate în cel mult zece ani, potrivit legii. Banii urmează să fie recuperaţi din fondul de reparaţii al asociaţiei de proprietari, iar în cazul în care nu vor putea fi recuperaţi în acest mod primăriile pot stabili o taxă pentru creşterea calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor, aplicabilă doar proprietarilor care beneficiază de reabilitarea clădirilor în urma înscrierii acestora în programele multianuale.
În cazul în care clădirile reabilitate astfel sunt vândute, primăriile recuperează banii de la noii proprietari.
Cu toate astea, primarul Gabriel Lazany a precizat că renunță la proiectul de reabilitare a clădirilor din centrul istoric și redistribuie acele sume spre alte proiecte, însă nu renunță la reabilitarea complexului, pe care vrea să o facă în regie proprie, adica pe banii bistritenilor plătitori de taxe si impozite.
In concluzie, renovarea clădirilor istorice este o problemă serioasă care presupune profesionalism și care necesită implicarea administratiilor locale fără a fi lăsată doar pe seama proprietarilor fie ei
persoane fizice sau juridice.