Simpla spolială a clădirilor vechi nu ține prea mult. Dovadă felul în care arată clădirea Casei de Cultură a Sindicatelor la câteva luni după ce s-a dat rapid cu var pe ea ca să scape de impozit. Pe fațadă au apărut primele semne că ”fardul” va ceda în curând.
O dungă neagră poate fi observată deja în fotografii, semn că zidurile vechi își vor arăta în curând adevărata față. E nevoie de restaurare adevărată de 9,7 milioane de euro, proiect depus deja la Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest, dar pus în așteptare. Până se vor găsi bani pentru lucrări atât de costisitoare, ca să scape de impozit, fațada a fost zugrăvită pe repede înainte începând cu luna octombrie a anului trecut.
Aceasta după ce proprietarii care dețin case vechi în centrul istoric al orașului au fost informați de Primăria Bistrița că, începând cu 2026, nu vor mai fi scutiți de impozit dacă nu le reabilitează fațadele, iar din 2027 riscă să fie impozitați cu 500%.
”Am făcut o notificare către toți proprietarii de imobile din zona istorică prin care i-am anunțat că, începând cu 1 ianuarie 2026, nu vor mai fi scutiți de impozit dacă nu își reabilitează fațada stradală, așa cum sunt prevederile legale din Codul Fiscal, unde scrie că o clădire monument istoric e scutită de impozit doar dacă are fațada reabilitată. Ce am făcut suplimentar ca să-i încurajăm pe oameni să reabiliteze fațadele, am luat decizia ca, începând cu 1 ianuarie 2027, impozitul să crească cu 500% dacă fațadele nu sunt reabilitate. Acest lucru s-a făcut și la Oradea, și la Arad, și la Brașov și la Sibiu. Am trimit 340 de notificări cu confirmare de primire și circa 320 le-au primit. Drept dovadă că, de la transmiterea notificării și până în prezent, am eliberat peste 20 de certificate de urbanism pentru reabilitarea fațadelor”, a spus la un moment dat primarul Gabriel Lazany.
Până în 1912, actuala Casă de Cultură a Sindicatelor Bistriţa a fost gimnaziu de fete, în timpul războiului era folosită de armata maghiară pentru ”secţia de bolnavi gravi”, iar după 1918 a fost utilizată de Armata Română ca şi cerc cultural.
În timpul restaurării dominaţiei maghiare era cazinou (1940-1944), apoi casă a Armatei. Ulterior a devenit centru de documentare medicală. În 1966, a trecut în administrarea Consiliului Raional al Sindicatelor, iar din 1968 în proprietatea Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR).
În imobilul de pe strada Alexandru Odobescu se află o sală de spectacole cu 200 de locuri, o sală de coregrafie, o bibliotecă cu 14.000 de volume, şase săli de curs, patru birouri administrative (director, secretariat, contabilitate, casierie).
Adaugă comentariu