Prof. dr. Pavel Chirilă, susţinător al Coaliţiei pentru Familie, atac la Klaus Iohannis

Ce părere aveţi despre implicarea politicului în această dezbatere?

Nu mă deranjează decât dacă începe să devieze cumva de la percepţia naturală a ideii de familie. Orice deviaţie devine supărătoare. Mitingurile pro-familie sunt necesare numai atunci când familia începe să fie batjocorită, contestată, când se răstălmăcesc sensurile. Altfel nu e nevoie. Când viaţa se desfăşoară normal într-o societate, nu trebuie neapărat să provocăm nişte dezbateri. În cazul acesta a fost necesar pentru că definiţia în Constituţie nu era clară. E ceva simplu, nu e ceva complicat.

Cum vedeţi derularea procesului pentru modificarea Constituţiei? 

Din păcate, nu suntem egali în confruntarea aceasta. Adică există 3-4 milioane de oameni care vor ca în Constituţie să apară o definiţie clară şi există o parte dintre oamenii politici care nu vor să fie clară. În asta constă disputa la ora actuală, că nu e o luptă de fapt, e o dispută pe sensul noţiunii de căsătorie mai degrabă, nu neapărat de familie. Există şi familii monoparentale care sunt tot familii. Există soţi şi soţii văduve care au copii, dar sunt tot familii. Problema este noţiunea de căsătorie şi nu prea înţelegem noi de ce trebuie să îi schimbăm sensul după mii şi mii de ani.

De ce trebuie adusă o clarificare în plus în Constituţie? 

Păi trebuie adusă o clarificare în plus pentru că au apăărut în societate asocieri şi dorinţa unor oameni de a se asocia sub forma improprierii termenului de căsătorie fără să fie bărbat şi femeie. O tradiţie lungă de mii şi mii de ani nu prevede asta şi atunci e normal să se creeze un şoc, o dispută mare în societate.

În Europa lucrurile stau altfel. Nu cumva ne separă lucrul acesta de lumea civilizată? 

Nu trebuie să ne intereseze pe noi prea mult şi să imităm aşa, ca nişte maimuţe, ce fac alţii, că noi trebuie să facem aşa că fac ei. În situaţia asta suntem noi, aşa de parcă am fi complexaţi. Nu mi se pare acesta un raţionament. Şi ei pot face cum gândim noi. Separarea aceasta nu există în realitate. Cred că, mai degrabă, o fac cei care sunt împotriva familiei naturale, a căsătoriilor dintre bărbat şi femeie. Ei mai mult induc ideea de separare, de discriminare, dar eu vă dau un exemplu: sunt medic şi am pacienţi homosexuali pentru că ei fac boli mai multe, statistic, decât heterosexualii, dar eu lucrez emaptic, vreau sincer să se facă bine, nu am niciun resentiment faţă de ei. Nu înţeleg de ce ne fac ei pe noi homofobi. Dacă eu îl tratez şi doresc să se facă bine, de ce sunt eu homofob? Nu sunt.

S-a creat o sciziune cu această dezbatere pe tema familiei. 

Da, e aşa o victimizare, în sensul că victimizare ar avea şi nişte avanatjae. Cam aşa îmi sună mie în minte: hai să ne victimăzăm că poate, poate …

Unde credeţi că se va ajunge: se va modifica sau nu Constituţia? 

E greu de prevăzut pentru că politicienii nu lucrează corect. Preşedintele României vorbea zilele trecute de nevoia de democraţie, dar mi s-a părut aşa o îndrăzneală din partea dânsului pentru că dânsul e primul care, pe 3,5 milioane de români dintre care probabil majoritatea l-au şi votat, i-a făcut fanatici şi i-a acuzat că inflamează societatea. Cred că nu înţelege ce e aia democraţie. Dacă, ca preşedinte de ţară nu ţii cont de o majoritate covârşitoare, eu nu ştiu dacă mai poţi vorbi despre democraţie, dacă nu cumva e un curaj prea mare.

Înţeleg că nu sunteţi prea optimist. 

Nu, pentru că nu depindem de legile cinstite ale democraţiei, depindem de nişte politicieni despre care eu nu ştiu dacă ei au convingeri proprii aşa pro căsătorie între persoane de acelaşi sex sau execută o agendă de undeva. Mă rog, nu-mi dau seama de asta.

Care ar fi riscul dacă România ar accepta căsătoriile între homosexuali? 

Eu vă spun un risc din sfera vieţii spirituale: s-ar legifera păcatul în România.

Şi nu e tot păcat dacă nu e legiferat? 

Ba da, dar legiferarea e încă un păcat. Asta este o problemă cu legiferarea păcatului pentru omul creştin, pentru oamenii care au un temei moral al  vieţii lor conform conceptului biblic şi al vieţii în biserică. A doua problemă o expun ca medic. Dacă practica aceasta se extinde fiind legiferată, e clar că apare dispoziţia de a o practica mult mai des. Atunci toate tratatele de Medicină vorbesc despre o incidenţă mult mai mare a unor boli la homosexuali. Sunt date statistice, publicate, oficiale, acreditate de şcolile de Medicină din lume. Nu trebuie văzută asta ca pe o blamare a unei categorii sociale, ci ca pe un pericol. Noi am publicat la Editura Christiana în urmă cu câţiva ani o carte care se cheamă „Bolile homosexualilor”, iar Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării chiar ne-a acţionat într-un fel de judecată a lor, acolo, dar noi am motivat că această carte a fost scrisă în primul rând pentru homosexuali. Statisticile au fost confirmate ştiinţific. A spune adevărul poate e incomod, dar nu e nimic rău. M-aţi întrebat la ce ne putem aştepta? La asta: dacă homosexualii au de câteva zeci sau sute de ori HIV/SIDA mai frecvent decât heterosexualii, nu putem să nu ţinem cont de această statistică şi să ne facem că nu o vedem. Deci aceste două lucruri le văd eu, unul în plan spiritual, iar altul în plan medical.

Profesorul Pavel Chirilă participă zilele acestea, la Bistriţa, la Seminatul „Medicină şi Teologie”. A fondat și condus așezăminte medicale (Spitalul „Christiana”, Clinica pentru bolnavi de cancer „Sf. Irina”, Clinica Nera – prima clinică de recuperare oncologică din România).