Prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta, discurs ”La moartea Lordului”

Managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa, prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta, a rostit un discurs pe stadionul „Jean Pădureanu” pe care l-a intitulat „La moartea Lordului”. În cuvinte puţine, dar alese cu grijă, cel care i-a stat la căpătâi până în ultimele ceasuri din viaţă, a transmis îndureratei asistenţe mesajul că Jean Pădureanu a plecat liniştit din această lume, iertându-i pe toţi.

„Există deosebiri considerabile între factura portretelor din copilărie şi a celor din tinereţe şi maturitate. Dacă primele au savoarea romantică şi bonomă a unor nostalgii, cele din partea a doua a vieţii sunt impregnate de suflul luptei pentru existenţă, pentru afirmare, iar pentru cei merituoşi de ocuparea unui loc pe podium. Fotbalul, domeniul de care este legat numele lui Jean Pădureanu, se deosebeşte de celelalte sporturi prin trăsătura sa unică de a strânge oamenii laolaltă şi de a crea o a crea o atmosferă specială de plăcere pentru joc şi competiţie, dar, atenţie, pentru a deveni o legendă a fotbalului este nevoie de puţin mai mult decât forţa fizică şi mentalitatea de luptător. E vorba de talent, eleganţă, abilitate, măiestrie sportivă, răbdare şi alte asemenea însuşiri care îi conving pe cei din jur să ţină cont de părerea ta şi să te considere, în cele din urmă, un lider.

Deşi prietenii şi duşmanii l-au poreclit pe Jean Pădureanu în fel şi chip, eu cred că datorită felului său de a fi, cel mai bine i se potriveşte apelativul de Lord. Avea tăria să recunoască unde a greşit şi să privească cu înţelegere circumstanţele tensionate, înţelegând că jignind pe cineva, nu îţi aperi blazonul pentru că nimeni nu îţi va da dreptate şi îţi vei atrage ura tuturor. El a fost un om bun cu cei din jurul său şi i-a ajutat atunci când a putut să o facă. A respectat liniştea celor din jur, ferindu-se de intrigi şi invidie. A fost un om răbdător care a vorbit doar când a fost cazul şi a tăcut în împrejururările i-au cerut. Respectându-şi cuvântul a încercat să recunoască adevărul şi să ţină cont de părerile şi sugestiile celorlalţi. Toate aceste însuşiri i-au netezit, în timp, drumul spre marea performanţă. Dragostea pentru fotbal l-a determinat să treacă peste animozităţi, ranchiuni, epitete jignitoate, campanii de defăimare şi lovituri joase încasate în ultimii ani şi care uneori l-au necăjit, dar peste care a reuşit cu înţelepciune să treacă având convingerea că nu există o mai mare senzaţie de împlinire decât constatarea că ai fost util, că ai fost onorabil, că ai ajutat.

Sună moralist, dar exemplul pe care Jean Pădureanu l-a dat de-a lungul întregii sale cariere este fascinant de adevărat şi numai cine încearcă să aplice legea mărinimiei şi onoarei poate înţelege ce înseamnă să fii om.

În ultimele clipe ale vieţii, atunci când şedeam la căpătâiul său în sala de reanimare a Spitalului, priveam această figură nefiresc de senină, această frunte frumos boltită, fără o cută deasupra ochilor pe care îi ţinea închişi. Mi-a strâns mâna minute în şir. Calmul său era atât de neverosimil încât parcă venea din alte sfere. Am înţeles atunci că, în marea lui dragoste pentru oameni, i-a iertat pe toţi, prieteni sau adversari care i-au făcut uneori viaţa amară.

Jean Pădureanu a fost un om care, în viaţa sa, a înţeles mai multe, a văzut mai departe, a fost mai curajos şi mai puternic în apărarea valorilor eterne ale sportului decât mulţi dintre contemporanii săi. Dumnezeu să îl odihnească în pace!”, a spus prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta.

La plecarea cortegiului funerar, luminile nocturnei erau aprinse, iar zăpada strălucea rece pe terenul ascuns sub ea. În depărtare se auzea imnul echipei: „Gloria, luptă şi vei câştiga!”

AICI PUTEȚI VEDEA FOTOGRAFII