Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a suspus dezbaterii publice proiectul de Lege privind căutarea persoanelor dispărute, iar documentul prevede folosirea unor mijloace de localizare care până acum erau folosite doar în cazul în care existau indicii privind săvârşirea unei infracţiuni. Se stabileşte care sunt persoanele considerate vulnerabile şi se menţionează metodele de căutare şi localizare care vor fi folosite. De asemenea, se înfiinţează un call-center special pentru dispariţia copiilor.
”Prin proiectul inițiat de Ministerul Afacerilor Interne se vor aduce o serie de modificări esențiale pentru a îmbunătăți modul în care sunt căutate personale dispărute și felul în care se intervine pentru localizarea persoanelor, în special a celor despre care există informații că sunt în pericol iminent.
Așadar, cu respectarea drepturilor prevăzute de constituție, proiectul de lege prevede posibilitatea utilizării unor mijloace și metode de localizare, specifice până în prezent doar procesului penal, pentru găsirea unei persoane dispărute aflate într-o situație de vulnerabilitate.
La acest moment nu există posibilitatea legală de a găsi o persoană dispărută prin localizarea telefonului mobil pe care îl are asupra sa, acest lucru fiind posibil doar atunci când există indicii că este vorba de o infracțiune și se deschide un dosar penal.
De asemenea, proiectul prevede posibilitatea utilizării tehnicii de localizare și atunci când persoana dispărută aflată într-o situație de vulnerabilitate (ex: este victima unei infracțiuni de răpire) contactează autoritățile prin mijloace informatice de comunicare.
Exemple de persoane vulnerabile:
• persoana cu privire la care există date și informații că este victima unor infracțiuni contra vieții, de lipsire de libertate în mod ilegal, de trafic și exploatare a persoanelor vulnerabile sau a unei infracțiuni contra libertății și integrității sexuale;
• copiii;
• persoana care urmează un tratament medical a cărui întrerupere îi pune în pericol integritatea corporală, sănătatea sau viața;
• persoana cunoscută cu un comportament suicidal sau cea cu privire la care există date și informații că planifică să se sinucidă.
Printre metodele speciale de căutare prevăzute în proiectul de lege sunt:
• localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice;
• interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță;
• accesul la un sistem informatic;
• obținerea datelor de trafic și de localizare prelucrate de către furnizorii de rețele publice de comunicații electronice ori furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului
• reținerea, predarea sau percheziționarea trimiterilor poștale;
• obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane;
• cercetarea criminalistică în domiciliul, reședința sau sediul unor persoane, fără acordul acestora;
• obținerea datelor privind situația medicală a unei persoane.
De regulă, utilizarea acestor metode se va face în baza unei autorizații emise de judecător pe o durată de cel mult 30 de zile, dar în caz de pericol se va face doar în baza autorizării procurorului pe o durată de maxim 48 de ore, urmând ca autorizarea judecătorului să fie solicitată până la expirarea acestui termen.
Special pentru găsirea copiilor, se introduce sistemul telefonic call-center ”Dispariție minor”, care va asigura preluarea cu celeritate a apelurilor, inclusiv a unor fotografii, și declanșarea procedurilor de căutare imediat de către organele de poliție competente în cauză.
Apelurile de dispariție copil făcute la 112 se vor redirecționa către acest call-center.
De asemenea, vor fi înființate în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române unități cu personal specializat în cazuri de persoane dispărute.
Pentru situații în care există suspiciuni de răpire a copilului se simplifică activarea mecanismului “Alertă răpire copil”, un mecanism deja existent care asigură popularizarea anunțului de posibilă răpire, prin persoane juridice partenere, inclusiv prin mass-media.
Prin proiect se propune stabilirea unui cadru juridic, special dedicat căutării persoanelor dispărute, în scopul prevenirii unui pericol asupra vieții, integrității corporale sau sănătății acestor persoane.
Proiectul de lege poate fi consultat pe pagina web a Ministerului Afacerilor Interne. Persoanele interesate pot trimite propuneri și sugestii privind proiectul de lege timp de 10 zile de la data publicării pe site, pe adresa de e-mail dgj_transparenta@mai.gov.ro”, informează MAI.
Bai MAI-ule ! Care sunt mijloacele tehnice spuse cu un sfert de gura de voi la punctul unu? Aveti in vedere la punctul unu si camerele de supraveghere care au fost contestate de politrucii din actuala coalitie si care le-au si scos ca probe deja ? Fiti mai expliciti si lasati LIMBAJUL de LEMN ca nu mai va intelege poporul .Tocmai in asta consta siguranta pe care voi o clamati. Explicati cum se cuvine in amanuntime ca ati ascuns prea multi ani ce trebuia facut fata de tara si contribuabili. Va doresc SUCCES !
Proiectul de lege trebuie sa contina informatii pentru identificarea tutuor persoanelor declarate disparute nu numai pntru minori.
Cum poți să dai lege ca un polițist să intervină în cazul unei fapte penale? Aștept legea și pentru a indica polițiștilor sa respire sa nu moara….de sinucidere
Am citit în grabă mărturisesc ideile din proiect, iar impresia generală personală, mai alex în contextul afacerilor interne din România, nu e soluția cea mai potrivită ca să mențină o balanță între respectarea drepturilor constituționale individuală și încălcarea lor foarte probabilă de către anumite autorități.
În primul rând, o parte din personalul MAI mai are ceva, până când se va debarasa de mentalitatea comunistă, atât timp cât persistă în funcții oameni care și-au promovat cariera cu plagiate , nepotisme și favoritisme.
Asemenea condiții prevăzute prin Lege, reprezintă un risc la abuz, datorită incompetenței pur și simplu sau a faptului că execută ordine politice.
Iar în acest caz, derogarea de la principiile de drept care impun mandate de la Judecători, pentru încălcarea drepturilor(sunt acolo enumerate de exemplu accesul la informații sensibile medicale, accesul la informația din calculatoare și telefoanele persoanelor, reținerea corespondenței poștale) îmi par instrumente de o aplicabilitate îndoielnică pentru un caz de urgență.
E dubios.
De obicei o urgență este o situație în care se impune acțiunea în max 10 minute, prin definiție ,oriunde în lume polițistul are dreptul de a interveni urgent, dacă ajutorul său a fost cerut.
Există indicii rezonabile de comitere a unei crime de violență, e îndeajuns pentru ca și un polițist să intre în casa cuiva.
Dacă o face abuziv, va da explicații.
Dar de acolo până ca să citească poșta cineva cuiva(în urma unui apel 112? ), sau să-i intre în calculator pare o justificare puerilă, obținerea unei puteri instantanee de evitare a unui mandat de percheziție…drepturile oamenilor se suspendă pe 48 de ore automa doar un baza autorizației unor procuror????
Ce se face cu situațiile în care se inventează urgențe pentru a avea acces neapărat?
Mandatele, de privare a drepturilor ar trebui să treacă printr-un Judecător, care să aibă acces la un minim de informație care să-i permită garantarea acelui mandat.
Se substituie Procurorii(organul de urmărire penală a unui Stat) Judecătorilor???
Nu e bine.
A, că trebuie ca un procuror sau judecător să fie disponibili 24 din 24, pe un telefon pentru judecarea oportunității acelor mandate, e o altă problemă.
Puterea de anchetă temporară ar trebui să fie la Poliție în cazuri în care au fost semnalate asemenea cazuri de dispariție(dar o Poliție curățată de elementul politic), procurorii sunt doar cei care vor reține-dispune probele culese de polițiști.
De aceea în viziunea mea, e mai importantă mărirea autorității și profesionalismului polițiștilor,prin formări , încurajarea autonomiei, gândirii critice, a stabilirii balizelor legalităților intervenției, iar abia apoi procurorii cu probele culese de polițiști vor proceda sau nu la urmărirea penală și vor reprezenta Statul .
Iar Judecătorii vor sancționa abuzurile sau valida soluțiile propuse.
Până la urmă cine face anchetele????
E un iz de Big Brother în toată tărășenia, în loc să se aplice soluții și căuta răspunsuri de ce nu a funcționat sistemul, se pun bazele unor posibile abuzuri ulterioare.
A dacă se merge pe mentalitatea chinezească cu scor individual, *credit social* etc bun e ceva posibil.
Dar dreptul occidental pornește de la prezumția de nevinovăție.
Ciudat că se cer astea, mai ales că existau toate elementele în legile anterioare pentru intervenții urgente.