Puţini, bătrâni, bolnavi. Vă pasă, politicienilor?

Aşa cum se ştie, principala cauză a multor boli se află în farfuria fiecăruia. Sunt foarte puţini cei care au şansa să se nască în familii care pun accent pe hrana sănătoasă. Unii nu dau doi bani pe ea,  alţii ar da, dar nu au fiindcă orice produs, la noi, cu cât e mai dietetic şi mai bio, cu atât este mai scump. Aşa se face că mâncăm mult şi prost.

De regulă, sărim şi peste cele mai importante două mese ale zilei, micul dejun şi prânzul, întrucât trăim într-un stat imbecil cu legi strâmbe care preferă să ne ţină la birou până la 16.00 în loc să ne dea liber două ore, la prânz, să mâncăm şi să ne întoarcem la treabă revigoraţi. Mulţi oameni, obsedaţi să nu îşi piardă locurile de muncă preferă să înfulece un covrig pe sub masă sau câte un pachet de biscuiţi. Abia când ajung acasă îşi umplu stomacul în cel mai nepotrivit moment al zilei, seara, iar tot ce mănâncă „bun” (prăjit dacă se poate) se depune pe ei. Toată lumea e obosită şi deprimată.

Cei care au privilegiul unei pauze de prânz fug în cel mai apropiat restaurant şi înfulecă o mâncare ieftină care costă 10 lei, care constă fie într-o bucată de carne de porc prăjită în ulei, cartofi şi ceva dulce, fie într-o pizza gigant, făcută din tot felul de resturi alimentare, dovadă că poţi comanda una şi primeşti două (se întreabă cineva de unde atât de multă generozitate?). Pentru vitaminizare, unii adaugă unui fel principal mâncat în grabă şi fructe, făcând cel mai rău lucru cu putinţă, revoluţie în stomac şi efect zero barat la asimilarea vitaminelor.

Din păcate, nu ne învaţă nimeni cum să mâncăm sau ce să mâncăm. Eu cred că sistemul medical are tot interesul să cheltuiască 161 de milioane de lei în loc de 61 de exemplu (161 de milioane de lei ne-a costat sănătatea noastră în 2013 -n.a.), pentru că ar rămâne pe rafturi medicamentele dacă noi nu am mai fi bolnavi şi nutriţioniştii nu ar mai câştiga nici ei de pe urma naivilor care cred că pot slăbi într-o lună toate kilogramele pe care le-au depus în ani.

La şcoală învăţăm tot felul de formule aberante care nu ne folosesc la nimic şi primim, de la stat, mere, lapte şi corn, o combinaţie de-a dreptul hilară. Laptele nu se amestecă niciodată cu fructele (se formează borhot), iar produsele de panificaţie, nu ştiu dacă aţi observat, nicidecum nu ne astâmpără foamea, ci o potenţează. De mulţi ani tot aud cum în preajma şcolilor vor fi interzise vânzările de produse fast-food, dar văd că nici vorbă de aşa ceva. Până la urmă de ce să le interzici dimineaţa când copilul îşi va teroriza părintele după-amiaza şi el îi va cumpăra toate prostiile de pe rafturi? Nu o dată am auzit copii în hipermarket urlând ca apucaţii şi părinţi subjugaţi terorii. Mai bine cu poftele satisfăcute decât sănătoşi, probabil şi-au spus unii.Alţii nici măcar nu au realizat, singura lor dorinţă fiind aceea ca progenitura să tacă.

Apoi, dacă ne uităm la evenimentele create de lumea politico-administrativă, vom vedea că nu e spectacol fără masă întinsă, porci tăiaţi, miei şi alte asemenea. De la deputaţi, senatori, la consilieri de toate felurile, toată lumea are o singură direcţie la orice manifestare publică: masa. Sub pretextul socializării, se mănâncă şi se bea până la epuizare. Evident, într-un nor de fum pe care îl poţi tăia cu cuţitul! Ca să nu mai vorbesc de situaţia în care se toarnă un kilogram de zahăr în cafea „că-i mai bună”. Ferească Dumnezeu să nu vrei să mănânci sau să bei ce ţi se toarnă în pahar. Eşti atacat din toate părţile. Unii se simt jigniţi, alţii te acuză că vrei să faci notă discordantă şi să-i pui pe ei într-o poziţie proastă, alţii îţi cer ca numai de data aceasta să fii şi tu în rând cu lumea şi să înfuleci „că n-o fi foc”. Ne lipseşte şi aici educaţia şi respectul faţă de celălalt. În lumea civilizată nu se întâmplă lucruri de genul acesta. Eşti servit, dacă vrei mănânci, dacă nu, nu. Nu te obligă nimeni, nu îţi face proces de intenţie.

Nu în ultimul rând, e descurajată total ideea de mişcare. Aşa cum ştiţi, încă se mai poartă războiul terenului de sport de pe Aleea Trandafirilor cu locatarii pe de-o parte şi Primăria pe de altă parte. Statul, în loc să se implice şi să organizeze competiţii sportive, fiindcă are instituţii de profil cu nemiluita (Direcţia de Sport, Clubul Sportiv Municipal, departamente la Primăria Bistriţa), preferă să desfiinţeze tot. Adulţii, în loc să iasă să facă mişcare împreună cu cei mici, stau la televizor. Toată lumea e ipocrită într-un fel sau altul. Se dau miliarde pe tot soiul de sindrofii cu mese: se taie o panglică, hop şi petrecerea, se cântă pe o scenă, hai cu masa în spatele cortinei, şi aşa mai departe.

Guvernanţilor centrali şi locali le lipseşte total dorinţa de a conduce un popor sănătos, capabil să muncească şi să-şi plătească taxele şi impozitele. Încă nu am văzut, după 1990, nicio guvernare care să promoveze la rang de politică de stat sănătatea noastră, a tuturor, cu proiecte clare, programe, o viziune pe termen lung. Nu, noi ne plângem mereu că se cheltuiesc mulţi bani pe înlăturarea efectelor, în timp ce la cauze nu lucrează nimeni.

Sunt convinsă că vom vedea din nou în bugetele tuturor primăriilor şi consiliilor miliarde alocate pentru târguri aşa-zis tradiţionale în care mâncăm din nou tot felul de prostii în mijlocul oraşului sau în vârf de munte, pentru zilele nu ştiu cărei comune şi hore, dar nu vom vedea niciun leu dat pentru educaţie sau încurajarea sportului de masă, pentru construcţia de piste pentru biciclete, zone de agrement sau măcar trotuare pe care să putem merge pe jos.

Trăim într-o tristă şi bolnavă ţară pe cale de dispariţie. Să se salveze cine poate!

Cristiana Sabău