Regizorul Radu Afrim: E o greşeală că nu există un teatru într-un judeţ din Ardeal, în lumea civilizată

Regizorul Radu Afrim a spus, la Festivalul Internaţional de Poezie şi Muzică de Cameră „Poezia e la Bistriţa”, unde a avut statutul de special guest că Bistriţa-Năsăud este unul dintre puţinele judeţe care nu au teatru, ceea ce, în opinia sa, este „o greşeală”.

Radu Afrim a prezentat la Bistriţa, în anii 2000, două spectacole, fiind invitat la cele două ediţii ale festivalului de teatru alternativ AltFEST, găzduit de Bistriţa.

„Am făcut la Cluj o şcoală foarte liberă în care nu trebuia să respectăm nimic din ce înseamnă conflictul dramatic, din ce înseamnă Aristotel, din ce înseamnă reguli teatrale. Piesa Blue Escape pe care am prezentat-o la Festivalul AltFEST de la Bistriţa nu era teatru, era ceea ce ce numeşte acum performance, era licenţa mea. Îmi pare rău că nu am rămas atât de liber cum eram atunci. Erau nişte vremuri foarte faine şi Bistriţa era chiar şi pentru bucureşteni şocant de alternativ, era altfel. Toată lumea spera că va începe atunci o viaţă teatrală la Bistriţa. Încă nu era nimic unde e acum fosta Casă de Culturăa  Sindicatelor din Mihai Eminescu şi se făceau nişte work-shop-uri în acea clădire uriaşă. Festivalul s-a ţinut la Bistriţa timp de doi ani, am mai venit cu un spectacol de şcoală. Bistriţa avea aerul că numai aici se pot întâmpla lucruri de-astea, aşa era în acei ani oarecum confuzi ai societăţii româneşti. Era fain. Toată lumea aştepta să vină AltFEST. Directoarea festivalului era foarte faină, Alina Moldovan, nu mai sunt oamenii ăia care aveau energia de a începe în teatru nişte experimente. Experimentul, între timp, în teatru, a ajuns destul de comun, de banal, şi la nivel de Bucureşti. În schimb, a luat un avânt foarte puternic teatrul social, teatrul politic, care are utilitatea lui, depinde de gust, dar experimentul ca formă în România nu a evoluat, adică nu s-a ajuns într-un punct original, nu exportăm în Europa altceva. Încercăm cumva să semănăm cu ei, iar acesta e un punct pierdut. Eu zic că lucrurile s-au oprit undeva atunci, nu doar pentru Bistriţa, ci pentru teatrul experimental românesc. Există un conformism şi la tinerii regizori, există dorinţa de a lua premiul UNITER. Eu aştept să văd un super scenograf care să mă motiveze, dar e foarte greu să găseşti. Peisajul nu e neapărat trist, dar nu e cum îl visam altădată. Fiecare încercăm să săpăm în noi, în societate, să descoperim nişte lucruri, dar trebuie şi contextul să fie de aşa natură încât să-ţi iasă lucrurile acestea”, a spus Radu Afrim.

„Îmi pare rău că la Bistriţa nu pot fi văzute spectacolele mele. Niciunul”.

„Îmi pare foarte rău că nu există un teatru într-un judeţ din Ardeal, în lumea civilizată. E o greşeală. Ştiu toate judeţele din ţara asta care nu au teatru. Nu sunt multe, sunt puţine judeţe care nu au teatru, bun, prost, dar au. Eu nu am lucrat în toate. M-am ferit de teatrele în care am văzut că nu se vrea performanţă. E păcat că la Bistriţa nu este teatru. Eu nu pot să aduc nici măcar în turneu un spectacol nu doar din cauza decorurilor, deşi întotdeauna am vrut să arate cumva. Decât să adaptez pe o scenuţă nişte chestii micuţe, întotdeauna am vrut să fie magie, iar magie nu poţi să faci aşa. Teatrul e o artă scumpă, nu e ieftină şi asta ar trebui spus. Unora li se pare că se aruncă banii. Se aruncă acolo unde e treaba proastă. Dar e bine să se dea bani pentru teatru, pentru film, pentru literatură. Unde să meargă altundeva banii? Poate altădată, cine ştie, într-un viitor, sau poate voi produce aici ceva. Altceva este să produci într-un spaţiu acolo, îl faci organic pentru acel spaţiu”, a mai spus Radu Afrim.

Regizorul Radu Afrim  s-a născut în Beclean. A absolvit în 2000 Facultatea de Teatru, la specializarea regie, și în 1995 Facultatea de Litere, la specializare română-franceză, ambele în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Este unul dintre cei mai cunoscuți regizori români de teatru la nivel mondial.

Printre spectacolele montate de Radu Afrim, se numără: No Mom`s Land, la Teatrul Luni de la Green Hours, București, De ce fierbe copilul în mămăligă, E doar Sfârșitul lumii – toate la Teatrul Odeon din București, Trei surori sau Alge-Bernarda’s house remix la Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe. A lucrat și în afara Bucureștiului, astfel a montat piesele Femeia mării (2014), Măcelăria lui Iov (2017) la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele, Wolfgang(2017) la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Plaja, Adam Geist, Omul Pernă, toate 3 la Teatrul „Maria Filotti” Brăila, Inimi cicatrizate la Teatrul de Stat Constanța, Jocul de-a vacanṭa la Teatrul Municipal Baia Mare.

Festivalul Internaţional de Poezie şi Muzică de Cameră „Poezia e la Bistriţa”, ediţia a 10-a, s-a încheiat duminică, la Sinagoga Bistriţa, cu un concert al Transilvania Baroc. 

Clădirea în care a avut loc ALTFest este cunoscută drept noua Casă de Cultură a Sindicatelor Bistriţa. Aceasta trebuia să fie obiectivul central al unui complex cultural pentru care s-au demolat 173 de case. Proiectul, realizat în comunism de specialiştii Institutului de Proiectări Bistriţa – Emil Lefelmann, Nicolae Taşcă, Eugen Costache şi Ioan Gătej –  prevedea o sală de spectacole cu 825 de locuri şi o scenă adaptabilă teatrului italian sau elisabetan, o sală modernă de balet, o sală de sport, săli pentru diverse activităţi de club, pentru pictură şi sculptură, bibliotecă, cine-club şi săli de expoziţii.

De asemenea, clădirea a fost proiectată pentru un teatru şi cinematograf în aer liber, o grădină suspendată de 7.000 de metri pătraţi şi parcarea interioară.

Potrivit cărţii „Casa de Cultură a Sindicatelor Bistriţa”, semnată de Alexandru Câţcăuan, această clădire a intrat în patrimoniul uneia dintre cele patru confederaţii sindicale desprinse din UGSR, CNSLR Frăţia, prin „metode frauduloase”. În baza sentinţei 782 pronunţată în dosarul 732/1990la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, CNSLR Frăţia s-a declarat „succesorul universal al patrimoniului fostului UGSR”, deşi nu era singura confederaţie sindicală rezultată din dezmembrarea fostei Uniuni. Liderul CNSLR Frăţia Bistriţa-Năsăud de la vremea aceea, Adolf Bloos, a înregistrat în foaia de avere a organizaţiei noua casă de cultură în suprafaţă de 4659 mp, iar în toamna anului 1994 a trecut la vânzarea ei pe bucăţi. Unul dintre cumpărători a fost omul de afaceri Gelu Drăgan. Azi, CNSLR Frăţia e doar un sindicat de tristă amintire, iar Adolf Bloos, după ce a făcut politică în rândul doi la PSD, a dispărut total din peisaj, la fel ca şi ceilalţi colegi ai lui.