România vacanţelor de coşmar

Marele avantaj al booking.com, aşa cum probabil ştiţi, este acela că, în afară de fotografii cu pensiunea/hotelul şi informaţii detaliate despre respectivele, sunt postate şi comentariile celor care au fost înaintea ta aşa că-ţi poţi face o idee legată de gradul de mulţumire al celor care sunt rugaţi să dea şi note locului în care au stat. Puţine locuri de pe litoralul românesc au mai mult de 8, majoritatea sunt undeva în jurul a 6-7. Citind comentariile oamenilor înţelegi şi de ce.

Personal am pornit în căutarea unei pensiuni/hotel, ce-o fi, care să aibă internet. Am acest pitic pe creier de o bună bucată de timp din motive lesne de înţeles. Vreau să am net oriunde sunt chiar dacă nu-l folosesc în mod obsesiv. Îmi dă un confort psihic ideea să-l am, să fiu la curent cu ce se petrece, să nu depind de gradul de acoperire al nu ştiu cărei reţele care, când merge, când nu merge. Am constatat că, pe litoralul românesc, nu apare în listă decât rareori câte o unitare de  cazare de trei stele care să ofere tuştilor Wi-Fi. Numai de la patru stele în sus, obligaţi mai mult de cei care îi autorizează decât din proprie iniţiativă, ai noştri „manageri” de hoteluri şi pensiuni s-au gândit să dea net prin camere. Pe la trei stele îl găseşti cel mult prin locuri publice. Adică te duci şi-l cauţi pe hol, pe la recepţie, pe unde bate routerul, dacă bate, ceea ce mi se pare o experienţă oribilă. Sincer, nu mă duc la mare să caut net pe holuri. În hotelurile de patru stele care au mai mult de patru etaje, scriu turiştii, de pe la etajul trei în sus, nici vorbă să te mai conectezi, chit că în ofertă scrie cu litere de-o şchioapă Wi-Fi gratuit. Nu am găsit nicio unitate de cazare la un preţ decent pe tot booking.com în care să existe un comentariu de tipul „internetul merge brici”.

În plus, ca tot omul care merge la mare, vreau să văd marea cât mai mult. Majoritatea unităţilor de cazare care arată bine (în fotografii) şi au net – ce să vezi? – nu au vedere la mare (deşi asta scrie cu litere de-o şchioapă pe booking.com). Turiştii care s-au cazat în respectivele locuri comentează dezamăgiţi că fie că au văzut în faţa ochilor nişte blocuri, fie nişte curţi insalubre, fie aveau camera deasupra unei bucătării de unde se simţea miros de ceapă sau lângă vreo şosea unde vuiau maşinile toată noaptea. Dacă există privelişte către mare, aveam să constat că prin preajmă mai e şi câte o terasă, teatru de vară sau ceva similar, unde cineva ţipă nonstop în boxe, aşa încât puţinele zile de concediu pe care dai o căruţă de bani (cinci zile la patru stele costă cel puţin 1600 de lei) au toate şansele să devină tot atâtea zile de coşmar. Dacă ai camera bine plasată, nicio sursă de zgomot, ai şi net din întâmplare, se întâmplă alte belele. Hotelul n-are parcare (şi trebuie să-ţi laşi maşina te miri unde fără să ştii dacă o mai găseşti), n-are lift (trebuie să cari bagajele pe scări până la etajul şase) sau n-are restaurant chiar dacă tu ai plătit demipensiune. În aceste condiţii, eşti obligat să mergi la alt restaurant unde, scriu aceiaşi păţiţi, cafeaua nu are gust, untul e rânced, iar meniul acelaşi în fiecare zi. Başca mai ai şi un personal sictirit şi ostil care mai nu ţi le aruncă în faţă. Apoi, mai vin şi alţii care scriu: „Nu vă luaţi după fotografii! Ce vedeţi aici e o imagine idilică de acum trei ani. Acum hotelul arată groaznic, curg toate prin baie, nu se închid uşile, miroase îngrozitor”.

Până să descopăr comentariile (dacă eşti grăbit să pleci în vacanţă şi foarte dornic ai toate şansele să le ratezi), am făcut, în total, vreo trei rezervări. Ulterior le-am anulat pentru că mi-am dat seama că mi-am pierdut total încrederea că ceea ce văd este adevărat. Uitându-mă, în schimb, la greci şi turci, la preţurile lor, la serviciile pe care le oferă (inclusiv la două stele ai net) şi la comentariile turiştilor, am putut face comparaţia. Existau mici nemulţumiri, e adevărat, dar nici într-un caz de gravitatea celor postate la hotelurile de pe litoralul românesc. Aproape peste tot am găsit comentarii de tipul „Excelent! Voi reveni!”. Cu 1600 de lei pe care-i dai la patru stele în România (fără mâncare), stai liniştit la turci într-un hotel de cinci stele, iar dacă îţi faci rezervarea din timp ai all-inclusive.

După comparaţii peste comparaţii, mi-am dat seama care e problema turismului românesc în general şi a litoralului nostru în special: încrederea. Toată suflarea de la ţărmul Mării Negre se plânge că nu are turişti suficienţi, dar cum ar putea avea când una arată în fotografii şi alta e în realitate? Cum să am eu încredere, ca turist, să merg în nu ştiu ce unitate de cazare din care toţi au plecat dezamăgiţi, atât de dezamăgiţi încât au ţinut neapărat să scrie acest lucru pe un site internaţional de rezervări? Cum să dau pentru cinci nopţi un salariu întreg dintr-o lună ca să mă simt umilit, enervat, iritat? Doar ca să susţin eu turismul românesc? Nici nu mă gândesc. Cred că ni s-a dus vestea peste tot că în turismul românesc se dau ţepe. Patronii de localuri mint pe unde apucă, prezentându-se în culori idilice şi, în realitate, e dezastru. Fireşte că turiştii care iau ţeapă a doua oară nu mai merg.

La fel stau lucrurile şi în alte zone, nu doar până la litoralul de care pe noi ne desparte mai bine de o zi de condus maşina (ceea ce este încă un aspect horror). Îţi spui că vrei să le vizitezi, dar îţi dai seama că drumurile până la ele sunt praf şi pulbere şi te gândeşti de mai multe ori dacă să pleci. Apoi, dacă ajungi în te miri ce staţiuni cândva nişte perle ale turismului românesc, azi nişte ruine de tipul Sângeorz-Băi, afli că, dacă ai cazare bună, masă cât de cât comestibilă, drum de acces ok, pur şi simplu nu ai ce să faci acolo decât să mucegăieşti pe o bancă lucru pe care îl poţi face foarte bine la doi metri de casă, nu e nevoie să cheltuieşti o avere ca să-i umpli pe nişte şarlatani de bani.

Săptămâna trecută am fost la Sovata. S-a modernizat mult, e adevărat. Drumul de acces e bun, străzile au fost reabilitate, dar nu s-a făcut absolut nimic la Lacul Ursu. Sunt aceleaşi podele din lemn care se cojeşte şi pe care îl iei la plecare pe haine. În plus, dai 20 de lei, intri, faci baie şi eventual plajă, dar în afară de nişte prăjeli sinistre pentru care stai la coadă două ore la prânz când nu ai voie să intri în lac, nu-ţi poţi cumpăra nimic de mâncare pentru că nu ai de unde. Dacă ieşi din incinta ştrandului, ţi se cer încă o dată 20 de lei. O ţepuială fără margini pe seama oamenilor care vin la Sovata pentru un lac unic în Europa. Din păcate, pleacă având un gust amar, inclusiv al mâncării de pe la terasele din exterior, extrem de scumpă şi de foarte proastă calitate.

Câtă vreme în ţara noastră proprietarii de hoteluri, pensiuni şi restaurante vor continua să mintă cu nesimţire turistul, câtă vreme nu vom găsi la destinaţie ceea ce se spune în ofertă, pe masă ceea ce e frumos desenat în meniu, ne pierdem vremea cu strategii de promovare. Nu dau ţepe şi nu suport să iau ţeapă. Le urez falimentul celor care şi-au construit business-ul în turism pe minciună şi înşelătorie.

Cristiana Sabău