Sclipiţi de ne orbiţi!

Am avut ocazia, în urmă cu câţiva ani, pe când eram corespondent de televiziune, să întâlnesc un stilist care ne-a spus tuturor fetelor care apăream la televizor ce e de bun sau de prost gust.

Ne-a interzis categoric să apărem în faţa camerelor de luat vederi date pe la ochi cu albastru sau cu verde, cu atât mai puţin cu albastru şi verde sidefate, cu rujuri roz sau roşu aprins. Ne-a recomandat, în schimb, culori mate, naturale, de pământ (în speţă maro sau bej deschis) şi, în loc de ruj, gloss. Ulterior, sfaturile stilistului respectivei televiziuni le-am regăsit în multe reviste care au rubrici de modă şi care pun accentul pe păstrarea naturalului în machiaj, culoarea părului, ruj etc. Din câte am înţeles eu citind astfel de reviste, decât să te machiezi ca un pom de Crăciun, mai bine dă-ţi cu gloss şi cu puţin fond de ten mat şi vei arăta mult mai bine decât dacă te zugrăveşti în fel şi chip.

Nu am văzut prea multe femei elegante în acest oraş, e adevărat că nu mă învârt prin cluburi şi petreceri de fiţe (dar mă mai uit la fotografii), dar am observat, în schimb, o apetenţă inexplicabilă pentru dat pe la ochi cu albastru sau verde sidefate şi pentru creioane negre folosite în exces. Am mai sesizat o pasiune exacerbată pentru haine din piele lungi până în pământ, extrem de urâte şi de ţopeşti (în locul lor aş alege paltonul negru sau monocolor) şi pentru genţi cumpărate din piaţă care atrag atenţia prin mărime şi urâţenie. Dacă ar fi mai mici şi mai puţin scilipicoase, măcar nu le-ar observa nimeni.

Fireşte că nu trăim într-un oraş al modei şi nici nu avem venituri precum hi-life-ul Bucureştiului ca să ne permitem să etalăm numai produse de firmă, dar nu cred, pe de altă parte, că există vreo scuză pentru costumele de naşă mare de pe Bârgău pe care le etalează unele doamne din acest oraş sau pentru combinaţiile total nepotrivite de culori, mărimi şi accesorii.

În fond, în lumea politică şi de business merge extrem de bine costumul cu fustă sau pantaloni negre la care să pui o cămaşă albă fără sclipici, fără farduri sidefate marca Ruby Rose, rujuri care se scurg pe lângă buze şi fără parfumuri dulci de laşi peste tot dâra unui compot, ca să nu mai vorbesc de sarmalele din cap, urâte, urâte, urâte de tot.

Cine nu a înţeles că reţeta acestui veac este naturaleţea are degeaba bani, funcţii şi notorietate publică. Toate pălesc în faţa culorilor sidefate care nu au ce căuta pe feţele femeilor dacă nu sunt manechine şi nu fac vreo prezentare de modă nonconformistă. Nu sunt şi nici nu fac, deci şi-ar putea arunca fardurile la gunoi.

Cristiana Sabău