Scrisoare deschisă ministrului Dialogului Social

Nu am participat la nicio conferinţă de presă pe care aţi susţinut-o la Bistriţa după ce aţi fost desemnată ministru. Un motiv ar fi acela că nu am fost anunţată de niciunul dintre multiplii dumneavoastră consilieri că un demnitar din Guvernul României susţine o conferinţă de presă la sediul partidului său. Poate că sunt atât de profesionişti încât nu li s-a părut important să scrie mai mult de „conferinţă de presă la USL”. În mod normal, ar trebui să anunţe cine participă, unde, de la ce oră. Nu o fac, dar nu-i nimic. Trăim într-un oraş în care ne ştim unii pe alţii şi putem afla după numeroase eforturi inutile. Fiindcă nu am ştiut că veniţi şi, cu atât mai puţin despre ce intenţionaţi să vorbiţi, nu am participat la conferinţele dumneavoastră de presă şi chiar mă felicit pentru asta. Mi-au parvenit în schimb înregistrările declaraţiilor dumneavoastră şi le-am ascultat cu multă atenţie cap-coadă, deşi erau kilometrice şi alambicate. Mă bucur că nu am fost de faţă fiindcă mai întâi m-aş fi plictisit, apoi m-aş fi enervat şi în final habar nu am cum aş mai fi reacţionat fiindcă, stimată doamnă, vreau să vă spun sincer şi cu regret că mi-am pierdut răbdarea, nu mai pot asculta cum se bate apa în piuă în ţara aceasta care arde. Sunt convinsă că la fel se întâmplă şi în cazul patronatelor, sindicatelor, a greviştilor şi a ce mai vreţi dumneavoastră. Nu mai avem răbdare. Aşa sunt vremurile, suntem sătui de vorbe, de poveşti, de păreri despre orice. Vrem să vedem că se face ceva, că se schimbă ceva, că fiecare se concentrează pe felia lui şi duce lucrurile până la capăt.

Astăzi, de exemplu, aţi simţit nevoia ca timp de 35 de minute să povestiţi ce s-a discutat în Guvern în condiţiile în care avem nenumărate canale de ştiri şi, dacă am fi cu adevărat interesaţi, nu ar trebui decât să deschidem televizorul şi să vedem live orice sau să citim presa centrală care transmite în secunda doi tot ce se decide la Guvern. Îmi pare rău că trebuie să vă spun, dar nu m-am mai confruntat cu astfel de situaţii de pe vremea lui Viorel Pupeză care îşi nota într-un vocabular tot ce se vorbea în Parlament (cu mult efort probabil) şi apoi ne citea nouă, vinerea, de pe foi, rezumatul discuţiilor fără nicio opinie personală, fără să aducă nimic nou. Iertaţi-mă, dar aştept mai mult de la dumneavoastră decât să veniţi acasă şi să ne povestiţi ce a spus Victor Ponta în şedinţa de Guvern în condiţiile în care l-am auzit vorbim live, pe el însuşi, despre aceleaşi lucruri.

Aţi vorbit astăzi despre orele de sport în şcoli şi ce vrea să facă nu ştiu ce ministru în condiţiile în care sunteţi ministrul Dialogului Social şi nişte amărâţi fac greva foamei la Oltchim. Doamnă, dumneavoastră trebuia să fiţi acolo, să discutaţi cu ei, să puneţi faţă în faţă omul de rând cu cel care îi poate rezolva problema. Puţin ar trebui să vă pese de numărul orelor de Educaţie fizică şi sport, sincer acum. Nici cu regionalizarea nu înţeleg de ce vă bateţi capul. Va fi o decizie politică, lăsaţi-i pe politicieni să o ia. Dumneavoastră sunteţi ministrul Dialogului Social. Fişa postului dumneavoastră este cu totul alta, dar v-am auzit pe bandă încercând să vă găsiţi cuvintele ca să explicaţi ce e insolvenţa şi pe cineva şoptindu-vă un cuvânt pe care l-aţi preluat imediat. Cred că a fost doar o scăpare sau măcar aşa sper.

Din păcate, am pus umărul la plecarea din Guvern a lui Ioan Botiş. Spun din păcate fiindcă nu mi-a făcut plăcere să se vorbească despre Bistriţa-Năsăud în halul în care s-a vorbit, deşi mulţi cred cu totul altceva. Sufăr şi eu de un minim patriotism local şi tocmai de aceea îmi permit să vă sugerez să încercaţi să vă ridicaţi la înălţimea aşteptărilor într-un domeniu atât de sensibil în România cum este cel al dialogului social, să nu vorbiţi decât dacă aveţi ceva important de spus.

Vrem să ne mândrim cu dumneavoastră, nu să cădem în derizoriu. Campania electorală s-a încheiat demult, acum sunteţi cu frâiele puterii în mână. Puteţi face şi nu aveţi altă opţiune decât să faceţi lucruri bune pentru cei care v-au ales. Lăsaţi alte domenii în seama celor pe care le conduc. Implicaţi-vă în tot ce ţine de dumneavoastră fiindcă, de data aceasta, oamenii îşi vor pierde răbdarea mult mai repede decât vă imaginaţi, iar odată ce se va întâmpla acest lucru, dintr-o dată dialogul nu va mai ajuta la nimic.

Cu stimă, Cristiana Sabău