Secretul afacerilor de succes

După clasa politică, firmele care stau tot timpul  în prejma partidelor aflate la putere gata să facă orice pentru contracte sunt următoarele vinovate că România este astăzi unde este, o ţară săracă, cu oameni luptând disperaţi să-şi plătească facturile, trişti şi încrâncenaţi din cauza zilei de mâine, o ţară coruptă şi fără nicio perspectivă de a ieşi din această stare.

Ce fel de afaceri fac aceste firme? Orice se cere pe „piaţă”. Dacă e nevoie, toarnă asfalt, înalţă cămine culturale, fac hidrocentrale, taie lemn, scot balast din râuri, instalează centrale pe biomasă, fac pensiuni cu bani europeni. Profită de orice oferă statul: materie primă, lucrări, resurse. Se orientează foarte rapid pe piaţă. Mi-a fost dat să văd reprezentanţi de seamă ai acestor companii uşor adaptabile în funcţie de ce vrea statul la toate evenimentele caritabile sau necaritabile organizate de PDL în anii trecuţi. Dacă s-au licitat brăduţi cu o mie de lei, firmele despre care vă vorbesc au dat 1000 de euro ca să „fie bine” şi au avut grijă să îi cumpere de la cei care se ocupau direct de ele. Asta în văzul tuturor! Nu s-au sfiit. Nici nu vreau să ştiu cât au cotizat pentru campania electorală, cu cât au sărit la cap pentru ca cei care le-au oferit lemn la preţ de nimic să-şi poată prezenta „ideile”. Sunt convinsă că nu cu o mie de euro. Ar fi fost şi culmea la cât lemn au cumpărat de pomană, la cât balast au scos din râuri fără să ştie nimeni, la câte proiecte prin PNDR au executat, la câte lucrări au primit de la fosta guvernare. Aş fi foarte curioasă câte dintre aceste firme ar mai umple cafenele la strigarea PDL cu portofelele doldora de bani pe care să-i doneze pentru „cauze nobile”. Chiar aş încerca să fac acest experiment. Nu va veni niciuna, vă asigur. Dar, dacă USL ar face o invitaţie similară, nu ar fi de ajuns Sala Polivalentă ca să încapă toţi cei dornici „să ajute, să sprijine, să contribuie”. Fireşte că totul are un preţ, totul se face la reciprocitate.

Mi se va spune că „altfel nu se poate”. Chiar aşa? Aţi încercat şi nu s-a putut? Aţi încercat să faceţi afaceri mai mici, să fiţi corecţi, să nu încurajaţi existenţa sistemului clientelar şi nu s-a putut? Nu cred! Multe dintre aceste firme (al căror nume l-am citit în rapoarte de control) sunt ale unor oameni de afaceri protestanţi care merg la bisericile lor şi pretind că sunt buni creştini. Am diverse simpatii legate de felul în care neoprotestanţii înţeleg să se implice în rezolvarea unor probleme sociale, dar îmi repugnă total felul în care fac afaceri unii dintre ei, deţinătorii unor averi de milioane de euro făcute pe seama statului român şi a noastră a tuturor. Nu mă interesează scuzele lor din seria „numai aşa se poate”,”trebuie să supravieţuim cumva” fiindcă eu cred că tot ce fac ei cu aceste scuze este să menţină în viaţă şi în floare un sistem mafiot, clientelar, care distruge din temelii acest stat şi acest popor. Cu oportunismul lor, cu setea de bani pe care nu le-o astâmpără nimeni încurajează lipsa de moralitate şi incorectitudinea, prosperă pe seama altora (care nu cotizează la partide şi nu fac parte din gaşca de aceeaşi confesiune) pe care îi îngroapă, iar acest lucru nu are nimic de-a face cu moralitatea, cu atât mai puţin cu creştinismul.

Înainte să aşteptăm ca statul să facă ordine în societatea noastră, fiindcă ştim foarte bine că nu va face niciodată, ar trebui să facem noi înşine ordine în sistemul nostru de valori: să nu mai oferim pentru ca alţii să primească, să nu mai acceptăm să facem jocuri politice şi astfel unora le vor lipsi piesele de pe tabla de şah, să nu mai propovăduim lucruri de care nu ne putem ţine doar aşa ca să facem lumea să creadă cât de morali suntem.

Clasa politică fără gaşca firmelor oportuniste nu ar avea ce face. Când vom înţelege acest lucru vom face un pas spre însănătoşirea vieţii noastre. Până atunci rămânem bolnavi, iar cei o mie de euro donaţi la licitaţii caritabile nu ne folosesc la nimic.

Cristiana Sabău