De cât succes s-a bucurat vânătorul Dragoş Hârjoabă gătind labă de urs în concursul ”Chefi la cuţite”

(FOTO-VIDEO) Dragoş Hârjoabă, care gestionează cel mai mare fond de vânătoare din România, de aproape 30.000 de hectare, a participat la emisiunea „Chefi la cuţite” unde a făcut o pledoarie pentru vânarea urşilor şi chiar a venit în faţa chefilor cu un preparat din labă de urs.

În vârstă de 38 de ani, Dragoş Hârjoabă este moldovean „măritat” în Ardeal, cum îi place să spună, e tatăl a două fetiţe şi administrator de firmă, respectiv de fond cinegetic.

„Vânătoarea pentru mine reprezintă un mod de viaţă. Socrul meu, în tinereţe, s-a ocupat de repopularea cu capre negre a Munţilor Rodnei. Când am fost invitat prima oară la vânătoare a zis soacră-mea: da-o-ar Dumnezeu să nu împuşti nimic să nu intre boala asta în tine! Numai de ciudă m-am dus. Doi ani de zile nu am împuşcat nimic”, a spus Dragoş Hârjoabă.

Pentru ca să poată pregăti preparatul pe care intenţiona să îl facă pentru concursul „Chefi la cuţit”, el a venit cu o labă de urs prefiartă de acasă.

„Seamănă foarte mult cu un picior de om. Carnea trebuie fiartă vreo 6 ore. Am venit cu ea prefiartă. Am adus hribi culeşi din pădure, afine, zmeură. Cred că un preparat inedit. Pe când se vâna ursul în România în mod frecvent, era 100 de euro porţia de labă de urs. Mereu am încercat să am o poveste în farfurie. Nu ştiu să fac platinguri, nu ştiu. Este o poveste pe care eu cred că o înţeleg, alţii nu ştiu. E o labă cu care nu te întâlneşti toată ziua”, a spus concurentul.

Dragoş Hârjoabă a spus că a ales să participe la concurs şi pentru că vânătorii, în România, au o imagine destul de proastă.

„Eu încerc, prin tot ceea ce fac, să schimb percepţia asta greşită despre vânătoare. Vânătoarea nu este numai a împuşca animalul. Trebuie să duci tone de hrană, de sare în munte, să diminuezi braconajul. Vânătoarea pe care o practic eu este una la picior, în care ai de mers kilometri întregi pe jos, nu e vânătoarea în care stai în fund în observator şi vine animalul şi l-ai împuşcat. Cel mai mult am umblat timp de trei luni după un porc. Stăteam la minus 14 grade câte 7 ore şi îl aşteptam. Şi atât am umblat până l-am prins pe acel porc. Când te duci la braconaj, la furat, nu faci aşa ceva. Te-ai dus, care ţi-a ieşit, pe ăla l-ai luat. Noi am interzis vânătoarea la femele. Când împuşti mama, omori 30-40 de animale. Braconierul nu face asta. Nu te duci să împuşti ca un tâmpit. Ai un cerb cu picior rupt. Ok. Deşi am numai patru autorizaţii la cerb, prefer să-l scot pe acela din teren că altfel îl mănâncă lupii. Pierd o autorizaţie şi în loc să împuşc un trofeu, îl scot pe ăla din teren”.

Ajuns în faţa chefilor, Dragoş Hârjoabă a povestit că a fost atacat de un urs rănit şi că niciuna din metodele despre care se spune că te-ar salva de el nu sunt valabile.

„Până acum doi ani, ursul se vâna în România. De doi ani, din păcate, l-am condamnat la dispariţie: am oprit vânătoarea. În clipa în care o specie nu mai prezintă interes cinegetic, acea specie dispare. Peste tot în lume unde a fost protejat a dispărut cu succes. Ursul e cel mai mare carnivor de la noi, nu are duşmani, e în vârful lanţului trofic. Înmulţindu-se, ursul cel mare îi alungă pe cei mici de lângă el şi îi trimite în zonele de sat, în cele locuite, să-şi procure mâncarea. Omul ia problema în mâinile lui şi zilnic se întâmplă poveştile astea. Ce interes mai am eu ca gestionar de fond cinegetic să duc tone de mălai în vârf de munte cât timp tu nu mă laşi să am acces la el? E foarte simplu. Ce interes am să-i explic ciobanului să nu îl otrăvească pentru că fac un punct de hrană la 2 km de stâna lui şi pun o tonă de mălai, sare, iar când vine la stână mă anunţi? Eu merg şi îi suplimentez hrana. Acum, dacă mă sună, îi zic să sune la ONG-uri”, a spus Dragoş Hârjoabă.

El a primit trei cutiţe din partea chefilor şi s-a calificat în etapa următoare.