Astăzi e ziua de naştere a lui Mihail Eminescu şi Ziua Culturii Naţionale. Prin străduinţa lui Gavril Ţărmure şi a lui Dorel Cosma, dar mai ales prin susţinerea domnului primar, festivităţile aniversare au început de ieri la Sinagogă şi continuă astăzi la Centrul Cultural Municipal.
Despre Eminescu, omul şi opera, s-au scris şi se vor mai scrie multe pagini, căci cuvintele sunt insuficiente pentru a-l defini în totalitate.
După 1989, când ni s-au deschis porţile spre Vest, toţi am dat năvală spre locurile interzise până atunci: Spania, Grecia, Italia, Franţa, Turcia. Din motive bine cunoscute, ne-am întors cu spatele spre Est şi astfel oraşe minunate, cu arhitectură deosebită a clădirilor şi a instituţiilor de cultură, cu parcuri şi monumente extraordinare ca Odesa, Cernăuţi, Chişinău, Kiev, Moscova, Petersburg şi altele, au rămas doar simple puncte pe hartă.
Azi voi încerca să vă prezint unul din ele, în strânsă legătura cu ziua de azi: Cernăuţi. Am trecut de două ori prin acest oraş, noaptea, şi, în afară de piaţa centrală, luminată de multe felinare, n-am văzut nimic. Apoi, la sala de expoziţii „Arcade 24”, au fost expuse pânzele pictorului din Timişoara, Constantin Flondor, născut la Cernăuţi, şi nepotul lui Tudor Flondor, compozitorul care a compus melodia pentru poezia lui Eminescu „Somnoroase păsărele”. Pânzele pictorului ne prezentau un Cernăuţi interesant, aşa că am hotărât, cu doua mini-rucsăcele în spate, să plecăm la Cernăuţi în mai 2011.
Trec peste amănuntele cu transportul din Suceava la Cernăuţi, cu şoferul Grisa, care avea un microbus vechi şi ce zdruncina, dotat cu perdeluţe şi două banchete laterale lungi având şi ele un fel de acoperitoare ca să nu se vadă dedesubt cutiile cu seceri pe care le cumpăra de la Suceava şi le revindea la Cernăuţi, ocupaţie foarte la modă în zonă, preţurile în piaţa mare din Cernăuţi fiind mult mai mici ca la noi, astfel micul trafic de frontieră este în floare.
Piaţa din Sighet, pe unde am intrat în ţară, era plina de produse ucrainene, zahăr, ulei, cutii poştale, etc. Dar să revenim la Cernăuţi. Trei zile abia ne-au ajuns să străbatem oraşul în lung şi în lat, fără să intrăm în magazinele ale căror vitrine prezentau marfă frumoasă şi modernă. Oraşul ne-a impresionat prin arhitectură, prin curăţenie, prin numărul mare de monumente şi prin grija deosebită faţă de cultură. Clădirea Universităţii, care şi-a schimbat de-a lungul vremurilor destinaţia, revenind acum la cea iniţială, este un adevărat monument de arhitectură, pe care l-am vizitat cu un ghid, care ştia oarecum, româneşte. În curtea universităţii se află şi Mitropolia, o clădire cu adevărat deosebită. În parcul operei se aflau stelele „stelelor”, luminate noaptea din interior, printre care se afla şi steaua Sofiei Rotaru, cântăreaţa de muzică uşoară ucraineană, având, după cum se vede şi din nume, origini româneşti. În faţa teatrului se afla o impunătoare statuie, a scriitoarei Olga Kobyleanska, scriitoare care s-a născut la Gura Humorului în 1863 şi a murit la Cernăuţi în1942-. Să nu uităm că Cernăuţi se afla în imperiul austro-ungar şi limba oficială era germana.
Tot Olga Kobyleanska se numeşte şi frumosul şi lungul bulevard pietonal, care pleacă din piaţa centrală a oraşului. Alături de clădirea frumoasă a teatrului (atât în interior, cât şi în exterior) se află Palatul Culturii, susţinut pe faţada exterioară de doi atlanţi. Am mai vizitat Filarmonica, Sinagoga, catedrala, multe biserici frumoase şi multe monumente. Acestea din urmă, au lângă ele plăcuţe pe care sunt consemnate nu doar numele, ci şi datele de naştere şi deces, dar mai ales prin ce s-a făcut remarcată persoana respectivă.
Capetele sau busturile celor reprezentaţi de aceste monumente ieşeau mult în afara suportului pe care erau aplicate. În centrul oraşului se afla clădirea Primăriei [rada] cu un turn cu ceas, iar în partea opusă se afla statuia înaltă a lui Taras Sevcenko, poetul naţional ucrainean, alături de care era o inscripţie mare care consemnează ca şi în alte locuri din oraş (până şi pe plăcile de metal de pe străzi care acoperă gurile de canal) aniversarea a 608 ani de la prima consemnare scrisă a oraşului.
Cred că au fost mari festivităţi, după cum acest an este afişat peste tot în oraş. Cu toate că nu are legătură cu Cernăuţi, aş vrea să spun că nicăieri nu am văzut o statuie atât de impresionantă ca dimensiune şi expresie ca cea ridicată la Lvov aceluiaşi Taras Sevcenco, poetul lor naţional.
În parcul Armatei Roşii se află un impresionant grup statuar şi, cum era 10 mai, foarte multe coroane de flori au fost depuse în ajun. În parc se afla un rond mare cu lalele roz, toate înflorite.
Aş vrea să specific totuşi că, deşi toate monumentele şi minunatele clădiri erau luminate noaptea, pentru a le scoate în evidenţă frumuseţea, la grupul statuar al soldaţilor sovietici eliberatori nu ardea nici o lumină. Am fost la cimitirul evreisc, foarte mare, unde ne-a impresionat, la intrare, un perete ridicat din bucăţi ale unor vechi pietre funerare, iar la baza lui se afla un spaţiu pe care cei care veneau să-şi salute rudele sau cunoştinţele decedate depuneau pietre în memoria lor. Sigur, am ajuns şi pe malul Prutului, pe care l-am salutat, dar plaja era complet neamenajată. Probabil era prea devreme.
Acum să ajungem şi la Eminescu. Există o stradă care-i poartă numele, destul de centrală, lângă Muzeul de Artă, pe care l-am vizitat cu plăcere şi admiraţie. Într-un părculeţ, am întâlnit şi statuia lui Mihail Eminescu, nu într-un loc unde am fi dorit-o şi nici de dimensiunile pe care le-m fi dorit, dar este frumos lucrată, sugerând, după părerea mea, mai mult opera decât omul. Imaginile pe care vi le prezint poate că o să vă facă să înţelegeţi în ce oraş deosebit a învăţat câţiva ani Eminescu, clădirile existând încă din acele vremuri.
Singurul inconvenient este limba. Noi am învăţat cândva doar franceza şi rusa şi pe aceasta din urmă fără prea multă plăcere, uitând de titanii literaturii şi artei ruse, recunoscuţi în întreaga lume, de parcă oamenii de rând erau vinovaţi de hotărârile celor de la guvernare.
Nu pot deci să vă spun dacă engleza ar putea folosi la ceva. Vă felicit cu ocazia Zilei Culturii Naţionale şi mulţumesc celor care ne-au oferit o toamnă şi o iarnă spectaculose din punct de vedere cultural!
Tamara Moise
Notă: Fotografii din arhiva personală a autoarei
Adaugă comentariu