”Încă de mică, era frumoasă, cochetă și atrăgătoare pentru că a fost zămislită de oameni frumoși, atât la suflet, cât și la minte. Cei care au crescut-o au fost tot timpul foarte atenți cu modelarea caracterului ei, cu educarea ei în spiritul frumosului și al lucrului bine făcut. Nu de puține ori, i-au adus maeștri renumiți care să-i modeleze trăsăturile și să-i cultive acele valori care să dăinuie peste timp. Au trecut peste ea multe greutăți până să crească, dar le-a făcut față la toate. Era una din cele șapte prințese de pe Pământul Crăiesc. A fost de multe ori măritată, dar niciodată nu a fost umilită și siluită. Chiar dacă în „epoca de aur” faraonul i-a pus veșminte cenușii, tot frumoasă era. Și acele vremuri grele au trecut peste ea fără a-i lăsa prea multe urme, iar eliberarea de sub tiranie a venit. Sau cel puțin așa credea ea și nu numai ea”, spune consilierul municipal PNL Ioan Peteleu:
”În anii ce au urmat sinistrei epoci au fost mulți pețitori, dar numai unii au fost aleșii cu care și-a unit destinele. Fiecare a încercat să o facă mai frumoasă și mai cosmopolită, după cum s-au priceput. Unii mai atenți cu ea, dar fără prea multă grație, alții mai neglijenți, dăruindu-i pălării de azbociment, carton și tablă și alte lucruri ieftine. Gesturi kitschoase, dar reparabile în timp. Nici unul dintre aceștia însă nu a venit mai pus pe umilire și pe risipire decât cel care avea să vină în viața ei în urmă cu nouă ani, cu mâinile în buzunare, fără nici o zestre, doar îmbrăcat în vorbe frumoase, dar goale. Ea l-a crezut și l-a acceptat din păcate pentru ea și pentru mulți din preajmă!
Trezindu-se peste noapte cu cheile vistieriei în mână, în primii patru ani a mințit-o doar, repetându-i zi de zi că-i va face câte-n lună și în stele dar n-a făcut nimic, dând vina pe alții pentru nereușitele lui. În următorii patru însă, îmbătat de putere și înecat în propriile lui minciuni, a început să cheltuie cu nesăbuință averea prințesei pe lucruri fără noimă. Pretindea că le face pentru ea: să fie mai frumoasă, să fie modernă, să aibă un viitor luminos, să poată să iasă în lume. A ieșit doar el însă: în Europa, în Asia, în Africa și cine știe pe unde și cu cine o mai fi umblat pe banii ei, iar setea de putere și zelatorii din preajma lui l-au făcut să-și piardă mințile.
I-a făcut derdeluș să poată schia, dar pe noroi în loc de zăpadă. I-a făcut pod cu coarne, peste ape, dar la un capăt o aștepta hăul. I-a cumpărat veverițe sprintene și zburdalnice, dar le-a ținut închise după gratii și au murit bietele animăluțe. I-a făcut poteci ca-n basme, dar a pus pe ele pietre colțuroase ca să-și rupă picioarele. I-a făcut în fiecare an spectacole de doi bani spunându-i că face cultură. I-a transformat casa de cultură în palat crezând că așa o va impresiona. Mai nou vrea să-i facă vara un mare bâlci care să țină două săptămâni în loc de trei zile, ca risipa să fie cât mai mare. Vrea să-i facă chiar și băi într-un deal, cu apă tulbure din râu. Și multe, multe alte deșertăciuni, că doar nu plătea nimic din jebul lui, ci din agoniseala celor mulți din care se înfrupta și se înfruptă fără chibzuință.
Nu s-a oprit doar la promisiuni deșarte și daruri de prost gust. Cel mai grotesc moment însă a fost atunci când, într-un exces de furie, i-a pus veșminte mov. A îmbrăcat-o ca pe o curvă. A umilit-o. Și-a bătut joc de ea în văzul lumii. A dezonorat-o. În mintea lui trebuia să arate ca și celelalte arătări din fanteziile lui erotice. Atunci s-a văzut clar că nu a avut și nu avea nici un sentiment de dragoste și de respect pentru ea. Doar orgolii și vanități. Doar lupta pentru glorie, pentru propria lui mărire.
De la umilire însă, până la schilodire și mutilare cu violență nu a mai fost decât un pas. Recent, monstrul cu chip de om și-a arătat adevărata față și într-o ieșire criminală a lovit-o mișelește, pe la spate. Nu cu orice armă, ci cu o hardughie colțuroasă și tăioasă de fier și cioburi de sticlă – făcută la comanda lui pe mulți bani plătiți din averea prințesei unor mercenari fără scrupule – pentru ca durerea să fie cât mare și agonia cât mai lungă.
Bineînțeles că nu putea să ridice singur arma crimei și să lovească. Era din oțel și era grea. Așa a vrut-o. Și atunci, pentru a-și pune planul diabolic în aplicare, a apelat la mai mulți complici care l-au consiliat și l-au susținut în crudul demers. Cincisprezece la număr. Unul și unul. Aceleași caractere, aceleași forme fără fond, aceleași întruchipări care-i cântau ode marelui cârmaci și care, fără să clipească, au strigat într-un glas… da, să moară!
Sub greutatea loviturii, frumoasa prințesă a căzut de pe picioare cu trupul străpuns de fiarele ascuțite. Chiar și atunci când ea se prăbușea la pământ sub privirile animalice și rânjetele sfidătoare ale părtașilor la crimă, monstrul zâmbea printre dinți și proclama necontenit că fierătania neagră și rece este de fapt o nestemată, o agrafă scumpă de păr care i se va potrivi de minune, că aceasta o va înnobila, că o va face unică. De fapt, acesta delira ca de multe alte ori.
Tragic și dureros. Suntem martori la agonia unei frumuseți, a unei perle rare. Prognostic rezervat. Șanse puține de supraviețuire! Dar totuși, încă nu este totul pierdut. Mai există speranță. Se poate să o readucem la viață. Ține doar de noi cei mulți care o iubim și o respectăm pentru tot ce a făcut pentru noi de-a lungul timpului. De noi cei care vom avea puterea să alergăm repede înspre ea și să-i dăm o mână de ajutor, să o resuscităm și să-i tratăm cu bunătate rănile ca să se vindece frumos și fără sechele. Altfel, ea o să moară în chinuri groaznice și o să rămână în mințile și sufletele noastre doar „una dintre cele șapte frumoase prințese de pe Pământul Crăiesc”. Bistrița!”.
Care pământ crăiesc, oamenilor? Bistriţa nu este în România? V-aţi triclezitără de cap cu toţii!
are dreptate… https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83m%C3%A2ntul_cr%C4%83iesc
GIOVANI ANDREEA GROMO in 1564 trecand prin TRANSILVANIA nu a ocolit orasul nostru si in cartea sa spunea ; orasul capetenie si al dintai dintre toate orasele este SIBIUL, urmeaza apoi BRASOVUL si BISTRITA. La o departare de 7 mile de Beclean se gaseste frumosul, bogatul,populatul si puternicul oras BISTRITA, asezat pe un loc ses,intr-o vale vesela, inconjurata de izvoare care uda intreaga vale spre vest pana la dealul foarte inalt,departat cu vreo mie cinci sute de pasi de zidurile orasului,celelalte trei latur iale orasului,in parte scaldate de apele unor asemenea izvoare in parte de miazazi, un put lat care se umple de rau,fac ca acest oras sa fie de necucerit. Strazile drepte sunt taiate de la un capat la altul de paraie formate din acele izvoare si care curg prin tot orasul spre marele folos al lucuitorilor si totodata spre desfatarea ochilor privitorilor. Si suntem ajunsi si in 2017. Progresul inevitabil a schimbat radical aceasta descriere a unui oras BOEM, descris si de altii mult mai tarziu. Cei ce stiu mai bine si alte aspecte pot adauga; cu o administratie COMUNISTOIDA, aroganta, neprietenoasa cu orasul si imprejurimole, cheltuitoare de bani ,fara mila si cu respect pentru leutii trimisi gaj de locuitorii cetatii, care cu truda i-au strans si depus pentru prioritatile cu adevarat asteptate , vad cum acesti trepadusi de la o masa rotunda numita CONSILIUL LOCAL, consuma acesti bani trimisi spre dezvoltare pe tot felul de fantezii si ghidusii care au starnit mirarea in toata presa vremii, si am ajuns sa fim luati in mare ocara si suntem pe picior de egalitate cu orase care nici macar nu erau pomenite si nu merita sa le pomenesti nici acum si nici in trecut .Ai impresia ca in acel CL au venit de aiurea din patru zari caruta cu prosti care ne hotarasc destinul. Mi-am permis sa fac o mica descriere a ceea ce stiu si am vazut timp de zece ani, de cand facand politica verde am simtit nevoia sa ma implic intr-un fel pt. orasul meu. Nu imi pare rau pt. timpul pierdut. Asa cum am fost eu ascultat si bagat in seama, tot asa sunt toti cei 80.000 de concitadini. Diferenta este doar ca eu i-am vazut si studiat pe acesti trepadusi. Trepadusi de la toate partidele. Unii mai cu bun simt, cei drept. Frumoasa de care vorbeste domnul PETELEU este violata zilnic. Noua nu ne ramane decat sa constatam prostitutia din politica si administratia pe care de fapt au ales-o multi dintre noi. Intrebarea mea este una ; LA CINE SA RECLAMAM VIOLUL ???
Frumos scris…domnule Peteleu. Dar eu bag mana in flacari ca acest text este scris de Viorel Negru. Asa ai ajuns, sa comanzi texte ziaristilor si sa ti le asumi? Prietenii stiu de ce
Domnule Mihai Paulin, cu tot respectul dar va inselati amarnic si v-ati cam ars la maini. Vedeti, tocmai asta e diferenta dintre mine si altii. Gandesc liber si spun ce gandesc. Ma exprim liber. Niciodata nu mi-a scris nimeni nici un cuvant sau discurs. Nu pot sa vorbesc dupa dictare doar ce gandesc. Daca dvs demonstrati ca e asa cum sustineti, ma retrag din politica si din viata publica. Cand o sa ajung sa am purtatori de cuvant o sa anunt public lucrul acesta iar atunci cand o sa-mi scrie cineva ce gandesc sau cum sa gandesc, nu o sa mai fiu. Pana atunci, toate bune. Ganditi liber!
Am încercat sa citesc articolul dar după câteva rânduri am renunțat. Penibil! Ca și cel care a scris. Va întreb din nou domnule Peteleu: cat ați fost viceprimar de ce ați votat și de ce i-ați îndemnat și pe ceilalți da voteze toate aberațiile făcute în oraș? V-am văzut de foarte multe ori în ședințele CL ca ați votat și ați aprobat toate tâmpeniile lui Crețu nu v-ați opus ba mai mult i-ați combătut pe cei care se împotriveau. În locul dvs. mă ascundeam și nu mai scoteam capul. Dar bunul simț va lipsește cu desăvârșire!
Ca sa nu renunti repede la citit trebuie sa ai exercitiu. Ca sa si intelegi, trebuie sa ai carte.
Domnule Mihai Paulin, cu respect vă informez că mă simt flatat de impresia dumneavoastră. Întradevăr, materialul domnului Peteleu este un eseu delicat cu nuanțe ironice fine ce te face să-l citeşti până la final. Însă acest material chiar ÎI APARȚINE DOMNULUI PEtELEU! Nu este prima oară când domnia sa publică asemenea materiale în care atrage atenția asupra problemelor edilitare. Sincer, din poziția dânsului de consilier local şi politician cred că trebuia să fie mai ferm iar narațiunea să nu ia amitudinea unui eseu. Dar este părerea dumnealui, iar textul este foarte bun. Eu recunosc că în trecut am ajutat diverşi lideri politici, de la toate formațiunile politice să-şi creioneze ideile esențiale ale unui text sau discurs. Dar NICIODATĂ, absolut NICIODATĂ nu le-am oferit un text scris cuvânt cu cuvânt. Aceste fapte ,reprobabile în opinia dvs , s-au produs în campaniile electorale când ofeream consultanță. Astfel de fapte comit toți ziariştii, fie că recunosc sau nu. În privința domnului Peteleu vă dau o veste proastă: nu am colaborat de asemenea manieră, nici atunci şi nici acum. Îl respect aşa cum vă respect şi pe dumneavoastră care mi-ați băgat cu forța în portofoliu un text ce nu-mi aparține. În concluzie, tot pe baza respectului reciproc, ar fi bărbăteşte să vă cereți scuze atât domnului Peteleu cât şi mie. Stimă. Mulțumim Timp Online pentru găzduirea acestor comentarii.
„Mereți”naibii amândoi. Dacă ați ajuns să scrieți comentarii în ziare atunci chiar trebuie să demisionați. Domnule Peteleu, un om serios nu face aceste lucruri josnice. Îmi pare rău,dar trebuie să vă informez că ştie lumea de cârdăşia cu Negru. Persoanaj care până mai ieri umbla cu o pancartă legată de gat pe pietonal pe care scria :m-a adus Mexicanul din arșița sudului şi acum nu am de lucru „. Este foarte bine că partidele s-au pus de acord în această privință si nu mai finanțează astfel de personaje.
Mie mi le scrie mama OMIDA.. Asta trebuie sa intre in CL sa dea cu descantece pe politruci sa scoata servilismul si tradarile din unii care doar atata stiu de la viata. Il admir pe domnul IOAN PETELEU. Cunosc bine prestanta si prestatia dansului, mai bine decat carcotasii comentaci. Admir la dansul curajul si faptul ca are o abordare directa si moderna in ceea ce doreste sa spuna. Din pacate nu sunt multi cei care ar trebui sa faca exact ca el. VIATA LUNGA stimate DOMN !!!
Teleleu…admir curajul tău în anonimat. Se prinde toată lumea că eşti un om integru şi curajos. Ține-o tot aşa. Personaje ca tine nu ar trebui băgate în seamă. Imi cer scuze mie că am ajuns să răspund la un mesaj a cărui anvergură intelectuală o intuiesc. Eu rămân Viorel Negru şi îmi asum ce scriu…tu eşti doar o fantomă a vieții. Din fericire, societatea a început să amendeze astfel de comportamente, gen postaci. Eşti pierdut prietene , ca om. Poți comenta cât vrei pe site-uri, pe facebook. Curând…te vor ignora toți.
Un pamflet subtil, cu nuante tragic-comice referitor la soarta nemeritata a urbei care a incaput pe mana unor „edili” ce se cred pe propria lor mosie. Din pacate, adrisantul este insensibil (nesimtitor) la astfel de subtilitati. Unui grosolan trebuie sa-i spui verde-n fata, direct si fara ocolisuri ca nu se afla pe mosia lui taica-su si ca trbuie sa tina seama de ceilalti. De regula astfel de indivizi, sunt lasi, lipsiti de curaj isi asigura spatele inconjurati de indivizi obedienti fara personalitate care actioneaza ca niste cozi de topor.
BRAVO domnule Dinu. Cat adevar.