În această dimineaţă, am avut de verificat un subiect într-o instituţie publică. Am sunat la secretariat, nu mi-a răspuns nimeni, am sunat la director, nici atât (am dedus că probabil e în concediu), am sunat din nou la secretariat şi am cerut cu cineva din conducere. Mi s-a făcut legătura într-un birou, n-a ridicat nimeni receptorul. Am sunat iar la secretariat şi am cerut numărul de mobil al directorului adjunct care e la cârma instituţiei, cel de serviciu, evident, plătit din bani publici. Secretara nu a vrut să mi-l dea, aşa că am reluat epopeea sunatului pe fix de la un birou la altul. Una din calităţile mele este că nu mă las când mi se întâmplă astfel de lucruri. În măsura în care mă enervez eu, îi enervez şi pe alţii. În final, am aflat ce mă interesa, însă am pierdut timp îndelungat ascultând un telefon care sună aşa, în gol, probabil într-un birou şi mai gol.
Eu sunt jurnalist şi am de-a face cu astfel de situaţii aproape zi de zi. Sunt antrenată să le fac faţă. Ştiu pe ce buton trebuie să apăs ca să scurtez drumul şi ce trebuie să fac atunci când o secretară sictirită îmi spune „nu se poate”, dar mă întreb ce face un om simplu, aflat într-o situaţie dificilă. El cum procedează?
Instituţia în care am fost purtată azi de la Ana la Caiafa se numeşte Casa Judeţeană a Asigurărilor de Sănătate. E cea care are de-a face inclusiv cu oameni aflaţi în situaţii dificile, oameni a căror viaţă depinde de o semnătură a cuiva, de bunăvoinţa altcuiva. Cum este posibil oare ca o astfel de instituţie să-şi ia vacanţă? Înţeleg nevoia oricui de concediu, înţeleg că sunt oameni puţini, înţeleg că au mult de lucru, dar chiar nu pot să înţeleg de ce se procedează aşa, de ce omul e purtat aiurea dintr-un birou în altul cu sentimentul că nimeni nu vrea să-i rezolve problema (deşi e plătit pentru asta), ci să-l facă să renunţe.
Secretarele am impresia că jură că nu vor da nimănui numerele de telefon ale şefilor, chit că acestea sunt de serviciu şi plătite din bani publici. Pot să înţeleg că un director are şi alte treburi decât să facă pe telefonistul, dar în acelaşi timp ştiu că un om care a acceptat să conducă o instituţie cum e CJAS (ştiind foarte bine că aceasta nu face croaziere, ci se ocupă de oameni bolnavi şi supăraţi), a înţeles că la pachet are şi nişte responsabilităţi, inclusiv aceea de a răspunde chiar şi noaptea la telefoane dacă noaptea e momentul în care cineva are nevoie de ajutor.
La noi nu se procedează aşa. Instituţiile statului nu îl servesc şi nu îl ajută pe om atunci când are nevoie, dar nu uită să-i ia banii din cont în fiecare lună când au ele nevoie să-şi plătească salariile şi telefoanele de serviciu. În epoca Facebook în care unii urmăresc nonstop ce fac alţii, un email trimis unei instituţii publice e ca o monedă aruncată într-o fântână. Nu-ţi răspunde nimeni decât în momentul în care vreun slujbaş îşi aduce aminte să strângă sutele de monede într-o plasă. La ora 16.00, oraşul se aglomerează, toată funcţionărimea dispare şi e de negăsit până a doua zi la 9.00-10.00 după ce îşi bea cafeaua şi îşi fumează ţigara numai în locuri autorizate (sic!), adică nu în birouri lângă telefoanele fixe. Poţi arunca mii de monede în fântâna lor, nu le va culege nimeni, deşi în tot acest timp, toată lumea butonează telefoane ca să fie la curent cu ce fac „prietenii virtuali”, crezând, fireşte, că este foarte ocupată şi în acelaşi timp trăind cu iluzia că e mereu informată (evident legat de ce se poartă vara aceasta la mare).
Trist înspre revoltător e să constati că au dispărut oamenii care îşi percep munca drept o misiune care nu se încheie decât în momentul în care ai rezolvat şi ultima problemă. Indiferent cât de puţin gloriasă e activitatea pe care o facem, cum ar fi să punem tot sufletul şi toată pasiunea de care suntem în stare ca să o ducem la îndeplinire? Chiar dacă la capătul unei zile nu primim bani mai mulţi, există toate şansele ca cineva să se gândească la noi în termenii „cât de amabilă a fost persoana aceea! Cât de frumos a vorbit cu mine! Ce bine mi-a prins vocea ei blândă!”.
Cum ar fi dacă am abandona sictirul, dacă l-am lăsa la poarta instituţiei/firmei în care lucrăm şi ne-am propune în fiecare zi să fim entuziaşti, binevoitori? Cum ar fi dacă nu am mai spune nimănui „nu se poate”, ci „fac tot ce se poate ca să vă ajut”?
Stimaţi angajaţi la stat, vă rog ca, în această perioadă estivală, să meditaţi la toate acestea chiar dacă sunteţi la mare, la birou sau în altă parte. Nimeni în afară de dumneavoastră nu vă poate schimba atitudinea. Sunteţi singurii responsabili de ea.
Cristiana Sabău
Stimata doamna inceteaza sa mai bagi pe toata lumea in aceeasi oala.Nu sunt bugetar,dar totusi e deranjant cum se pune problema.Faceti o statistica ,daca tot vreti sa demonstrati ceva,pe o perioada mai lunga,cu mai multe institutii si angajati si apoi pe baza studiului emiteti o teorie sau mai bine zis concluzia. Si o sa descoperiti ca sunt si oameni care sunt dedicati meseriei lor.Chiar sunt.
Putini sunt diferiti, si sunt exceptia necesara. Surprize SUPER placate, am avut in ultimii ani la Finante. In urma cu 3-4 ani, in momentul in care intrai intr-un birou de la finante, parca intrai direct in mormant. Nervi, suparari, incruntare. Sincer, am doi ani de cand lucrurile se desfasoara altfel, cel putin in cazul meu (si eu nu am facut nimic diferit). Exemplu? Este singura instituite unde am patit sa nu stiu sa completez un formular (stufos), si Doamna de la birou sa-mi spuna: stati jos, il completam impreuna. In rest? Incercati Casa de Pensii, CJAS, Prefectura…..unde vreti. Gasiti cam 3-4 exceptii.
..”ghiseita cronica” asa se numeste boala care, vad, nu-si gaseste vindecare; cum se afla cineva in spatele unui ghiseu, se imbolnaveste subit de aceasta boala
„in aceasta dimineata, am avut de verificat un subiect intr-o institutie publica”
adica ..ti s-a pus pata ..si ai facut tot posibilul ca acest subiect sa aiba rezolvare tot astazi ..vineri 2 august (presupun)
pentru un rezultat satisfacator recomand o planificare corecta
stiu ca pentru voi jurnalistii exista doar „ACUM! ASTAZI!”
de parca va impinge cineva din spate sa fiti „ACUM/ASTAZI”
puteti foarte bine sa fiti si „MAINE”..la fel de jurnalisti
cu un zambet, nu cu urã 🙂
weekend fain!
Dacă mai găsiţi astăzi (vineri) după 15 oameni în instituţii publice, vă rog să mă anunţaţi să vin să-i felicit. Până luni la 9.00, după cafea, bate vântul peste tot.
Apropo de când vrem. Da, vrem pe loc. Şi statul când ne ia bani din conturi, ni-i ia exact când are de luat, nici mâine, nici peste un an. Funcţionăm şi noi după aceleaşi reguli.
Clar, de ce AZI. daca se poate si MAINE.
Lucrati la STAT, nu-I asa? Daca lucrezi undeva unde trebuie sa faci treaba „X”, depinde daca zambesc eu sau nu? Sau trebuie sa o faci pentru ca asa scrie in fisa postului? Daca zambesc se poate AZI, daca nu zambesc se poate doar MAINE? Ar trebui sa fac la fel in domeniul privat in care lucrez eu? Daca zambesti frumos iti lucrez, daca nu, te chem maine? Nu, pentru ca la noi la privat munca se cuantifica in bani necesari pentru salariile voastre, in timp ce la voi munca se cuantifica in ore state la service, in care daca muncesc e bine, daca nu muncesc e si mai bine.
Oricat de tare se vor supara bugetarii, munca la stat e alta decat munca la privat. Nu am nici macar un singur prieten bugetar care sa nu se planga de faptul ca „trebuie sa stau la munca”. Bineinteles, si salariul e la fel de mizerabil ca si atitudinea, dar…..de ce nu mergeti in privat? Unde sa munciti de placere si sa faceti tonele alea de bani pe care le visati? (si apropos, tonele alea de bani sunt mult mai putine, munca e mult mai mare, dar nu ne plangem atat de mult ca voi).
Sunt absolut de acord, domnule doctor. Le-aş recomanda tuturor celor care se plâng şi sunt nemulţumiţi să caute job-uri de care să fie mulţumiţi şi în care să nu aibă timp să se plângă.
Da, de acord, generalizarea nu este bună.
Există persoane dedicate muncii lor, funcţionari ce trag la căruţa instituţiilor de stat, centrale sau locale. Deşi, personal, toată viaţa am lucrat în mediul privat, în afaceri ce nu ţin nici măcar de vreun contract cu statul, vrând nevrând, m-am intersectat cu foarte multă funcţionărime publică, în general de foarte bună calitate, foarte puţini şefi, dar, în general cu oameni care, nepreocupaţi de accederea la funcţii înalte în ierarhie pe bază de numire politică, sunt liderii informali ai instituţiilor în care lucrează.
De la aceştia am aflat care sunt marile neajunsuri ale sistemului. Cel mai mare este promovarea pe criterii politice, nu de competenţă. Datorită şefilor politici, sistemul este penetrat de prieteniile politice, nu contează vocaţia persoanei, contează a cui prieten politic eşti. Concursul pentru ocuparea unui post de funcţionar public e un moft, aproape toată lumea bună şi informată poate să spună dinainte cine-i personalitatea ce va ocupa un post vacant. Exemplele nici nu mai trebuiesc date, sunt de notorietate, unii le văd, alţii se prefac că nu le văd.
Al doilea neajuns provine din personalitatea şefului de instituţie, direcţie, birou sau cum s-o mai fi chemând. Dacă acesta este unul care crede că le ştie pe toate, implicit, în ierarhia inversă va promova persoane docile, pupincuriste, mai puţin competente, care doar să poată sa sară mereu în sus cu replica: da şefu, să trăiţi şefu! Adevăratul lider, ăla informal, va rămânea în umbră, adâncit în muncă dar şi în frustrare, gândind la ce mare noroc au unii.
Un alt neajuns este datorat cumetriilor ce apar in cadrul instituţiilor, lucru absolut uman şi destul de firesc, dar care influenţează relaţiile ulterioare în cadrul unei instituţii, pentru că aceasta interferează nefiresc relaţiile de muncă. Astfel, dacă şeful / şefa năşeşte vreun subordonat, apoi musai ca ulterior să-l protejeze, sa-i dea de treabă doar relaţia personală cu facebook-ul şi informarea de preţuri la ultimile ţoale şi papuci.
Un dezastru total este atunci cand toate cele de mai sus se întrepătrund. Păi atunci ai de a face cu marele funcţionar public care vine la serviciu când i se scoală, programul de lucru e pentru toţi ăilalţi, freacă toată ziua menta pe facebook, plecă şi vine prin oraş când vrea, folosind dacă e posibil maşina de serviciu, îi ameţeşte pe ceilalţi cu toate mondenităţile
– arătând cât îi de ştiut, de restul să se ocupe cine o vrea, că vorba aia, munca îi pentru negri şi tractoare!
Ş-apoi trai neneacă, pe banii statului!
perfect SPUS, THANKS
O analiză ce vădit s-a vrut obiectivă, eliminând interacţiunea instituţiilor Statului cu firmele private. Lucrul în domeniul privat devine o asumare a robiei faţă de un Stat fără princiipi coerente, cu politicii contradictori în propagandă şi în fapte. Acei lideri informali ce apar firesc în orice organizaţie în loc să fie utilizaţi de sefii numiţi politic spre creşterea performanţei instituţiei, sunt cel mai adesea ţinta incapacităţi şefilor vremelnici prin acele locuri. Caracterizare din final este atît de exactă că poate fie recunoscută la majoritatea celor ce venind în control, afli toate firmele la care „el incoructibilul” a dat cele mai mari sancţiuni, că el „a tot cunoscătorul” ştie toate tertipurile făcute de privaţi, iar la final când drept concluzie consimţi că la viitorul control toate aceste vor fii îndepărte primeşti răspunsul – ceva tot găsim noi.
Va bagat Basescu in cap o prostie, dihonia dintre bugetari si privati. Toti asa zisii privati, care au o firma de 2 bani, si pe timpul PDLului si-au facut tot felul de invarteli, se plang cat de greu e la privat, cate taxe, salarii, etc. Nu mai platiti jegurilor nimic, ca asa ati fost invatati, sa invartiti intre voi, in gasca voastra infecta! Privat inseamana multinationale, inseamna firme mari, serioase, nu firme si cabinete de apartament, cu cifre de afaceri serioase, cu salarii si drepturi pt angajati, cu taxe platite si respect pt valori.
Jegurilor? E clar că lucraţi la stat. Aceasta e atitudinea predominantă a funcţionarilor. Mediul privat, adică „jegurile”, vă plătesc dvs. salariile. Indiferent de mărimea unei firme şi de cifra de afaceri, ar trebui să priviţi cu respect spre cei care virează bani la stat.
Şi, apropo, vă anunţ că aţi scris un comentariu în timpul serviciului. Rezultă că aţi ignorat un „jeg” care vă plăteşte şi pentru timpul în care nu faceţi nimic.
Jegu si firma de doi bani la care trudesc plateşte lunar peste 100000 lei noi numai TVA dragă doamnă Georgeta şi n-o avut niciodată de a face cu vreo învârteală cu statul român… ce să vă mai spun, merit tot dispreţul funcţionăresc al celor pe care i-am taxat negativ în comentariul meu.
1. nu sunt bugetar, locuiesc in straintate, sunt in vizita in Bistrita, insa comentariile astea mi se par total lipsite de bun simt. Am urmarit campania asta, a fostei guvernari pdl prin guvernatorul Basescu, de defaimare a Romaniei si a unor categorii profesionale
2. fara sa va suparati, dar eu cred ca rolul junralistilor e sa informeze nu sa emita „judecati de valoare” si sa puna la respect anumite opinii. E revoltator ce vi s-a intamplat astazi (in cazul prezentat in articol) dar …, doar ca cetatean, ca jurnalist nu cred ca va asteptati sa aveti anumite privilegii in plus, sau sa „vi se deschida anumite usi”?
3. de unde pana unde, doar „privatii” platesc taxe si impozite iar alte categorii nu? Negati faptul ca si bugetarii platesc taxe si impozite ? Platesc si e foarte probabil ca ele sa fie mai mari decat a „privatiilor” care se sustrag platii multor taxe. Si bugetarii au proprietati, si ei au un salariu (si daca e cum spuneti dvoastra, mai mare la stat, atunci insemana ca platesc mai mult impozit) si sa nu uitam, de asemenea si ei sunt consumatori
4. cand am spus ca sunt niste „jeguri” m-am referit la cineva anume, cei care sub o anumita protectie politica si intr-o anumita clientela au facut afaceri din postura unor firme de apartament si nu numai, iar acum se plang ca trebuie sa plateasca ai asi aia. Credeti-ma vorbesc in cunostinta de cauza si cred ca stit si dvoastra destule cazuzi. Nu m-am referit la firmele serioase ( si am facut precizarea) care au respect pt angajati cat si pt stat.
5. e drept, anumite sectoare bugetare sunt supraincarcate si nefunctionale, dar nu generalizati, exista domenii ale sectorului bugetar (santatae, justitie, invatamt, aparare, etc) unde se intra destul de greu, dupa mult studiu, examene de selectie foarte riguroase si in cele din urma pe un salariu sub nivelul pregatirii, a importantei muncii si a meritelor depuse
6. este bine cunoscut faptul ca absolventii merituosi ai sistemului de invatamant (liceeal, universitar) vor obtine/obtin dupa terminarea studiilor, joburi in firme serioase sau … chiar in firme de stat, in sistem bugetar ( si asta e valabil in toata lumea), cei care isi infiinteaza tot felul de firmulete si apoi se plang sunt exact cei care s-au plans tot timpul, corigenti, repetenti, niste frustrati pt ca nu au prins si ei un job in sistemul pe care-l contesta si…vor ramane niste frustrati toata viata lor
7. toti acesti frustrati sa incerce sa traiasca doar ei, fara „bugetari”, fara servicii, fara invatamant, fara santatate, fara aparare, fara cultura, justitie, etc. Nu? doar „toate astea cheltuie bani si nu produc nimic, chltuie banii privatilor” … Traiti atunci numai voi singuri, stimati PRIVATI, fara sistemul bugetar, poate e mai bine !
8 … de unde provine aceasta revolta fata de valori, fata de intelectuali, fata de elite, fata de stat ?
dle Dan Sehăşan, cred ca faceti o confuzie, TVAul nu-l plateste firma la care lucrati, am impresia ca tot consumatorul, cel care cumpara produsele/serviciile dvoastra.
Ai dreptate, iarta-ma pe mine, cu firma mea de cartier, ca va deranjez anual cu taxele si impozitele mele. Bineinteles ca doar multinationalele conteaza. O mare doamna Georgeta, transpira prin toti porii respectul pe care eu il consideram necesar la un bugetar, fata de contribuabili.
O dovada mai mare al …dialogului surzilor, nu cred ca exista. Ce am spus in comentariul meu anterior ( e drept cam lung) de la 1-8 ? O tot dati cu contribuabilii si bugetarii ! Faceti-va o lume numai a voastra, bisnitarilor (asta sunteti, pt ca afacerile si respectul pt lege si valori e departe de voi) !
Si daca ramuri bat in geam,
Si evaziunea nu se mai opreste,
Ghici cui spaga noi dadeam
Tot unui bugetar, fireste !!
dreptate pana la capat :)))))))))))))
Exista si institutii unde angajatul din dosul ghiseului nu are timp de facebook,de povesti sau de a servi un corn,stiu,a zis cineva ca este o boala ce se numeste ghiseita cronica,o fi avand dreptate in felul lui,dar va rog,nu generalizati,sunt si cazuri unde angajatii ar vrea sa fie lumea multumita,sa zambeasca,nu sa fie intr-un stres permanent pt ca e singur la un singur ghiseu,ca s-a redus personalul si ca acel angajat trebuie sa faca fata multimii ,insa oricat s-ar stradui,nu se poate,si daca se mai confrunta si cu lipsuri de consumabile,pe care le cumpara din bani proprii,apoi…judecati dvs….sunt multe exemple pozitive,dar si ft multe exemple negative…oameni si oameni…
Doamna Georgeta, cu respect, dar nu aţi priceput nimic.
De unde deduceţi că e vorba de revoltă împotriva intelectualilor, a medicilor, a profesorilor şi a altor categorii de bugetari ce chiar lasă ceva în urma lor?
E clar pentru orice privat că învăţământul produce ceva, sectorul sanitar la fel, justiţia nu mai vorbim… aici e vorba de funcţionarii ce îşi spun că ei sunt statul, cei ce au ajuns în unele funcţii nemeritat ale aparatului de stat, pe posturi de sinecură distribuite printr-un partid politic…
Încercaţi de făceţi o afacere fără a implica statul… după aceea aveţi dreptul la opinie despre acest lucru, daţi la timp un salariu unui singur angajat, după aceea povestiţi experienţa.
Toţi privaţii e hoţi şi jigodii este tot o generalizare extrem de nedreaptă.
@Georgeta
Se vede ca sunteti in vizita in Romania. Va recomand sa ramaneti din punct de vedere al analizelor economice acolo unde va simtiti confortabil, adica acolo de unde veniti, si lasati-ne pe noi aici. Sunteti total pe langa subiect. Ramaneti la multinationalele dumneavoastra si abtineti-va sa comentati afacerile mici din Romania, cu injurii de tip”bsinitarilor” adresate firmelor mici. Ia dumneata cucoana, capital sa-ti faci o multinationala in Romania, daca nu, slugareste-i o viata pe altii care vin si-ti dau aici o ciozvarta, si-si iau profitul si-l cara pe alte meleaguri, sugand din tara asta, ultimele rezerve. De ce crezi ca vin aici, sa ne faca noua traiul bun? Sa ne mulga pana la ultima picatura. In folosul cui? A unora care vor puterea doar in mana lor. Lasa-ne pe noi aici, ca noi stim ce se intampla cu noi, nu veni sa ne dai lectii,proaspat coborata din avion. Va duceti naibii sa scapati de griji si probleme, ca nu sunteti in stare sa le stapaniti si sa dati piept cu ele, ca nu sunteti in stare sa construiti si va asezati in cuiburi construite deja, si apoi veniti cu voturile voastre sau cu si mai mare impertinenta, direct in zilele de concediu, sa ne dirijati noua viata. Ia, mai mergeti voi, cucilor, in noile voastre tarisoare si faceti acolo gura. Nesimtitilor! Daca vreti sa faceti ceva stati naibii pe curul vostru aici, si nu mai dati voi lectii nimanui, ca sunteti paraleli si acolo si aici.Stati cu curul in doua luntrii, acolo tineti ciocul mic si veniti aici sa ne aratati noua ce valorsi sunteti, ca acolo nu va baga nimeni in seama..
Si mai invata cate ceva.:Elitele nu-s la stat si nu le uraste nimeni in Romania. NU ne mai face si bolsevici, nesimtito.
Aveti dreptate ! Asa e, habar nu am ! Eu traiesc pe luna, iar elitele lucreaza la privat, si in Roamnia nu se are nevoie de: cultura, educatie, sanatate, justitie, armata. Se pare ca s-au uitat destul de repede abuzurile, promovarea incompetentiei, afacerile de gasca, jignirile, umilinta și disprețului fostei guvernări fata de poporul roman, si pe deasupra vorbiti aceeasi limba cu mentorul dvoastra (se pare), Basescu, … Va indobitocit pe toti !
Georgeta dacă ai venit în ţară şi nu găseşti armonia şi bunăstarea sperată, iarta-mă şi pe mine jegul, ce în loc să lucreze la Stat am cumpărat împreună cu asociaţi mei un apartament unde pe lângă noi au încă doi oameni un loc de muncă. Multinationalele de care vorbeşti pe munca celor ca mine fac profit şi nu am nimic ce să le reproşez.
Georgeta, cea cu jegul în gura, ai o proastă înţelegere a economiei de piaţă şi acest lucru te califica perfect să primeşti o sinecură la Stat, pentru capacitatea de „sinteză” pe puncte a orice. Aceea sumă de 100.000 platită de domnul Dan Sehăşan este plătită de benificiari produselor sau serviciilor oferite pe o piaţă concurenţială, dar este o taxă la valoarea adăugată prin muncă şi pricepere. Nu cred că reuşesc eu să te fac să înţelegi cum valoarea adăugată de firmele private, după ce este taxată imediat de Stat cu 24% ce rămâne sunt cheltuieli cu salarii şi toate celelante, fără valoare adăugată nu sunt salarii. După ce salariatul îşi ia bănuţul, urmează ca la tot ce cumpără să mai plăteşte încă o dată 24% la acelaşi Stat (degeaba).
Jegul nu este la tine pe vârful limbi, ci pe buricele degetelor în urma muncii onorabile prestată aiurea, la curăţat latrine. Toţi avem simpatiti politice, mai mult sau mai puţin exprimate, dar eu nu cred că putem fi în aceiaşi tabără.
Habar nu ai cucoana cu cine vorbesti si iti permiti in continuare cu nesimtire sa il numesti mentorul meu pe Basescu, dar daca vrei sa te exprimi, mai invata romaneste. Se pare ca ai uitat. O minima decenta ti-ar cere sa te abtii de la lectii predate unor oameni care incearca sa construiasca ceva aici, pornind de la firmele mici pe care dumneata le dispretuiesti. Si daca ai avea unde cauta intr-o minima cultura generala, ai vedea si ca Apple a inceput intr-un garaj. A-ti permite sa jignesti persoane pe care nu le cunosti, denota pe langa lipsa de bun simt, si lipsa acestora. Sincer, sper ca a macar sa nu fi mintit in ce priveste domiciliul pe care il ai si sa iti inchei concediul pe aceste meleaguri cat mai repede, ca de chibiti nu duce lipsa Romania, mai ales in luna august. i ramanem cu un gust amar de cate ori incepeti sa urlati prin magazine,si aruncati gunoaie in jur, sa va asigurati ca va vedem, ca acolo unde traiti nu va permiteti si veniti sa ne scuipati pe noi ca sa va consumati frustrarea.
mie mi s-a intamplat ceva foarte simpatic (ironic zis), tot din ciclul bugetarilor si in contextul burtologiei, pardon, birocratiei aparatului bugetar :)…am avut de platit ceva la Trezorerie…si m-am adresat singurei persoane pe care am gasit-o la una dintre case. Aceasta, amabila de altfel, nu pot sa ma plang, mi-a eliberat o hartie (nu mai stiu exact despre ce era vorba) cu care ma ruga sa ma prezint la urmatoarea casa…unde nu era nimeni sa ma serveasca…anyway, aceeasi persoana (de mai inainte) s-a ridicat de la casa 1 si venind la casa 2 m-a intrebat politicos ce doresc?!? (sa fim seriosi, adineauri imi daduse nu stiu ce hartie :)) mi-a incasat banii, eliberat chitanta…era sa mor de ras.
La aceeasi Trezorerie…de data asta cumparasem o masina si doream o dovada a platii impozitelor…completez cumintica o hartie doua, ma prezint la camera 1, mi se aplica o stampila de catre o doamna plictisita care nici macar nu s-a uitat ce este inscris acolo (oricum se vor face verificari mai tarziu!?!) si mi se spune sa merg la camera 2 sa depun dosarul…surpriza insa, camera 2 era deja inchisa…deci n-am decat sa revin a doua zi (ce sincronizare intre camerele respective :)) adica Trezoreria se inchide asa „pe bucati”, nu toate camerele odata…
revin cumintica a doua zi, depun dosarul, dureaza vreo 2 secunde cat sa mi-l smulga din mana o alta functionara suparata ca am deranjat-o…si mi se elibereaza o alta hartiuta…
am numarat vreo 10 persoane implicate in total in acest proces de luat-dat de hartiute…pardon, si indosariat de cereri…si toate primitoare de salar de la stat…
cam multe, cred eu…insa nu sunt o fina cunoscatoare a „volumului de munca” 🙂 a acestui aparat bugetar…
ma scuzati…10 persoane am numarat prin aceste camere in care m-am preumblat. Am fost servita de doar 3 persoane, restul se prefaceau ocupate cu alte activitati