Luna trecută, IPS Andrei Andreicuț, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Vermeș, comuna Lechința, unde a sfințit casa parohială, recent renovată, atât la exterior, cât și la interior.
”Am pictat pe partea din față a casei Mahrama Mântuitorului pentru că înainte casa avut pictat pe Blândul Păstor și am continuat acest exemplu”, a spus preotul paroh Paul-Valer Ziman.
Ca semn de prețuire și răsplată pentru eforturile depuse, IPS Andrei l-a hirotesit iconom pe preotul paroh Paul-Valer Ziman, iar primarul Romeo Florian a fost distins cu Ordinul ”Mihai Vodă”, instituit în Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului cu prilejul Anului Centenar, când se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia din 1918. De asemenea, celorlalți binefăcători care au sprijinit lucrările de renovare ierarhul le-a acordat diplome de aleasă cinstire.
După slujba de binecuvântare, la biserica din sat a avut loc lansarea cărții ”Monografia satului Vermeș”, scrisă de preotul paroh Paul-Valer Ziman. La eveniment au participat preoții din parohiile învecinate, localnici, autoritățile locale și copii care au purtat straie populare.
Parohia ortodoxă Vermeş din Protopopiatul Beclean împlineşte anul acesta 70 de ani de activitate înregistrată oficial. Până în anul 1944 (care a marcat o bornă istorică prin întoarcerea saşilor în Germania), satul Vermeş a fost unul cvasimajoritar săsesc. Monografia acestei parohii, realizată de preotul Paul-Valer Ziman, a fost publicată la Editura Renaşterea a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.
„Localitatea Vermeș are o istorie lungă de aproape șapte sute de ani, cu nuanțe plurietnice și pluriconfesionale. E adevărat că nu tot timpul liniară. De altfel, istoria românilor este însoțită, pe tot parcursul ei, de cruce, asemenea „istoriei” lui Hristos. Dincolo de asta, caracterul cărții este unul vădit sărbătoresc. Părintele Paul, odată ajuns la Vermeș, se îndrăgostește de acest loc și începe să-și descopere parohia, care i s-a dat în grijă. Momentul de la care pornește este anul 1948, timp în care, odată cu plecarea sașilor, populația devine majoritar românească. Monografia este construită sistematic. După ce face o scurtă istorie a satului, se ocupă de istoricul celor trei biserici existente aici – cea luterană, cea de lemn din cimitir și cea actuală, de zid. Apoi, se ocupă de cimitir, adaugă informații legate și de casa parohială. Descrie, pe scurt, activitățile filantropice din această perioadă și, în continuare, le dedică forumurilor de lucru ale parohiei capitole separate – consiliului și comitetului parohial, corului și slujitorilor bisericii (cântăreț și făt), iar în partea finală prezintă o scurtă biografie a celor patru preoți slujitori ai comunității ortodoxe în această perioadă.”, după cum arată arhim. Benedict Vesa, conform celor scrise în prefața cărții.
Sursa: Radio Renașterea
Adaugă comentariu